Urmărind cum au evoluat negocierile dintre Grecia şi UE, eu exact asta mi-am amintit… Când premierul grec, Giorgios Papandreou, a anunţat că va organiza un referendum pentru a-şi întreba poporul dacă să accepte ajutorul Uniunii Europene, imediat, chiar şi în R. Moldova, euro s-a depreciat. Probabil că majoritatea chiriaşilor de la noi l-ar fi bătut pe umăr pe Papandreou, deşi înainte de asta nici nu auziseră de el… Uşor-uşor, euro a început să-şi revină, graţie insistenţelor cuplului Merkel-Sarkozy, ce l-au făcut pe Papandreou să se „răzgândească”. Grecii nu vor mai merge la referendum – în schimb, vor primi ajutor şi o reducere de 100 de miliarde din datorii. Chiar auzind suma asta – pe care recunosc că nu mi-o pot imagina -, am avut iarăşi deja-vu-ul cu rublele din hârtia igienică din URSS. Pentru că ce se întâmplă acum este doar un început şi e clar că atât Uniunea Europeană, cât şi euro sunt într-o criză greu de depăşit.
Asta nu mă poate bucura, deşi nouă ni se pare că nu avem nici o treabă cu restul lumii, că Moldova ar fi un fel de Ţara Minunilor a lui Lewis Carroll sau măcar Capătul lumii al lui Haruki Murakami. Pentru că în momentul acesta singurul drum valabil pentru Moldova e spre Europa. Iar locomotiva Europa, aşa cum o vedem pe panourile din Chişinău, îşi pierde vagoanele cu un conţinut destul de neclar pentru noi: euro sau hârtie igienică? Cel mai grav, însă, în situaţia creată de Giorgios Papandreou, mi se pare claritatea unui lucru monstruos, pe care noi doar îl bănuiam. Democraţia, aşa cum există acum, este de carton. Sau din hârtie igienică. Poporul, aşa cum este văzut de liderii politici, nu contează, e doar o figură de stil care poate fi folosită în anumite scopuri. Giorgios Papandreou s-a folosit de popor doar pentru o glumă cu referendumul. În realitate, grecii n-au contat, n-a contat părerea lor. Şi atunci, despre ce fel de democraţie e vorba?
„Popoarele cer, în diferite moduri, un singur lucru: democraţie. Actualul sistem asigură doar dominaţia. (…) Singura soluţie: refacerea, regândirea, de formalizarea, relansarea democraţiei. Popoarele, societăţile dau orice, li se poate cere şi lua orice, dar numai în schimbul democraţiei” – scrie Bogdan Ghiu în excelentul eseu Grecia: să plângem sau să huiduim? Exploatarea democraţiei. În timp ce alergăm cu ochii legaţi după trenul numit Europa, cântând Postoi, parovoz, mă întreb: noi ştim de ce şi pentru ce alergăm? Oare nu o să ne trezim a cincea roată a căruţei la tren, mai rău ca grecii?.. Sunt nişte întrebări care nu au ca scop discutarea direcţiei luate de Moldova, ci avertizarea politicienilor noştri, care la fel de des folosesc în scopuri electorale termeni ca „popor” şi „Europa”.
