Marius Lazurca: „Recomand să citim cu prudenţă statisticile prea surprinzătoare”

– Eu chiar sper că el va afecta politica noastră în ceea ce priveşte bursele, pentru că există multe propuneri demne de a fi luate în considerare în acest document. Totodată, i se face o nedreptate acestui material, dacă e redus la afirmaţia că jumătate dintre bursierii în România provenind din RM îşi abandonează studiile înainte de absolvire. Această afirmaţie e una şubredă, din mai multe motive. Întâi de toate, pare să se concluzioneze că rata totală a abandonului şcolar e de 56%, deşi au fost obţinute date doar de la jumătate din universităţile din România, fără a ţine cont de studenţii înscrişi în cele mai mari şi mai bune universităţi de la noi: Bucureşti, Iaşi, Cluj. E ca şi cum ai afirma că jumătate din elevii unei şcoli sunt repetenţi, deşi nu ai studiat decât jumătate din clasele acelei şcoli, şi nu neapărat pe cele mai mari şi mai bune. În plus, autoarea studiului nu ţine cont de cazurile de transfer ale studenţilor. Ca orice alt student european, un student din RM se poate transfera în cursul studiilor de la o universitate la alta, în aceeaşi ţară sau în străinătate. Să vă dau un exemplu: după al treilea an de studiu la Universitatea din Timişoara, am plecat la Paris, la Universitatea Sorbona, unde mi-am absolvit licenţa, masteratul şi doctoratul. Din punct de vedere statistic, în raport cu Universitatea din Timişoara, sunt unul dintre cazurile de abandon şcolar, nu-i aşa?

– Cât de relevant e un asemenea studiu? Sunt suficiente statisticile pentru a da o „sentinţă” ori e nevoie de o abordare contextuală?
– Cred că e relevant în ansamblu, chiar dacă detaliile semnificative sunt, iată, foarte contestabile. Vreau să cred că marele public nu va reţine din acest material informaţia – desigur, falsă – că jumătate dintre studenţii pe care RM îi trimite în România ar fi incapabili să se ţină de carte. Tot recent, o altă organizaţie nonguvernamentală a încercat să măsoare starea moravurilor în RM, iar rezultatele – aberante! – au fost, înţeleg, prompt dezminţite. Recomand, prin urmare, să citim cu prudenţă statisticile prea surprinzătoare. Căci statisticile, vorba glumei, sunt asemenea costumelor de baie – dezvăluie totul şi ascund esenţialul. Iar esenţialul, când vorbim de bursele în România, e că cererea e foarte mare, că locurile s-au ocupat mereu şi că a fost nevoie de suplimentarea lor începând cu 2010, că în prezent sunt, în România, aproape 10.000 de basarabeni care învaţă – unii mai bine, alţii mai rău, la fel ca toţi colegii lor de pretutindeni. Esenţial este şi faptul că şcolile din Bucureşti, Iaşi, Cluj sau Timişoara au produs absolvenţi care, întorşi la Chişinău, au ajuns care premier, care preşedinte al Curţii Constituţionale, care ministru, care deputat. Şi să nu-mi fie luat în nume de rău, dacă văd în toate acestea motive de mare mândrie.
– Vă mulţumim!