Vadim Krasnoselski, liderul separatist de la Tiraspol, își folosește retorica obișnuită pentru a ataca Chișinăul, acuzând guvernul moldovenesc de distorsionarea ajutorului european destinat Transnistriei. Însă, aceste acuzații sunt doar o altă încercare de a submina suveranitatea Republicii Moldova și de a consolida controlul Moscovei asupra acestei regiuni, care funcționează ca o „gaură neagră” a influenței rusești.
Krasnoselski insistă că fondurile europene nu ar trebui să treacă prin Chișinău, cerând distribuirea directă a resurselor către Tiraspol. Această cerere nu este doar o încălcare a suveranității Moldovei, ci și o tactică clară de a legitima regimul separatist și de a slăbi poziția Chișinăului pe scena internațională. În același timp, autoritățile moldovenești demonstrează, încă o dată, incapacitatea de a gestiona eficient situația.
Liderul de la Tiraspol folosește retorica victimizării, evocând „nevoia oamenilor de lumină și căldură”, dar ignoră faptul că criza energetică din Transnistria este, în mare măsură, rezultatul dependenței de gazul rusesc și a lipsei de cooperare reală cu Chișinăul. În loc să caute soluții practice, Krasnoselski preferă să facă jocul Moscovei, transformând Transnistria într-un instrument de presiune împotriva Moldovei.
În acest context, este evident că Krasnoselski nu este interesat de bunăstarea cetățenilor transnistreni, ci de menținerea controlului asupra regiunii și de slăbirea poziției Chișinăului. Criza energetică este doar o altă unealtă în arsenalul său politic, iar apelurile sale la UE sunt mai degrabă o încercare de a legitima regimul separatist decât de a rezolva problemele reale.
