Voronin, către Lupu: „Nu repeta destinul meu”

Dragă Marian, după ultima noastră întâlnire, în cadrul negocierilor, am plecat acasă frânt, mă simţeam, cum îmi place mie să spun, un merzaveţ (ticălos) şi aceasta nu numai din cauză că n-am avut curajul să-mi cer scuze pentru toate porcăriile pe care le-am spus despre tine după ce ai plecat de la noi. Există nişte cauze mai profunde care mă fac să mă simt un laş şi, dacă ai timp, te rog să citeşti atent această scrisoare care e, de fapt, o mărturisire, un testament.

Sunt, dragă Marian, un om bătrân. Nu ştiu câte zile îmi va mai da Dumnezeu să fac umbră acestui pământ, dar nu vreau să plec dincolo fără a mă pocăi şi a mărturisi nişte lucruri care m-au măcinat toată viaţa. Permite-mi să încep cu a-mi cere scuze de la tine pentru vorbele urâte pe care le-am spus la adresa ta. Desigur, nu eram sincer, nu credeam în ceea ce spun, dar voiam cu tot dinadinsul să te jignesc şi să te umilesc. Nu te consider „doi metri de bâl-bâl”, mie nici nu-mi veneau în cap asemenea expresii. Mărturisesc cu toată sinceritatea că toate „expresiile” pe care le-am spus despre tine, dar şi despre Ghimpu şi Filat, au fost compuse de Mark, cu băieţii lui. La noi se proceda în felul următor: înainte de vreo conferinţă de presă sau de vreo întâlnire cu alegătorii Mark îmi dădea scrise pe o foaie „expresiile” pe care trebuia să le folosesc la adresa voastră. Cât mergeam în maşină le învăţam pe de rost şi când le spuneam voi credeaţi că-s compuse de mine. Ţin minte cum hohoteau toţi la partid când Mark şi cu Iura (Muntean) au compus expresia jiţăi nesoverşennoletnie (minori) … Iura mi-a zis atunci: „Domnule preşedinte, cu expresia asta îi luăm PD-ului cinci mandate!”…

Îmi pare rău şi de insultele la adresa lui Ghimpu. Îţi spun sincer că eu îl respect pe Mişa, chiar foarte mult. El e un om sincer şi simplu. Sosudurile lui nu-s pline cu multă carte, ca ale lui Serebrian, în schimb pe el nu-l cumperi cu o ambasadă. El crede sincer în ceea ce crede şi n-o s-o ia într-o parte sau alta, repet, pe el nu-l cumperi cu bani, ca pe ai noştri. L-am atacat pentru că vedeam că merge bine electoral, că va lua voturi. Nu mi-am dat seama că, umilindu-l cum l-am umilit, voturi vom pierde noi, nu el. Văd că în ultimul timp tu eşti foarte apropiat de Mişa. Înţeleg, în el poţi avea încredere, nu ca în Filat. Apropo de Filat, îmi pare rău de ce a ieşit în ultimul interviu despre Filat, chestia ceea cu „ciupcikul încleiat”, dar nu eu am compus-o, tot Mark mi-a băgat-o, după ce a redactat ultima variantă a textului interviului. Eu îl stimez şi pe Filat, el e de o sută de ori mai sofisticat decât Ghimpu, sosudurile lui sunt pline cu scheme şi variante pe care nici Mark, nici Roşca nu le-ar putea inventa. Filat nu e un om simplu, el ştie ce vrea şi ştie cum să obţină ceea ce vrea. Trebuie să recunoaştem că Alianţa s-a ţinut pe dânsul, el a ştiut cum să vă marginalizeze pe amândoi – şi pe tine, şi pe Ghimpu. Astăzi un premier mai bun decât dânsul nu veţi găsi, dar să fiţi atenţi: dacă nu veţi şti cum să-i limitaţi puterile, el o să vă arate la toţi unde iernează racii…

Am ajuns astfel la scopul acestei scrisori. Spuneam mai sus că sunt om bătrân şi nu ştiu câte zile îmi va mai da Domnul. Vreau să plec împăcat pe lumea ceea, iată de ce simt nevoia morală să vă mărturisesc nişte lucruri care v-ar feri de nişte greşeli fatale. Viaţa mea a fost, din fragedă tinereţe, un fel de pact cu Diavolul şi eu nu doresc ca tu, Mariane, să repeţi destinul meu. Cei care mă acuză că aş fi bolşevic şi antiromân, că mi-aş fi trădat bunelul care a murit în România, nu ştiu nimic despre viaţa mea. Voi duce această taină cu mine în pământ, dar un lucru nu pot să nu vi-l spun: am fost tânăr, ambiţios, am vrut să fac carieră, ca tine, Mariane, şi am încheiat pact cu Diavolul. Acum e târziu să mai desfac ceva, dar nu vreau ca tu să mergi pe urmele mele. Nu vreau să te dau pe mâna boşorogilor alde Mişin, care acum îşi freacă mâinile de bucurie că faci alianţă cu noi. Tu, Mariane, nu fă acest pas. Opreşte-te, nu mai veni la nici un fel de negocieri cu noi.

Tu ştii că a venit Narîşkin la Chişinău, dar nu ştii totul. Nu-ţi lua acest păcat pe suflet fiindcă, după ce vei încheia o alianţă cu noi, vei fi aruncat pe două beţe… Vreau să mă spăl măcar de unele din păcatele mele cele grele şi de aceea te sfătuiesc insistent să găseşti limbaj comun cu Filat şi Ghimpu. Moldova de azi nu mai e cea din 2001, când am venit noi la putere, Moldova de azi se uită spre Europa, nu spre Asia, nu-ţi pune în joc cariera pentru PCRM. Eu ştiu, dar şi voi ştiţi, PCRM se ţine pe mine şi, când voi pleca eu, PCRM se va desface ca un zemos. Ştiu, ai şi tu nişte „prieteni” care te împing spre noi, dar uită-te atent cine-s ei, ce vor şi cine stă în spatele lor. Apropo, atunci seara, târziu, după 12, Narîşkin a avut o întâlnire secretă la hotel cu unul din aceşti „prieteni” ai tăi – mi-i şi ruşine să-ţi spun cu ce cuvinte te-a caracterizat.

Îţi spun aceste lucruri, Mariane, pentru că nu vreau să repeţi destinul meu. Eşti încă tânăr, ai o viaţă înainte, Moldova are toate şansele să devină o ţară de succes, dar cu o condiţie – să n-o legaţi prea strâns de Rusia. Daţi-vă spre Europa, apropiaţi-vă de România, nu vă temeţi, mi-a spus-o şi Băsescu, nu are România forţe ca să „înghită” Moldova, noi spuneam aceste baliverne pentru proşti. De asemenea, nu pierdeţi timp cu Transnistria, mi-e greu să spun, că-i baştina mea, dar Transnistria a fost creată de ruşi ca să ne ţină legaţi de ei. Nu are altă cale Moldova decât spre Europa.

Îţi spun aceste lucruri, Mariane, pentru că mâine-poimâine vei deveni preşedinte, iar tu nu trebuie să fii un preşedinte al comuniştilor, ci al tuturor moldovenilor… Încheie mai repede negocierile cu Filat şi Ghimpu, rupe de la ei cât poţi rupe… Nu-ţi fă grijă referitor la cele două voturi care nu-ţi ajung, ai cuvântul meu, eu îţi garantez, fără nicio condiţie, cinci-şase voturi…

Nu aş dori ca să faci publică această scrisoare acum, deşi, dacă va ajunge în presă, nu m-ar deranja. Zarurile au fost aruncate, nu doresc să trăiesc până la capăt în minciună sau să iau minciuna cu mine în mormânt. Mi-i dragă această ţară, Mariane, şi o vreau liberă ca să mă pot odihni în pace.
Încă o dată, Mariane, iartă-mă şi-ţi doresc să intri preşedinte în noul an. Acum totul depinde de tine. Sărbători fericite, Mariane, la mulţi ani Moldovă!