Interesante exemplare umane mai sunt si comunistii astia. Niciodata nu stii la ce sa te astepti de la ei, mai ales cand laureatul Premiului Nobel pentru literatura, poetul Iosif Brodski, spunea candva despre aceste fosile, ajunse la noi ca prin minune din lumile trecute: „Comunismul e o noua gradina antropologica.
Discutia cu un comunist iti poate fi interesanta doar daca esti antropolog”. Frumos si, ce-i mai important, corect spus! Sa ilustram aceasta definitie cu un singur exemplu in care protagonist este baiatul de mingi al lui Voronin, insul cu obrajii ca doua „apioane” de la sfarsit de mai, Eduard Musuc. In octombrie 2006, respectivul domn (pe atunci era inca „domn”) o facea pe anticomunistul: „Comunistii vor sa distruga tot ce gandeste si actioneaza liber in tara. Ultimele atacuri impotriva societatii civile si a fortelor de opozitie au demonstrat inca o data acest fapt.
Mai mult, ei vor sa ne impuna si un viitor comunist. Introducerea manualelor cu istorie integrata, care contin propaganda ideologiei comuniste si falsuri istorice, este inca un semnal pentru toata societatea moldoveneasca, toate tarile Europei – comunistii nu au de gand, nici nu au avut, sa se schimbe sau sa se reformeze. Ei ravnesc ca si urmatoarele generatii din R. Moldova sa aiba o mentalitate de bolsevic si de proletar. Dar un popor cu o mentalitate comunista (bolsevica) niciodata nu-si va gasi locul in lumea civilizata” („ZdG”, 2006, 5 octombrie). Nu trec nici trei ani de zile si tovarasul nostru (devine deja „tovaras”) in mod misterios capata o „mentalitate de bolsevic si de proletar”.
Ia cititi aici: „Din aceste considerente, am decis: optiunea politica oportuna este integrarea in echipa Partidului Comunistilor din Republica Moldova. Astfel, ne exprimam si optiunea in cadrul unor eventuale alegeri parlamentare anticipate” („ZdG”, 2009, 28 mai). Avea dreptate poetul rus, emigrat in SUA, intr-adevar, cui ii pot fi interesante aceste afirmatii, daca nu unui antropolog… Pacat ca renumitul scriitor n-a apucat (a decedat in 1996) sa citeasca sau, mai cu seama, sa asculte aberatiile greilor comunismului de pestera de la noi – V. Voronin, V. Stepaniuc, E. Ostapciuc, M. Lupu, M. Tkaciuk, Z. Greceanai – si ale altor corifei ai vorbitului in dodii, ca poate imbogatea literatura anticomunista cu epitete si mai plastice. Or, unele spuse ale tovarasilor nostri se revendica atat gradinii antropologice, cat si unor subdiviziuni medicale.
