Într-un chiot de război, văduvit de o substanţă intelectuală elementară, intitulat „Unire, moldoveni!”, ideologul moldovenismului antiromânesc – care i-a întrecut în prostie istorică pe Stati şi Stepaniuc! – face nişte afirmaţii care nu pot fi trecute cu vederea. Trecem peste bâiguielile otrăvite gen „aşa-numita „Unire” a Basarabiei cu România, din 1918” este sărbătorită la Chişinău de „coloana a 5-a a panromânismului de la Chişinău”, „susţinută din gros, şi financiar, şi ideologic, şi logistic de către patronii politici de la Bucureşti, promotorii lichidării statalităţii moldoveneşti” ş.a.m.d. De acestea am mai auzit. Există afirmaţii de care nu trebuie să se ocupe analiştii politici, ci SIS-ul, ca, de exemplu, că „pe străzile Chişinăului… mărşăluiesc grupări neonaziste române”, care cer lichidarea statului R. Moldova. Concluzia la care ajunge Dodon e următoarea: „În orice altă ţară din lume, aşa gen de imixtiuni, anticonstituţionale şi antistatale, ar fi fost sever taxate, iar vinovaţii de subminarea statalităţii şi identităţii ar fi fost aspru pedepsiţi conform legii şi supuşi oprobriului public. Noi însă suntem mult prea toleranţi şi lăsători”. Altfel spus, Dodon îndeamnă autorităţile statale ca „răufăcătorii antistatalişti” să fie „aspru pedepsiţi” – probabil, aşa cum s-a procedat în comisariatele de poliţie cu tinerii după 7 aprilie 2009! Să fie aduşi la poliţie şi să li se organizeze „coridoarele morţii”, iar cei mai „obraznici” – să fie ucişi cu picioarele în cap, ca Valeriu Boboc! Numai aşa vom putea scăpa de… cetăţenii R. Moldova care gândesc altfel decât comunistul Dodon. Cu adevărat, „în orice altă ţară din lume”, asemenea declaraţii ar fi mortale pentru cariera unui politician…
Luat în duret de imaginaţia sa bolnavă, acest nefericit „idiot util” al ruşilor, croieşte planuri halucinante de dezmembrare a statului român şi crearea unei Moldove Mari în limitele hotarelor Moldovei lui Ştefan cel Mare. Mă iertaţi, dar trebuie să citez: „Oare să nu intuim noi care este motivaţia reală a ideologilor români? Oare să nu înţelegem care este frustrarea şi fobia strategilor din Bucureşti? Existenţa însăşi la graniţa cu România a unui stat moldovenesc şi a poporului moldovenesc Bucureştiul îl resimte ca pe un pericol pentru securitatea teritorială a României. De ce?”. Fiţi atenţi, urmează lovitura de graţie: „Pentru că în România trăieşte o populaţie masivă de moldoveni, fraţi de-ai noştri (!), anesteziaţi identitar, din păcate (!?). Acei moldoveni pot oricând să-şi conştientizeze situaţia umilă, de popor fără stat (!?) şi fără identitate statală(!?). Iar pe fundalul mişcării de revendicare etnică a maghiarilor din vestul României, care cer dreptul la autonomie, s-ar putea produce un efect de ecou (!?) la moldovenii din estul ţării. Strategii români înţeleg şi se tem de aceste realităţi. (Semnele de exclamare şi interogare îmi aparţin – c.t.).
Ce rezultă din aceasta şi ce urmează să facă „moldovenii adevăraţi” din R. Moldova? Dodon răspunde: „Să redeşteptăm identitatea moldovenilor din România, să ne apropiem spiritual, să ne regăsim ca două părţi separate ale aceluiaşi popor – poporul moldovenesc. Moldoveni aici, moldoveni acolo. O singură Moldovă ne-a unit cândva şi poate, cine ştie, ne va mai uni vreodată. Să ne iubim Moldova; să o facem integră, unită, modernă, tolerantă, creştină. Să ne ajute Dumnezeu să realizăm acest ideal”. Dodon nu ne spune cum să realizăm acest „ideal” de „deşteptare a identităţii moldovenilor din România”, dar e de la sine înţeles că fără tancurile ruseşti nu putem face Moldova Mare! Dodon n-o spune direct, dar dă de înţeles că „tragedia” moldovenilor de peste Prut, „anesteziaţi identitar”, a pornit în 1812, când ruşii au ocupat doar Moldova din stânga Prutului. Blestemat să fie franţuzul acela isteric, Napoleon Bonaparte, care, dacă mai îngăduia cu invazia lui în Rusia, ruşii ar fi anexat toată Moldova lui Ştefan cel Mare! Şi astăzi Dodon şi dodonii ar fi fericiţi…
Vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat atunci? În toate bisericile şi mănăstirile lui Ştefan cel Mare din Moldova de dincolo de Prut s-ar fi ars cărţile în limba română şi s-ar fi slujit în limba rusă, iar după venirea sovieticilor – ce mamă de sklad (depozit) de pesticide ar fi făcut dodonii roşii în Mănăstirea Putna, cum ar fi trecut ei cu buldozerele peste mormântul Voievodului pentru a nu le „anestezia identitar” conştiinţa moldovenilor!
În atenţia clasei politice democratice!
Bineînţeles că „visele de mărire” ale lui Dodon sunt rodul unei minţi bolnave, astfel pot judeca doar nişte mutanţi. Treacă-meargă dacă asemenea mutanţi ar fi nişte oameni simpli. Dodon însă face parte din „elita politică” comunistă, ba mai are pretenţii şi visează, precum se zvoneşte prin târg, la fotoliul de primar general al Chişinăului! Vă imaginaţi ce se va întâmpla dacă acest durduliu ideolog al imperialismului rus devine primarul capitalei? O să vedeţi ce „sărbătoare” a „limbii noastre” o să ne organizeze el pe 31 august! O să vedeţi ce „festivaluri cu blinele” ne va organiza el la anul, în luna mai, când se împlinesc 200 de ani de la ocuparea Moldovei (din stânga Prutului) de către ruşi! În câţiva ani, Chişinăul va fi re-rusificat. Fiindcă, precum ştiţi, „adevăraţii patrioţi moldoveni” vorbesc ruseşte. Din păcate, pericolul nu e imaginar. În acest context, mă miră şi mă sperie nu numai interminabilele scandaluri din sânul Alianţei, dar şi autosuficienţa liberalilor lui Ghimpu că Chirtoacă va câştiga alegerile. Mă tem că ne grăbim să vindem pielea ursului din pădure. Astăzi, nici PLDM, nici PD nu are un candidat care ar putea să-l învingă pe Chirtoacă. Dacă în turul doi, vor ieşi Chirtoacă şi Dodon, cine garantează că va trece Chirtoacă? Singura soluţie, dacă nu dorim să scăpăm dodonii la Primăria Chişinăului, e identificarea unui candidat unic al Alianţei la funcţia de primar general al Capitalei. Cine nu acceptă această unică soluţie salvatoare înseamnă că se află în complicitate cu comuniştii şi semnează în alb legitimaţia lui Dodon de primar general. Ştiu, aceste rânduri îi vor înfuria pe unii, alţii vor zice că propunerea mea nu e „realistă”… Dar de ce, mă rog, nu e realistă? Din cauza rânzelor mari ale liderilor Alianţei sau poate pentru că deja s-a bătut palma cu comuniştii şi jocul e făcut?
Să nu ne jucăm cu focul: locuitorii Chişinăului au suficiente (şi motivate) pretenţii faţă de actualul primar Dorin Chirtoacă. Decepţionaţi, sufocaţi de buticuri, dărâmaţi pe trotuare de maşini luxoase, ieşiţi din iarnă săraci şi sărăciţi din cauza taxelor şi tarifelor aberante, de unde ştim noi cui vor da ei preferinţă – românului Chirtoacă sau moldoveanului Dodon, care, plus la celelalte promisiuni, mai promite reîntregirea Ţării Moldovei, unirea moldovenilor de pe cele două maluri ale Prutului şi salvarea fraţilor de pe celălalt mal din robia nesuferită a românilor?
Râzi tu, Harap-Alb…
