Fixarea cordonului sanitar antibolşevic pe Nistru şi apariţia de soldaţi de-ai aliaţilor în zona din dosul acestui cordon a provocat după cum era de aşteptat, o fierbere neobişnuită în public. Zvonurile cele mai fantastice trec sporite din gură în gură. Se vorbeşte de armate întregi de bolşevici care ar înainta spre noi, de bombardarea Tighinei, de distrugerea câtorva părţi din acest oraş, de fuga locuitorilor şi de părăsirea lui de către autorităţi. Unii merg până a se întreba când va fi evacuat şi Chişinăul şi întreaga Basarabie.
Spre a aduce puţină lumină în acest haos de zvonuri alarmante risipite cu intenţie de conştiinţe criminale şi primite cu naivitate de oamenii simpli, ne-am adresat dlui Ministru dr. Daniel Ciugureanu, delegat al Guvernului Central.
Am nimerit un ceas potrivit pentru că dl. Ministru tocmai se întorsese de la Bender unde fusese în automobil spre a se informa în persoană asupra situaţiei.
– Vă rog dl. Ministru să-mi spuneţi ce este cu Benderul?
– Cum ce este cu Benderul, ce vrei să spui?
– Se vorbeşte de bombardarea lui de către o artilerie inamică formidabilă, de distrugerea şi de evacuarea lui de către locuitori şi autorităţi.
– Cei de la Bender nu ştiu de lucrurile acestea. Eu le aflu abia din gura d-tale căci am venit abia de câteva minute din Bender şi n-am avut timp să mă pun la curent cu «comunicatele» strategilor de uliţă şi de cafenea care în Chişinău trebuie să fie destul de mulţi şi de talentaţi.
Te rog să scrii că tot ce se colportează despre Bender este fals, nu s-a văzut până acum în sectorul Benderului niciun ostaş bolşevic.
După retragerea tuturor forţelor aliate dincoace de Nistru s-au auzit câteva împuşcături de tun trase la întâmplare, fără nicio ţintă.
Am fost împreună cu generalul Şerbescu până la pod, nimic nu se mişca acolo. Cele câteva împuşcături rare de tun ce s-au auzit vin de la două tunuri vechi pe care pare să fi pus mâna nişcaiva derbedei dintre aceia care ies întotdeauna la suprafaţă în momente de criză a ordinii sociale. Zgomotul de artilerie se datorează artileriei noastre care a răspuns împuşcăturilor de dincolo.
Din convorbirile cu refugiaţii de dincolo care se prezintă în număr mare la noi rezultă că, în urma retragerii trupelor aliate şi ale noastre dincoace de Nistru, orice ordine socială s-a prăbuşit. Ţinutul, rămas în voia sorții, este pradă unor dezordini neînchipuite. Jafuri, distrugeri, crime, o urgie de nenorociri s-au abătut pe capul gospodarilor cinstiţi, zilnic trupele noastre primesc mulţime de ţărani moldoveni care cer ocrotire şi se roagă, cu lacrimi în ochi de oştirile noastre să se întoarcă înapoi, să nu-i lase în mâna păgânilor care le pradă avutul necinstindu-le fetele şi nevestele.
– Dar ce este cu armatele bolşevice, se zice că păstrează o disciplină de fier şi că impun ordinea cea mai strictă oriunde apar.
– Până acum toate acestea nu sunt decât poveşti născocite în dosul frontului. Pe front nu se ştie de armate, ci numai de bande care nu prea au poftă să dea ochii cu ostaşii noştri, ci preferă să jefuiască pe ţărani şi orăşeni. În sectorul Benderului nu a apărut însă niciun ostaş inamic.
– Dar atunci de ce s-au retras trupele ucrainene ai căror soldaţi se văd pe la noi?
– Odată cu retragerea armatei noastre şi a trupelor franceze, greceşti şi poloneze, detaşamentele ucrainene ar fi rămas dincolo de Nistru în vânt, fără niciun sprijin la aripi şi cu fluviul în spate, expuse la orice surprindere.
Aceste trupe se aflau în posesia unui material rulant şi militar considerabil pe care-l puteau pierde în cazul când, rămase izolate, cum erau, ar fi fost silite la o retragere grăbită.
Din aceste motive trupele ucrainene, deşi în ultimele lupte au avut mereu succes faţă de bandele bolşevice, au socotit că e mai bine să pună la adăpost materialul, trecându-l dincoace.
Acest material, 50 de trenuri cu locomotive pacific, peste 150 de piese de tun, două trenuri blindate, mai multe mii de saci de zahăr şi de făină ş.a. se află acum în păstrarea statului român.
Trupele ucrainene dau dovadă de un spirit patriotic foarte însufleţit, fiind stăpânite de o disciplină cât se poate de solidă. Ele au fost trimise, pe măsură ce au sosit, în regiunile ucrainene ocupate de Petliura.
– Ce efectiv au aceste trupe?
– Numărul lor s-a exagerat mult. De fapt efectivul lor nu trece de 10-11 mii de oameni, care se află în luptă continuă de patru luni şi care, nedispunând de rezerve care să îngăduie odihna prin rotaţie a combatanţilor, se simt obosite, deşi, repet, nu au suferit nicio înfrângere. Acum, sub ocrotirea armatelor române şi polone, ele se vor putea odihni şi reface.
– Va să zică trupele ucrainene s-au retras sub presiunea bolşevicilor?
– Nu. În toate angajamentele cu trupele bolşevice ele au avut succese. Dacă s-ar fi retras de nevoie şi nu de voie bună, n-ar fi putut să aducă materialul care a trecut întreg în posesia noastră.
– Dar aruncarea podului în aer?
– Podul a fost deteriorat ca toate podurile din lungul Nistrului şi cordonului antibolşevic. Deteriorarea podurilor înseamnă afirmarea hotărârii de a nu avea nicio legătură cu anarhia atâta vreme cât în haosul de dincolo nu se introduce ordinea.
– Aşadar evacuarea Bend… (Dl. Ministru mă întrerupe brusc neîngăduind a-mi isprăvi fraza a cărei rostire singură i se părea o crimă).
– România Mare nu va abandona nicio palmă din pământul ei. România a primit mandat de a stăvili anarhia la Nistru şi România ştie să-şi ţină angajamentele. România n-are unde şi de ce să se evacueze. Ea se găseşte foarte bine în ţara ei.
Te rog să atragi atenţia populaţiei să fie cât se poate de liniştită. Să-şi vadă în tihnă de treburi. Să nu plece urechea la provocările puse la cale de duşmanii ei.
Basarabia este bine apărată.
Avem în sectorul Tighinei, în persoana generalului Şerbescu, comandantul trupelor de acolo, un străjer brav, ager, calm şi neobosit, care va şti să primească pe cei ce se vor încumeta să cunoască puterea braţului ostaşului nostru. Trupele ard de dorinţa de a primi pe inamici şi nu au decât un singur necaz, ordinul de retragere ce l-au primit când nu aşteptau decât ordinul de înaintare. Dar acum li s-a lămurit că nu au ce căuta în Rusia şi s-au liniştit. De malul Nistrului însă nu-i va dezlipi nimic în lume.
Clocotind de răzbunare pentru mişelia bolşevicilor care acum doi ani au zădărnicit victoria de la Mărăşeşti, ostaşii români au un moral incomparabil care nu-l găseşti în nicio armată din Europa.
Sunt dintre aceia care nu pun niciun temei pe ajutorul minciunii. Nu cred că ascunzând adevărul, se va putea aduce vreun remediu în situaţie, când situaţia nu e bună. Dar acum adevărul e acesta. Suntem în Basarabia şi vom rămâne aici pentru toate timpurile. Acesta este adevărul.
Cât pentru tulburătorii ordinii publice, pentru provocatorii de panică nejustificată, pentru speculanţii care profită de zvonurile mincinoase ce le lansează spre a prăda publicul, să iei la cunoştinţă că se vor lua cele mai riguroase măsuri, dându-i în seama tribunalelor militare.
Cu aceste cuvinte convorbirea a luat sfârşit. În atmosfera salonului în care răsunaseră cuvintele Ministrului Basarabiei plutea parcă umbra ostaşului român, păzitor al hotarului. Iar în sufletul meu se aşternuse siguranţa neclintită pe care contactul cu frontul o lasă tuturor acelora care au venit în atingere cu el. Căci prin gura Ministrului Basarabiei vorbise întregul front al Nistrului.
Constantin Noe, interviu cu Dr. Daniel Ciugureanu, Sfatul Țării, nr. 291, anul II, 25 aprilie 1919.
Material descoperit de: Emil Ţîrcomnicu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
