Cum am ajuns traducător

Nu credeam însă că am să ajung să am talente în arta interpretării, a traducerii. Militantismul pentru rea‎lizarea unirii mi-a creat abilități noi, m-a îmbogățit în capacități și iată că am ajuns în situația de a fi capabil să o fac și pe traducătorul: din R.Moldova în România și invers.

Nu, nu e vorba de grețosul dicționar moldovenesc-român al lui Vasile Stati. Nici de limbile „moldovenească” și română.

Încă inocent fiind, mă uitam pe posturile de televiziune și nu înțelegeam de ce politicienii din R.Moldova, când vin la București, vorbesc despre frăție și același sânge, iar la Bruxelles vorbesc România de rău și ‎… la Moscova jură credință nestrămutată „rodinei” lor.

Și așa au făcut toți, fără excepție. Banditul Sangheli a primit curent gratuit și apoi declara, mândru, ca România nu ne-a dat niciun „carandaș”. Chiar și Voronin, în prima lui domnie, venea să ne umple beciurile cu vin moldovenesc. Acuma a venit rândul lui Andrei Năstase, noua speranță a națiunii civice moldovenești, să încerce să caute susținere de la noi.

Și venind el pe la televiziuni și fiind întrebat despre Unire și de ce organizațiile unioniste au plecat din Piața Marii Adunări Naționale, acuzând în octombrie 2015 pactul cu Dodon (care atunci nu era vizibil), a început să vorbească despre faptul că el este unionist, că cei din organizațiile tinerilor sunt „falși unioniști" care au dat palma cu Usatîi, care-s oamenii lui Plahotniuc și au întinat idealurile sfinte ale Unirii.

Măi să fie. Și imediat am comutat traducătorul automat din mine și am dat pe versiunea din Chișinau a lui Andrei Năstase la o zi diferență: „Eu cred că Unirea se va face în Uniunea Europeană, când ambele state vor fi membre”.