Mai mult, şi chişinăuienilor le vine greu să îşi păstreze curăţenia. În diferite cartiere s-a sistat apa caldă. Noroaiele au invadat drumul. Ploaia, în loc să spele oraşul, scoate la suprafaţă alte şi alte mizerii.
Şi totuşi, dacă ar fi doar ploaia. Toţi vor un oraş curat. Probabil şi vecinii mei, care – nu ştiu când şi de ce – confundă parcul de sub geam cu locul de depozitare al deşeurilor. Măcar o dată pe săptămână mai apare o sticlă goală de Spicuşor, o plasă cu pantofi sau o cămaşă ruptă. Uneori poţi auzi în timpul somnului: pleosc! şi ştii că a mai apărut o plasă cu haine rupte.
Mergi pe stradă şi în faţa ta, deodată, apare un ambalaj de îngheţată desprins din mâinile unui trecător grăbit.
Apoi, în campania electorală, toţi spuneau că vor vota un oraş curat pentru copiii lor – cei care aruncă ambalaje pe stradă. Sigur că primăria trebuie să se ocupe de curăţenie. Însă, mă întreb, de câte ori pe zi. Îmi imaginez câte un angajat al primăriei la fiecare colţ de stradă, la fiecare bancă din parc. Ai scăpat ceva pe jos – pac – angajatul primăriei a făcut curat. Sau poate să fie mai mulţi agenţi de poliţie. Ţi-a scăpat hârtia – pac – o amendă; una babană ca să fii mai atent pe viitor. Ce ne facem însă cu vecinii mei, care se camuflează când aruncă ceva pe fereastră. Nu-i vezi, auzi doar vâjâitul. Noroc însă că la noi există şi ceilalţi vecini care în anumite zile curăţă parcul.
Şi parcă totul se transformă într-un scenariu stupid. Ai impresia deja că chişinăuienii stau şi ţipă că praful le-a acoperit mobila, iar primăria nu face nimic. S-a rupt mătura şi primăria nu face nimic. S-a înfundat chiuveta şi primăria nu face nimic.
Există un soi de „altruism” moldovenesc „de ce eu?”, care ne împiedică să ţinem curat măcar în curtea proprie sau sub ferestrele noastre. Adică dacă toţi dau drumul hârtiilor pe stradă, de ce eu să o ţin în buzunar, jumătate de kilometru până dau de un coş de gunoi, iar dacă nu îl găsesc – să iau hârtia cu mine acasă. Că doar de ce plătim impozite la stat? Nu să ne strângă gunoaiele din stradă?
Şi dacă peste noapte s-ar întâmpla o minune şi Chişinăul ar sclipi de curăţenie ca în reclamele pentru detergenţi, aş vrea atunci să văd cât ar ţine curăţenia asta? Iar pe cei plătiţi din impozite să îi rog doar să nu mai taie apa caldă, să refacă toate canalizările aşa încât primăvara la primul dezgheţ să nu mai pută a latrină, să refacă şoselele, să cureţe parcurile de uscături, să protejeze clădirile vechi – ca să nu îmi cadă molozul în cap etc. Iar noi, stimaţii chişinăuieni, să ne interesăm unde – la cinci metri de scara blocului – sunt containerele pentru gunoi, că dacă fiecare îşi are grijă de propria curte putem avea un oraş curăţel fără minciuni stupide şi pompoase afişate pe bannere imense doar ca să ne gâdile mândria naţională: „Chişinăul e cel mai frumos oraş din lume”.
