Uitați-vă la oamenii plecați până acum în străinie, pentru a-și face un viitor. Câți au plecat până acum de lângă voi? Câți mai trebuie să plece?
Uitați-vă la dramele provocate de sărăcie. Ca masterand în crimele comunismului, am avut șansa de a afla despre foametea indusă de Stalin pe teritoriul Republicii Moldova de azi. M-am îngrozit citind cum oamenii au murit de la consum de borhot din sfeclă de zahăr. Sau aflând despre cazuri de canibalism, despre părinți care și-au mâncat copiii. Sărăcia este cea care ucide și am rămas marcat călătorind prin satele Republicii de azi.
Uitați-vă la istoria recentă a acestui pământ vitregit: ultimii 25 de ani. Uitați-vă la momentul 1999, când era Guvernul Sturza, care-l conținea și pe Filat (Lucinschi), și la felul în care au venit cu o majoritate absolută comuniștii și au distrus o generație.
Chiar trebuie repetat acest cerc vicios? Chiar trebuie ales între oligarhul Plahotniuc și/sau oligarhii Dodon și oligarhii Țopa? Iar prin rotație, să vină familia Lucinschi, cu reprezentanții lor, la putere? Chiar să fim prostiți (noi, adică România. După cum vă ziceam și în numărul trecut, România înseamnă și statul român și românii de pe cele două maluri ale Prutului).
Față de Andrei Năstase (Platforma DA), cu care am relaționat direct, pe Maia Sandu nu o cunosc. Cunosc mulți unioniști, însă care și-au pus bazele în ea. Mă derutează însă rău de tot dublul limbaj pe care ea îl folosește. Mă deranjează minciuna, chiar și spusă diplomatic. Am auzit-o pe Maia la București, cum declară că Unirea este încă un subiect sensibil pentru populație și ar trebui să existe o stabilizare a statului înainte să vorbim despre ea în cadrul unei dezbateri publice.
Mi-au venit în minte aceleași eșecuri pe care le-am avut (noi, unioniștii) și cu Vlad Filat, care la întâlnirile cu alegătorii, prin Nisporeni, spunea că el este mai unionist decât Ghimpu. Cum făcea el Unirea, s-a văzut… Să nu girăm – noi, românii de pe ambele maluri (și sponsorizăm noi, statul România) noi și noi proiecte, unul mai antiromân ca altul. De aceea, să o privim și pe Maia, și pe ceilalți care vor mai veni, ca pe niște proiecte noi și ca pe niște oameni onești, dar să îi taxăm de fiecare dată când nu sunt sinceri. Unirea este singura șansă a oamenilor dintre Prut și Nistru pentru a rupe blestemul acesta care s-a abătut asupra lor.
Sensibilitățile pot fi tratate dacă liderii nu se îngrijorează să-și valorifice propriul capital politic, ci au în vedere soluții reale pentru viitorul oamenilor. Oamenii vor dori unirea, dacă înțeleg că asta înseamnă pensii de 250 de euro și salarii medii de 500 de euro și dacă se merge din sat în sat și se vorbește cu ei. Stabilizarea statului Republica Moldova nu mai este posibilă, s-a intrat într-o criză sistemică care va duce la disoluția statului și la mari drame umane.
Se vorbește despre un plan al Unirii, care nu ar exista concret. La oameni ori nu ajung sursele de informare corectă cum e ziarul TIMPUL și nu cunosc pas cu pas programele unioniste de pe ambele maluri ale Prutului, ori nu știu istorie: noi, românii, avem experiența istorică a Unirilor.
Haideți să vedem numai două secvențe din ce scriu experții de la București în ultima săptămână:
Petrișor Peiu, Fundația Universitară a Mării Negre: „Unirea, soluția pragmatică”
De ce ar accepta Republica Moldova Unirea?
„Pentru că, în actuala conjunctură, ignorat de Occident și nedorit de Federația Rusă, micul stat nu mai are viitor și și-a consumat toate resursele de speranță;
Pentru că deja o treime din cetățenii săi sunt și cetățeni români;acestui teritoriu pe harta economică a lumii și numai astfel s-ar putea conecta la economia globală;
Pentru că salariile și pensiile din Republica Moldova ar crește de câteva ori pentru a ajunge la nivelul din România;
Pentru că dintr-o dată lupta anticorupție ar căpăta o direcție împrumutând modelul de succes DNA;
Pentru că nu poți să valorizezi ceva specific decât în contextul unei piețe mari, dornică să consume produse pe care le cunoaște și le așteaptă;
Pentru că altfel nu se va opri hemoragia de populație și va apărea prosperitatea;
Pentru că astfel minoritățile neliniștite vor putea fi apărate de scutul uneia dintre cele mai permisive și protectoare legislații europene pentru drepturile minorităților;
Nu în ultimul rând, pentru că numai astfel va dispărea puterea copleșitoare a oligarhilor locali, care vor deveni brusc irelevanți la nivelul întregii Românii.”
Valentin Naumescu, doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Studii Americane: Republica Moldova, un stat eşuat. Vârful crizei abia urmează. Ce trebuie să facă România?
„În primul rând, Republica Moldova nu ar fi trebuit să existe. Este în mod evident un stat artificial, apărut pe ruinele Uniunii Sovietice, fără identitate şi fără coeziune societală, fără proiect strategic şi fără resursele proprii necesare unui sistem de guvernare autonomă la nivel european, cel mai sărac şi mai înapoiat stat de pe continent, care se depopulează văzând cu ochii, creat pentru a rămâne asistat, dinspre Est sau dinspre Vest, pe toată durata existenţei lui; (….)
Pe noi nu guvernul de la Chişinău şi clasa lor politică ultracoruptă şi ipocrită ne interesează în mod esenţial, ci soarta oamenilor. Probabil va trebui, cât de curând, să furnizăm direct ajutoare oamenilor necăjiţi de peste Prut, marcate cu însemnele României (Uniunii Europene) sau, oricum, în forme explicite. Sper să fim lăsaţi să intrăm, să o facem organizat, eventual în colaborare cu guvernul local sau cu asociaţii de tineret credibile, dar să o facem noi. Ar fi mult mai util decât orice împrumut dat unor guverne captive, falite şi corupte, controlate de personaje dubioase din penumbra vieţii publice. Hrană, mărfuri de bază, medicamente, combustibil sau energie electrică, ce va mai fi nevoie dacă lucrurile se complică. Chiar cred că se va ajunge curând la această necesitate. Să vedem însă capacitatea noastră administrativă şi de mobilizare în acest sens.
„Momentele astrale”, cu potenţial de a schimba cursul istoriei, sunt puţine. Pe cel din 1991 l-am ratat, din comoditate şi din teama de a gândi curajos. S-ar putea să vină curând o altă oportunitate majoră.”
Dragi cititori TIMPUL,
aceasta este șansa noastră de a face lucrurile altfel. De a merge decisiv pe drumul UNIRII. Criza actuală a deschis ochii multor elite de la București. Însă e nevoie de doi pentru a dansa!
Așa că, voi, cei care ați fost stâlpii românismului de-a lungul vremii, va trebui să fiți și România de peste Prut. Și să vă duceți compatrioții, cu blândețe și să le arătați fiecare beneficiu de care se vor bucura în urma reîntregirii, spre adevăr.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
