La ora 10.00 dimineaţa, sicriul cu corpul lui neînsufleţit a fost expus în holul Casei Scriitorilor din Moldova. Tot aici, a avut loc un miting de doliu, moderat de către preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu. În discursul său, scriitorul Haralambie Moraru a amintit că, pe lângă faptul că a scris pentru sine, a făcut scriitori din oameni care poate nici nu meritau să fie. „A redactat o mulţime de texte. El a fost cât toate redacţiile din republică. Nu exista manuscris pe care să nu-l parcurgă, să promoveze şi să tot promoveze. A fost un om de o generozitate rară, care ajuta dezinteresat pe orişicine”, a constatat Haralambie Moraru. El a propus ca pe casa unde a locuit în ultimii ani, să fie instalată o placă comemorativă.
Au mai luat cuvântul scriitorii Leo Butnaru, Andrei Strâmbeanu, Ion Vieru, directorul Muzeului Literaturii Române „M. Kogălniceanu”, Valeriu Nazar, unde, în ultimii zece ani, a lucrat regretatul poet. De rând cu numeroşi admiratori ai creaţiei sale, au venit să-şi ia adio de la regretatul poet preşedintele R. Moldova Nicolae Timofti şi ex-preşedintele Petru Lucinschi, ultimul fiindu-i coleg de facultate şi de cameră în căminul studenţesc.
Anatol Ciocanu s-a născut pe 3 iunie 1940, în comuna Mălăieşti, plasa Râşcani, judeţul Bălţi. A absolvit Facultatea de Filologie şi Istorie a Universităţii de Stat din Moldova (1962). A fost redactor la cotidianul Moldova Socialistă şi la revista Moldova (1966-1990), corespondent special al revistei Glasul Naţiunii la Bucureşti (1990-2000), colaborator al Muzeului de Literatură „M.Kogălniceanu” (2000-2012). A debutat cu placheta de versuri Sărutul Soarelui (1965). În 2002, a fost distins cu Premiul Naţional., iar în 2009 i s-a conferit Ordinul „Gloria Muncii”.
Luni, fusese internat la Sanatoriul din Hârjauca, Călăraşi, pentru a se întrema. Cu câteva zile în urmă, discutasem cu el la Uniunea Scriitorilor din Moldova, iar vineri, USM i-a acordat Premiul de excelenţă pentru întreaga creaţie. Tot atunci, imediat după recepţie, m-a rugat să-i fac o poză cu soţia sa Maria, şi cu Gheorghe Budeanu. Nu ştia atunci că aceasta va fi ultima poză a lui.
Anatol Ciocan s-a stins din viaţă pe 19 iunie, când a fost internat la sanatoriul din Hârjauca, Călăraşi. El a fost înmormântat la Cimitirul Central din strada Armenească din capitală.
