Imaginea unei ţări este o chestiune delicată. Câtă vreme cea mai cunoscută trupă moldovenească „Zdob şi Zdub” are o mulţime de cântece cu şi despre ţigani, primele desene animate 3D de la Chişinău sunt cu ţigani şi hramul oraşului este un eveniment central al societăţii să nu se mai mire nimeni că imaginea în lume a moldovenilor va fi aceea de ţigani beţivi. Va exista şi un alt corolar toxic la această evoluţie – oamenii vor spune: mai bine rămâneam sovietici…
România a trecut deja prin câteva războaie de imagine de acest gen în ultimii douăzeci de ani. Totul a început cu ştirea din decembrie 1989 că Ceauşescu a ordonat uciderea a 60.000 de români în doar câteva zile. Cifra indica un genocid – şi nu a mai contat deloc faptul că a fost vorba de o minciună sfruntată. A rămas imaginea unei revoluţii cu valuri de sânge – au fost omorâţi oameni, însă altfel sună ştirea cu 60.000 de morţi faţă de 1500. Apoi au fost copii handicapaţi, orfelinatele şi exportul masiv de copii. A durat ceva până au fost rezolvate aceste probleme – însă imaginea a rămas. Din când în când este reactivată cu rezultate surprinzătoare: prin Canada sunt mulţi convinşi că România este o ţară populată majoritar de copii orfani destinaţi exportului. Apoi a fost (şi încă este!) povestea câinilor vagabonzi din Bucureşti. Când cineva are ideea eutanasierii lor începe circul asociaţiilor pentru protecţia drepturilor animalelor (care asociaţii în realitate îşi doresc contracte cu primăria care să le sponsorizeze adăposturile de câini).
Acum, România este văzută ca o ţară exportatoare de ţigani infractori. Cu câţiva ani în urmă am vizitat o puşcărie din Germania (în calitate de jurnalist) şi am avut ocazia să aflu câteva statistici: majoritatea deţinuţilor, aproape 90%, erau germani, undeva spre 5% erau ruşi (mafia rusă controla traficul de droguri şi prostituţia din regiune), restul orice alte naţiuni inclusiv cetăţenii români fiind sub 1%. În realitate, românii nu se apropie nici pe departe de procentele infracţionale ale ruşilor, albanezilor sau bulgarilor din Occident – însă imaginea creată în mass-media este cea care contează.
Războiul de imagine împotriva românilor este vechi de sute de ani, de pe vremea „omului cu minte puţină” Simion Dascălul, care interpola în cronici ideea că românii sunt urmaşii puşcăriaşilor de la Roma. Procentele infracţionale sunt asemănătoare fie că este vorba de români, germani sau ţigani. Deosebirea este că germanii îşi promovează imaginea de oameni harnici şi muncitori şi prin faptă, nu doar prin vorbă. Statistica este o ştiinţă manipulabilă prin presă. Da, statistic vorbind, moldovenii beau cea mai mare cantitate de alcool pe an. Dar cine este pe primul loc în statisticile privind internările pentru dezalcoolizare?
