Eu unul am fost surprins să aflu că Valeri Kuzmin mai este ambasador la Chişinău – nu cu multă vreme în urmă se spunea că se va întoarce foarte repede la Moscova. Mie îmi place de Kuzmin – omul este sincer şi direct, ştie prea bine să apere interesele ţării sale, mai rămâne ca politicienii de la Chişinău să ştie să apere interesele ţării lor. Deci Rogozin vine la Chişinău – în coteţul în care a stârnit atâta panică fără măcar să deschidă gura, după cum el însuşi se lăuda pe Twitter.
Şi Rogozin îmi este simpatic. Un diplomat agresiv şi direct – ce-i în guşă, şi-n căpuşă, ştii la ce să te aştepţi din partea lui. Omul se consideră şi se poartă ca un bogatîr cu lancea în mână, plecat să alunge duşmanii de pe sfintele pământuri slave. Probabil din cauza vitezei calului, Rogozin nu a băgat de seamă că Moldova nu este pământ slav, dar când s-a împiedicat de detalii Ilia Muromeţ? Bogatîrii nu stau în drum de-o scamă: poate că Moldova n-a fost pământ slav, dar îl facem noi să fie!
Îmi place de Dmitri Rogozin nu doar pentru aerul medieval al cântecelor de vitejie ruse pe care îl aduce cu el oriunde s-ar duce, ci şi pentru faptul că ne împărtăşeşte gândurile sale pe Twitter. Mai nou, a transmis pe reţeaua de microblogging o legătură către un articol din Moscovski Komsomoleţ, care articol spune că Rusia nu mai este în stare să-şi supună Republica Moldova aflată „în curs de românizare” (un alt mic detaliu: Moldova a fost dintotdeauna românească, de fapt, s-a frânat procesul de slavizare). Moskovski Komsomoleţ recomandă ca Moscova să ia măsuri ca să nu piardă Transnistria şi sugerează transformarea regiunii separatiste din stânga Nistrului într-o enclavă a Moscovei, după modelul Kaliningradului. Acum ştim ce îi place lui Dmitri Rogozin: să transforme Transnistria într-o enclavă rusă după modelul Kaliningradului. Dar staţi puţin! Transnistria deja este o enclavă a Federaţiei Ruse! Are trupe ruse staţionate, administraţia locală este schimbată după cum porunceşte Moscova şi foarte mulţi dintre locuitorii Transnistriei sunt cetăţeni ruşi. Lipseşte recunoaşterea internaţională a acestei stări de fapt. Alt detaliu de care un viteaz de talia lui Ilia Muromeţ nu are cum să se împiedice.
În paralel cu toate acestea, citesc cu interes dezvăluirile legate de anchetarea lui Igor Smirnov şi a clanului său. Apar tot felul de amănunte despre delapidări, deturnări de bani, abuzuri. Evgheni Şevciuk apare şi el ca un fel de Alioşa Popovici hotărât să taie capetele balaurului corupţiei. Sunt blocate conturile bancare ale lui Igor Smirnov, se fac anchete la Moscova. Oamenii aceştia chiar se aşteaptă ca lumea să creadă că la Moscova nu se ştia nimic de abuzurile făcute de Igor Smirnov? Legendele cu Ilia Muromeţ sunt mult mai credibile faţă de afirmaţia că Moscova nu ştia cu ce s-a ocupat în realitate clanul Smirnov la Tiraspol. Piesa de teatru pusă în scenă de Moscova în legătură cu Transnistria este una captivantă, cu eroi şi tâlhari – doar că spectatorii nu sunt bătuţi în cap.
