– În RM despre Băsescu se vorbește ca despre cel mai inveterat unionist din România.
– (Râde)

– De aceea, dle președinte, aș vrea să vă întreb cum explicați dvs. faptul că, de la declararea independenței RM și până în prezent, unirea țărilor noastre încă nu a avut loc, deși am avut întotdeauna mișcări prounioniste pe ambele maluri ale Prutului. Care au fost piedicile în calea unirii și cine le-a creat?
– La începutul anilor ’90, pe vremea Podului de Flori, a fost o oportunitate care s-a ratat. Pe urmă lucrurile au intrat pe un drum al două țări independente…

– De ce a fost ratată această oportunitate?
– E greu de spus. Trebuie să te pui în situația celor doi președinți de la vremea respectivă, Iliescu și Snegur, ca să știi exact de ce. Pe fond, cred că a fost teama ancestrală de „mama Rusia”, care atunci era în degringoladă și decizia se putea lua fără nicio problemă, după părerea mea. Dar ocazia s-a ratat și suntem aici unde suntem. Una din motivațiile pentru care nici astăzi nu există un angajament în a se discuta subiectul reunificării celor două state românești este lașitatea. Personal, cred că acum este un moment bun pentru aceste discuții. Până la urmă, vorbim de o despărțire ordonată de doi criminali, Stalin și Hitler, care a fost pusă în aplicare de miniștrii lor de Externe, Ribbentrop și Molotov. De ce n-avem curaj să spunem că nu mai vrem să trăim după modelul fixat de doi criminali? Răspunsul se găsește exact în afirmația mea: lașitatea. Dincolo de lașitate, cea mai mare parte a politicienilor moldoveni vor să aibă țara lor. (Râde) E una din marile probleme pentru care ei resping sistematic discutarea problemei unirii. Eu am încercat să lansez acest dialog la toate nivelurile, dar pe ei îi auzi întotdeauna cu același argument al lui Ion Iliescu de la începutul anilor ‘90: „Nu-i momentul!”. (Râde)

– În anii ’90, cine a dat dovadă de mai multă frică față de „mama Rusia”, Snegur sau Iliescu?
– Aș spune că mai curajos a fost Snegur, pentru că Iliescu era educat la Moscova și avea spaimă de „mama Rusia”. Ion Iliescu nici nu credea la acea vreme că drumul României este spre Occident. El se vedea rămas în zona de influență a Federației Ruse și acțiunile lui din acea perioadă reprezintă probe. Aduceți-vă aminte că România, în timpul lui Iliescu, s-a dus să facă un nou tratat de bază cu Federația Rusă.

„În 2005, un vot pentru Voronin era o soluție”

– Pe atunci, liderul mișcării de eliberare națională în RM era Iurie Roșca, care astăzi el este un prorus convins. Pentru cine credeți că, de fapt, a lucrat el?
– Nu cunosc bine dedesubturile activității lui Iurie Roșca și n-aș face aprecieri de acest tip la adresa lui.
– Dar cum să înțelegem această metamorfoză: ieri unionist, astăzi prorus?
– Oamenii își mai schimbă convingerile.
– Ion Sturza spunea că Roșca are de plătit niște polițe din trecut.
– Am rugămintea să nu mă puneți să comentez declarațiile lui Sturza, declarațiile lui X, pentru că n-am trăit în intimitatea lor.
– Dvs. când l-ați cunoscut pe Roșca?
– În 2005, când trebuia să se formeze majoritatea pentru alegerea lui Voronin președinte.
– Și atunci, se zice, l-ați rugat să voteze pentru Voronin…
– N-aș spune că neapărat l-am rugat. Am discutat cu el, dacă bine îmi aduc aminte, în prezența lui Voronin, despre situația de stabilitate a țării. Și a rezultat că un vot pentru Voronin era o soluție.
– Ce fel de soluție, dacă guvernarea comunistă era românofobă?
– Nu era altă majoritate în Parlamentul de la Chișinău. Erați într-o situație cum a fost asta de acum, când eu am zis: „Slavă Domnului, bine că are RM un Guvern!”. Or, stabilitatea este primul obiectiv al unei țări, fără de care n-ai cum să proiectezi ceva.

„Cu cât se întârzie, cu atât costurile reunificării vor fi mai mari”

– Spuneați mai sus că acum este momentul pentru a discuta despre Unire. Dar, dle președinte, trebuie să recunoaștem că, astăzi, Unirea este imposibilă. Pentru că la următoarele alegeri parlamentare, cel mai probabil, în RM vor veni la putere partidele prorusești. Iar până la alegeri Unirea nu va fi realizată, căci Partidul Democrat, care ne conduce țara, este antiunionist.
– Aici e necesară o decizie politică despre cum e mai bine pentru popor, nu pentru o mână de politicieni. Viitorul cetățenilor RM unde este? Către Moscova? Niciodată. Cetățenii RM au văzut ce înseamnă să fii sub influență moscovită, fiind republică unională. Schimbări de populație, români trimiși prin Kazahstan și Siberia, aducere de rusofoni, libertatea cuvântului inexistentă. Libertatea circulației unde a fost, când RM s-a aflat sub influența Moscovei? Astăzi deja se observă elemente extrem de importante. Doar simplul fapt că RM a declarat că vrea să se orienteze către Vest a generat atenția UE și aceste drepturi câștigate de cetățenii RM. Dar vă puteți imagina cum ar arăta RM, dacă ar opta pentru integrarea în Uniunea Vamală?

– Adică într-o uniune fantomatică, în care Rusia, Kazahstan și Belarus nu se prea împacă…
– Da. (râde) Cu toate acestea, politicienii de la Chișinău încă vorbesc despre Uniunea Vamală și opțiunea promoscovită.

– Și mulți alegători îi cred, datorită propagandei rusești în RM, pentru care Moscova cheltuie bani grei. Cum am trebui să ne apărăm de această propagandă?
– Politicienii proeuropeni ar trebui să-și asume un efort de explicare. Dacă nu au suficiente televiziuni, au drumuri prin sate. Să știți că în mediul rural de la dvs. eu am descoperit elemente formidabile de românism. Când am vizitat RM, am fost în sate unde am găsit copii îmbrăcați în costume naționale, cum se poartă și dincoace de Prut, în regiunea Moldovei. Am văzut și învățători care le spun copiilor adevărul istoric. Deci, dacă oamenii politici de la Chișinău ar ajunge la concluzia că trebuie să servească cele patru milioane de cetățeni ai RM, ci nu interesele lor de a avea o țară unde să fie șefi, lucrurile s-ar schimba în ciuda propagandei rusești. Să nu vă imaginați că în România nu a existat propagandă anti-NATO și anti-UE. Doamne ferește, doar nu suntem o țară care stă într-un borcan! A existat o propagandă formidabilă. Să nu credeți că n-am avut și politicieni proruși. Slavă Domnului, au fost voci puternice. Pentru mine, spre exemplu, Vadim Tudor a fost un antioccidental, implicit prorus. La fel și Adrian Păunescu. Sau uitați-vă la Ion Coja, care scrie de nu mai poate, dar este un antioccidental convins. Cu toate astea, când erau în Parlament, ei au avut capacitatea de a spune ce e mai bine pentru cele 22 mln de români și n-au propovăduit drumul spre Est, ci spre Vest. Interesul național, până la urmă, trebuie să devină reperul oricărui politician.

– Chiar dacă am admite că cetățenii RM ar vrea să voteze pentru Unire, cine va organiza un asemenea referendum?
– Nu avem nevoie de un referendum. Nici eu nu sunt copil și îmi dau seama că astăzi, în RM, șansele unui astfel de referendum sunt reduse.

– Atunci cum facem Unirea?
– În 1918 cum s-a făcut? Prin vot în Parlament.
– Și câte voturi ar fi necesare?
– Ca și pentru o lege organică, cred că. (Râde) Dacă vă uitați în tratatul de la Helsinki din 1975, care este garantul păcii pe continentul european, acolo se spune că modificarea frontierelor nu este permisă doar prin forță. Tot prin voința Parlamentului, Cehoslovacia a fost separată în două state și Germania s-a reunificat.

– În RM, însă, majoritatea deputaților sunt contra unirii și, respectiv, Parlamentul ar vota împotrivă.
– Bine, dar dacă s-ar explica cetățenilor RM avantajele unirii, ei cu certitudine și-ar schimba mult din abordarea actuală.

– Parlamentul României ar vota pentru unirea cu RM?
– Cred că n-ar exista nici măcar o abținere, nu vot împotrivă. Uitați-vă în sondaje și veți vedea că, în România, populația în proporție de 80 la sută este pentru reunificare. Ceilalți, dacă au ceva împotrivă, pleacă de la premisa că ar fi costuri foarte mari. Dar eu spun altceva! Cu cât se întârzie, cu atât costurile reunificării vor fi mai mari. De exemplu, în 1990, PIB pe cap de locuitor în România și RM era egal, iar astăzi PIB-ul României este aproape de zece ori mai mare decât cel al RM. Or, odată cu timpul, crește și discrepanța.

– Dle președinte, zilele trecute, a fost lansat Consiliul consultativ mass-media România-RM, care își propune să asigure un spațiu mediatic comun între cele două maluri ale Prutului. Țările noastre au și proiecte energetice și de alt gen comune. Poate că astfel ar fi mai lesne de realizat Unirea, pas cu pas?
– Aceste proiecte sunt absolut necesare. Conectarea RM la sistemul energetic al UE, din care face parte și România, este o problemă de securitate pentru RM, care astfel va avea mult mai multă libertate în opțiunile politice. Categoric este și un element care consolidează ideea de reunificare a celor două țări. Însă problema majora este mentalitatea. Din acest punct de vedere, noi am făcut niște progrese. Când mi-am început mandatul, în 2004, am avut în cap de la bun început ideea că trebuie să lucrăm pentru unificarea celor două state românești. Prin 2005, s-a făcut un sondaj, care arăta că doar 3% dintre cetățenii RM erau prounioniști. Atunci m-am gândit ce trebuie de făcut. Pentru a da șanse tinerilor să cunoască România, am crescut numărul de burse. Astfel, de la 130 de burse am ajuns la cinci mii. Gândiți-vă, în fiecare an, 20 de mii de tineri învață aici ceea ce părinții lor n-au știut, fiind năuciți de propaganda Moscovei. Pe urmă am decis să acordăm mai ușor cetățenia română celor care au pierdut-o fără voia lor și rudelor acestora până la gradul patru. Și, dacă nu greșesc, în 2013, s-a mai făcut un sondaj, în care procentajul unionist era deja de vreo 28%. Nu știu cum mai stau lucrurile în prezent, dar acum câteva zile, la Cotroceni, a avut loc o manifestare a tinerilor basarabeni, care l-au taxat pe președintele Iohannis pentru că a pierdut mesajul unionist.

„Când li se spune că RM va deveni membră a UE, oamenii sunt mințiți”

– Dvs. ați glumit atunci când ați spus că le-ați propus tuturor președinților RM…
– Cu toți am discutat subiectul.
– … să fie președinți ai României?
– N-aș mai pune un accent deosebit pe aceasta. Am discutat-o cu Voronin. Așa este. Însă subiectul unirii l-am discutat și cu Ghimpu, și cu Timofti. Eu am spus întotdeauna că RM n-are nicio șansă să devină membră a UE, știind care sunt abordările Uniunii. Vă pot spune că tratamentul aplicat Ucrainei și, eventual, Belarusului, dacă va vrea vreodată să adere la UE, va fi același. Adică puteți avea doar parteneriat cu UE, dar în niciun caz nu veți fi membri. Și îmi pare rău că spun lucrul acesta. Știu că propaganda prounioniștilor spune că ei vor duce RM în UE, dar eu vă asigur că nu este adevărat. Prioritățile UE sunt pentru integrarea Balcanilor și, în următorii 30 de ani, nimeni n-o să refacă harta intereselor Uniunii din acest punct de vedere.

– Să înțelegem că oamenii sunt mințiți când li se spune…
– Da, când li se spune că RM va deveni membră a UE, oamenii sunt mințiți…

– Dar când li se spune că guvernul optează pentru integrarea europeană?
– Poate că optează în sensul punerii în aplicare a Acordului de Asociere, că și acesta este un sistem de integrare. Dar vreau să înțelegeți un lucru. Deasupra la orice este securitatea. Și o țară ca RM, cum a fost și România, nu-și poate desena viitorul până nu-și asigură securitatea. De aceea opțiunea României a fost mai întâi să intre în NATO, după care în UE. Și politicienii de la Chișinău trebuie să înțeleagă că fără securitate nu au nicio șansă să garanteze evoluția economică pozitivă a țării lor. În lipsa securității, se poate întâmpla orice, mai ales când ai vecini ca Federația Rusă. Nici despre aderarea RM la NATO nimeni nu a vorbit în mod serios. Or, și perspectiva securității RM este legată de unirea cu România, ca stat membru al NATO.

– De ce nu e posibilă aderarea RM la NATO?
– În primul rând, pentru că aveți trupe pe teritoriul RM.
– Dar în al doilea rând?
– Păi, asta e cel mai important. În al doilea rând, sunt abordările pe care le au oamenii politici de la Chișinău cu privire la neutralitate, care eu sper că o să le iasă din cap într-o perioadă rezonabilă. Degeaba te declari neutru, dacă nimeni nu-ți respectă neutralitatea. Este una din marile erori din Constituția RM, care vă lasă țara în zona gri…

– Care credeți că au fost motivele declarării neutralității RM?
– Așa au văzut lucrurile oamenii politici de la Chișinău. Probabil, ei s-au văzut la mijlocul unei zone relativ sigure sau neutre. Dar acum, după ce țările din fostul bloc estic au plecat toate către Occident, ei s-au trezit la marginea NATO și a UE. Au rămas și la marginea Federației Ruse, după evoluțiile din Ucraina din ultimii ani.

– Poate că neutralitatea a fost o condiție pusă de Rusia?
– Categoric nu! Dacă Moscova avea acest interes, ar fi impus și Ucrainei să fie țară neutră. Eu cred că politicienii de la Chișinău au luat această decizie, mergând pe sistemul pe care lucrează și acum mulți dintre așa-zișii proeuropeni. Ei una spun la Bruxelles, alta – la Moscova și alta – la București. Adică jocul acesta la două, trei capete nu va duce nicăieri. Dacă nu i-am bruscat în discuții e altceva, dar toți ne dăm seama când se face acest joc.

„Armata română a fost în conflict legitim cu Uniunea Sovietică doar până la Nistru”

– Dle președinte, cum văd RM marile puteri sau țara noastră nu prea contează pentru ele?
– Moldova contează, atâta timp cât se află la frontiera NATO și UE, dar nimeni n-o să tragă de ea, ca să vă spună: „Veniți încoace”. Pentru că, repet, în momentul de față nu există un proiect de integrare a RM sau a Ucrainei în UE sau NATO. Dacă pentru Ucraina și Georgia a fost cândva o speranță, aceasta s-a închis, ca urmare a evoluțiilor din cele două țări. Marile puteri privesc la RM ca la o problemă de securitate la frontierele NATO și UE. Aici vreau să fiu foarte clar. Eu văd unirea României cu RM ca singura alternativă viabilă pentru cetățenii moldoveni. Și în acest caz, România nu are dreptul să ceară să i se întindă frontierele dincolo de Nistru. Eu vreau să fiu foarte cinstit, când spun că România nu va face import de trupe rusești pe propriul său teritoriu. Dacă ne putem reproșa ceva din punct de vedere istoric este că, în al Doilea Război Mondial, armata română a trecut Nistrul. Armata română a fost legitim în conflict cu Uniunea Sovietică doar până la Nistru. Dincolo, nu știu cât a fost de legitim…

– Regretatul Constantin Tănase propunea să renunțăm la Transnistria, pentru a ne uni cu România. Sunteți de aceeași părere?
– Trebuie să nu ne mințim, dacă vrem să fim realiști.
– Marile puteri ar accepta Unirea?
– Atâta timp cât respectăm tratatul de la Helsinki, dacă ar fi un vot în Parlamentul de la Chișinău și un vot în Parlamentul de la București, categoric da! Nu s-ar opune nimeni.

„Nu cred că FMI va cere să reduceţi pensiile şi salariile”

– Cum ar trebui să procedeze guvernarea de la Chișinău în raport cu FMI astăzi, când, după „furtul miliardului”, țara ne este extrem de săracă, iar semnarea acordului cu Fondul ar putea conduce la reducerea pensiilor și salariilor, ceea ce va crește necondiționat simpatia electoratului pentru partidele prorusești?
– Eu nu am convingerea că un acord cu FMI va fi îndreptat în această direcție. Când România a fost în criză, în 2010, noi am vrut să reducem temporar nu numai salariile, dar și pensiile, însă FMI s-a opus foarte puternic. Şi reprezentanţii Fondului vin însoțiți de Banca Mondială, printre obiectivele principale ale căreia se numără reducerea nivelului de sărăcie. Deci, nu cred că vi se vor cere reduceri de pensii şi salarii. Dar vă pot spune cu certitudine că nu va fi niciun acord cu FMI înainte de alegerea președintelui RM.

– La noi se vorbeşte că la această funcţie ar pretinde Vlad Plahotniuc. Pentru FMI ar putea să conteze cine anume va fi președinte?
– Ce vrea Plahotniuc? Să fie președintele RM? Eu cred că nu se va întâmpla acest lucru. Plahotniuc trebuie să-și înfrâneze dorințele de a fi și prim-ministru, și președintele RM.

– În 2010, când azi redus salariile în România, chiar nu ați avut altă soluție?
– Erau soluții, dar mult mai scumpe. Prin luarea acestor măsuri, însă, ne-am limitat la a mai împrumuta de pe piețele externe cu dobânzi foarte mari. Ajunsesem la 10% dobânzi la împrumuturi, pe care le primeam termen scurt, de trei-șase luni. Alternativa era să creștem fiscalitatea, contribuțiile de asigurări sociale (CAS) și taxele pe imobile. Dar le-am refuzat ca soluție, pentru că, într-o perioadă de recesiune, când toţi agenţii economici sunt în criză, introducerea acestor taxe suplimentare nu face decât să împovăreze economia. Atunci opțiunea mea și a Guvernului a fost să analizăm problemele de finanțare și cauzele din care trebuie să împrumutăm bani. Și am stabilit că principala problemă sunt salariile și pensiile. Reducându-le, aveam cuantumul exact a ceea ce se întâmpla la bugetul de stat. Le-am redus exact cu atât, cu cât a trebuit pentru ca temporar să nu mai împrumutăm bani. Şi în anul următor economia și-a reluat creșterea. Pentru că, neîmprumutând bani pentru salarii și pensii, am putut să pompăm bani în investiții. La noi n-a explodat șomajul, pentru că am băgat banii în crearea locurilor de muncă, în investiții de la stat.

– Dodon ar putea să vă reproşeze că, împrumutând bani de la FMI, vom intra pentru mulți ani înainte în datorii, pe care nici copiii, nici nepoții noștri nu vor putea să le întoarcă.
– Ce să-i răspund lui Dodon? N-am dialog cu Dodon. (Râde)
– Totuşi, această întrebare nu și-o pune doar el.
– Păi, toate țările împrumută bani, începând de la SUA și Japonia. Important este să nu furi acești bani, nici să-i bagi în consum, ci în investiții, care vor genera creșterea economică. Odată realizată această creștere, ai de unde să-ți întorci datoriile.

„Bruxelles-ul vrea să finanţeze în continuare gazoductul Iaşi-Ungheni”

– Din vina cui s-a pus cruce pe gazoductul Iași-Ungheni, care urma să fie cel mai important proiect ce ar fi redus dependența RM față de Rusia?
– Cred că este o problemă la Chișinău, pentru că și Bruxelles vrea să finanțeze în continuare proiectul, însă frământările voastre politice nu fac un partener din Guvernul RM. Este vorba despre instabilitatea de la Chișinău. V-am mai spus că instabilitatea generează blocaj în relațiile internaționale.

– Ciudată a fost declarația lui Iurie Leancă, pe atunci premier, făcută peste puțin timp după lansarea fastuoasă a gazoductului. El spunea că acesta este un proiect simbolic și că gazul României va ajunge la consumatorii din RM doar dacă Chișinăul va obține acordul „Gazprom” pentru a transporta gazul prin conductele „Moldovagaz”…
– Poate veți avea și un prim-ministru care o să spună: „Nu mă interesează ce spune Gazpromul”.

– Mai există șanse să continuăm proiectul?
– Acesta este un proiect independent. Nu văd cum „Gazprom” ar putea împiedica guvernul RM să finalizeze proiectul și să ducă conducta până la Chișinău.

– Poate că politicienii noștri au cedat din cauza presiunilor din partea Rusiei?
– Dacă Moscova se opunea, nu se făcea nici primul tronson.
„Putin e un om foarte puternic, dar cu care se poate discuta”

– De câte ori v-ați întâlnit cu Vladimir Putin?
– De două ori oficial, dar am avut discuții multe. La summit-urile care era altceva decât UE sau NATO, dar și la Summit-ul NATO-Rusia, stăteam unul lângă altul și aveam timp de discuții.

– Ce fel de om e Putin?
– E un om foarte puternic, dar cu care se poate discuta.
– Puteți să ne spuneți ce ați vorbit cu el despre RM?
– Nu.
– Dar ați ajuns vreodată la un numitor comun în privința RM?
– Pe fond, discuțiile au fost întotdeauna legate de respectarea acordului de la Istanbul, prin care Federația Rusă s-a obligat să-și retragă toate resursele militare din Transnistria.
– El nu era de acord cu dvs.?
– Nu mă puneți să vă spun ce spuneau președinții. E penibil. Da. (râde)

– Anul trecut ați declarat că, în doi ani, Rusia va ajunge la gurile Dunării. Sunteți de aceeași părere?
– Nu știu dacă în doi ani, dar obiectivul Federației Ruse este să ajungă la gurile Dunării.
– Și cine i-ar putea opri?
– Ucraina e responsabilul principal. După cum vedeți, și SUA le dă sprijin logistic și militar destul de puternic.

„Patriarhul nostru Daniel vă poate da mai multe explicaţii”

– Ce părere aveți despre activitatea Mitropoliei Basarabiei?
– Poate fi mai puternică, dar cred că aici Patriarhul nostru Daniel vă poate da explicații mai multe.

– Mai mulți enoriași s-au adresat la dvs., când erați președintele României, și v-au informat că mitropolitul Petru primește în jurisdicția sa preoți caterisiți, cărora nu doar Patriarhia Rusă, dar și de cea a Constantinopolului le-a interzis să săvârșească cele sfinte.
– Așa este, dar nefiind Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, nu mă pot amesteca. Noi avem multă încredere în Biserica Ortodoxă Română (BOR). Și vă pot spune că Biserica este un partener al statului, chiar dacă vorbim de influența ei în RM, unde am fi vrut să fie mult mai mare.
– Nu credeţi că, în interiorul acestei mitropolii, ar putea exista un pericol extern, care ar vrea să compromită biserica românească în RM?
– (Râde) Așa ceva nu se poate. Știți care e cea mai mare forță a BOR? Că e în sufletul românilor! Și n-ai cum s-o distrugi.

– Cum să înțelegem că, într-un stat creștin, chiar în ziua de Crăciun, Ceaușescu a fost împușcat?
– Îmi pun și eu această întrebare și n-am un răspuns.

– Vă mulțumesc pentru interviu.