Cu toate granturile pompate de străini în stomacul gol al societăţii civile moldovene, ideea egalităţii genurilor şi a şanselor n-a prins; moldovenii se ţin de vechea lor filozofie existenţială în materie de gen şi şanse – jupâneasa ţine casa, iar jupânul ţine drumul. Ţine drumul, adică ţine ţara în bună funcţiune: parlamentul, guvernul, preşedinţia, armata, internele, securitatea, puşcăriile, drumurile naţionale, spitalele, barurile, punctele de colectare a maculaturii ş.a.m.d. Nu poţi da pe mâna unui cap de femeie asemenea instituţii vitale pentru sănătatea statului şi a poporului! Asta e. Cum mi-a zis recent un ucenic al acestei şcoli filozofice: Femeile sunt bune în pat, nu la primărie sau în alte funcţii de conducere.
Şi ca într-o întunecată conspiraţie de rang naţional, locurile de analişti politici la toate televiziunile sunt ocupate tot de reprezentanţi ai sexului vânătoresc, adică descendenţii vânătorilor din frumoasa epocă a copilăriei omenirii. Misiunea acestor analişti este foarte importantă, mai importantă poate chiar decât a înşişi candidaţilor la primărie: ei decid care candidat are şanse, care nu şi cine va deveni primar. Conform opiniei lor, Pavlicenco n-are partid serios, e unionistă şi nici nu intră în cărţi, iar Buliga, deşi are un partid bănos, deşi e frumoasă şi centristă, n-are şanse. Şi punctum. Aşa au hotărât acsacalii (sau sacsaulii?) gândirii analitice de pe Bâc. Astfel, toate şansele le revin bravilor urmaşi ai glorioşilor vânători din peşterile copilăriei omenirii, chiar dacă, de exemplu, platforma lansată de Vitalia Pavlicenco (PNL) este cu mult mai atractivă şi mai aproape de realităţi decât ale tuturor candidaţilor masculini.
Vorba e că în această campanie nu contează programele, ci abilitatea de a minţi şi o monumentală lipsă de elementar bun-simţ! În loc să ne invite să discutăm problemele oraşului, toţi au dat-o pe PR! Unul blochează transportul, ziua în amiaza mare, în centrul Chişinăului, pentru a lansa troleibuzele cumpărate pe bani împrumutaţi. Altul, pe panouri scumpe ce au înecat oraşul, umăr la umăr cu premierul, ne invită să-l votăm pentru că – fiţi atenţi! – „a fost 24 din 24 de ore” alături de sinistraţii din lunca Prutului! Ei şi? Înseamnă oare asta că el e bun de primar? Mi se pare că dimpotrivă. Altul, schimbând steagul roşu pe unul roz, strânge gunoaie prin parcuri. Asta să fie principala calitate a unui om ce pretinde să conducă un oraş de aproape un milion de oameni? Din păcate, luată de val, nici una din doamne nu a rezistat ispitei şi a pornit cu pungile prin maternităţi.
Într-un cuvânt, aşa ceva încă nu am văzut: asistăm la o amplă campanie deschisă de corupere, minţire şi manipulare a electoratului. CEC-ul, fiind şi el un pic "parteinîi", nu se autosesizează. Orăşenii, consternaţi, urmăresc seară de seară circul de la ecranele televizoarelor. La moment, în societatea noastră nu există nicio voce autoritară care ar putea opri marasmul electoral. De fapt, vocile raţionale nu se mai aud. Se aud doar fanfarele. Şi rânjetul şacalilor din umbră care aşteaptă prada. Prada e Chişinăul. Candidaţii sunt doar momele. Nu momele simple, ci bărbaţi ai neamului de vânători, care ştiu unde şi pentru ce-s bune femeile neamului. Şi primăriile, care tot de genul feminin sunt!
Mai rămâne o singură salvare – electoratul. Dacă acesta are sentimentul demnităţii şi al dreptăţii ar trebui să le pedepsească exemplar pe toate aceste păpuşi cinice şi mincinoase care se visează primari generali. Chiar boicotarea alegerilor nu ar fi o soluţie radicală. Să fie de învăţătură, o dată şi pe veci. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
