Multora nu li se poate părea mare lucru însă, pentru a avea acest drept, şi eu „am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă… acasă“, după cum zicea poetul Nichita Stănescu în 1976, când a ajuns pentru prima dată peste Prut.

Sunt preşedintele celei mai active organizaţii civice care militează pentru reîntregirea naţională: Platforma Unionistă Acţiunea 2012. Pentru vina de a fi foarte activi, ne-am ales cu diferite piedici în activitatea noastră. Pentru mine, e deja a treia oară în ultimii doi ani când nu sunt lăsat să trec Prutul. Niciodată nu mi s-a oferit vreun motiv plauzibil.

Povestea

De data aceasta, am plecat vineri, la ora 04:30, din Bucureşti pentru a ajunge la 12:00 în Chişinău, cel de al doilea oraş din lume ca mărime populat de români. Trebuia să acord premiile concursului Ars Adolescentina, organizat de Radio Moldova pentru tinerii talentaţi în poezie, proză, dramaturgie sau pictură. De ani buni, cei care câştigă marele premiu la acest concurs ajung într-o excursie în România, prin implicarea a două asociaţii din Platforma noastră (Institutul Fraţii Golescu şi Asociaţia Tighina). Nu am mai reuşit să ajung să ofer premiile pentru că am fost oprit la vamă, dat jos din maşină şi pus să aştept. E cea mai grea aşteptarea aceasta pentru mine: nu ştiu niciodată dacă îmi va aduce înapoi buletinul sau o hârtie pe care scrie că nu am voie să intru să-mi văd fraţii… Vineri am primit hârtia, nu buletinul: spuneau că a fost o şedinţă judecătorească în 30 noiembrie şi eu nu am voie să intru. Ce şedinţă, de care eu sau avocaţii mei să nu ştim? Ce 30 noiembrie, doar eu şi în decembrie şi în ianuarie am venit pentru a lucra în diferite proiecte în Basarabia?

Ce e de făcut

Eu sunt un tip mai încăpăţânat. Am anunţat autorităţile României, care s-au purtat profesionist în abordarea cazului, am anunţat presa de pe cele două maluri ale Prutului care a început să scrie. Seara am încercat iar să trec vama, de data aceasta prin postul de frontieră Sculeni. Nici acum n-am reuşit aşa că m-am decis să intru în greva foamei până se termină acest bâlci. Sunt destul de hotărât încât să fi rezistat câteva săptămâni. După o noapte dormită sau mai mult nedormită, de dimineaţă au început să se alerteze prietenii, cunoscuţii, iar reţelele sociale vuiau.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.

(Andrei Ciuranga, poet basarabean)

M-a sunat şeful Poliţiei de Frontieră, m-a sunat, spre surprinderea mea, şi noul prim-ministru, Pavel Filip, care mi-au spus că lucrează la remedierea situaţiei.

Le mulţumesc tuturor celor care s-au implicat şi astfel am putut ajunge, într-un final la Chişinău pe 6 februarie. Ce e important acuma e să existe şi demiteri ale celor vinovaţi, să vedem cine stă în spatele acestei intimidări prin care au vrut să reducă la tăcere ideea Unirii. De o astfel de presiune publică şi de solidaritate românească, pe ambele maluri, mă tem că va mai fi nevoie, pentru că abuzurile împotriva persoanelor şi organizaţiilor unioniste nu vor face decât să se înteţească până când vom ajunge, în final, la o decizie corectă şi constructivă pentru soarta celor peste 3 milioane de români de peste Prut. Nu ştiu cât de proeuropean e noul guvern votat la Chişinău. Cu siguranţă are multe bube pe cap. Cu siguranţă e condus din umbră de Plahotniuc. Cu siguranţă lupta aceasta a oligarhilor de acolo nu poate fi oprită decât de DNA-ul din România. Însă, ce e dincolo de orice discuţie: entitatea statală Republica Moldova este aproape de colaps. Nu are fundamentele pe care să reziste, iar singura entitate care o poate ajuta în aceste momente este celălalt stat românesc! Dacă Bucureştiul nu intervine coerent în criza de peste Prut, birocraţii de la noi se vor trezi cu un uriaş dezastru, comparabil cu criza refugiaţilor. Pentru cei fără de Ţară, măcar aşa, din aceste motive, dacă nu din motivele corecte, de solidaritate şi reparaţie istorică. În acest moment, Unirea reprezintă soluţia pragmatică. După 1990, când s-a pierdut o şansă de a ne recâştiga demnitatea şi Ţara, distrugând zidul de la Prut cum au făcut germanii cu Zidul Berlinului, iată că o nouă conjunctură favorabilă există la orizont.

„Unirea? E de datoria Bucureştiului să propună şi a Chişinăului să accepte.”

(Klaus Werner Iohannis, preşedintele României).

Marți și miercuri am fost la proces, în fața instanței de judecată. Spre marea mea surprindere, juriștii de la SIS și Biroul de Migrație, cu care mă judecam și care au stat în spatele interdicțiilor abuzive pe care le-am suferit, au spus că până sâmbătă, 6 februarie, eu eram un pericol pentru Republica Moldova, dar s-a făcut o comisie operativă care a reanalizat cazul meu și din 6 februarie nu mai reprezint un pericol și nu solicită să mai fiu interzis în continuare. Nu știu ce pericol pot fi eu, un singur om. De fapt aici s-a judecat și a încercat să fie cenzurată ideea Unirii, nu umila mea persoană. De asemenea, trebuie să subliniez că, pe toată perioada procesului, reprezentantul SIS-ului a afirmat că eu nu am dreptul să mă exprim și să acționez pentru Unire, pentru că sunt cetățean străin, însă cei care au cetățenia Republicii Moldova o pot face, SIS nefiind împotriva acestei idei democratice.

Cu toată reanalizarea făcută de ei, judecata tot mie mi-a dat dreptate și a zis că, în perioada cuprinsă între 13 mai 2015 și 6 februarie 2016, am fost pedepsit fără temei legal, iar mie mi-au fost încălcate drepturile fundamentale ale omului. Deci avem LIBER LA UNIRE, și prin sentință judecătorească care acum constituie un precedent legal.

Ce vom face?

Pentru a contrabalansa propaganda ostilă ideii de Unire (80% posturi TV în limba rusă într-un stat în care, fără regiunea transnistreană, procentul este de 80% români), basarabeanul Constantin Codreanu de la BUN (Blocul Unităţii Naţionale) a anunţat începerea strângerii de fonduri pentru o televiziune care să popularizeze în rândul maselor de oameni beneficiile unui stat democratic, european, integrat sub umbrela NATO şi cu o piaţă internă de 24 de milioane de oameni:

Cea mai mare mişcare civică de tineret din Republica Moldova, Tinerii Moldovei, a anunţat pentru 27 martie o manifestaţie de amploare la ora 13:00 cu locul de adunare în fața Teatrului de Operă și Balet.

Ne vom ridica la înălţimea strămoşilor noştri? Vom fi capabili să gestionăm reunificarea a două entităţi statale aparţinând aceluiaşi neam? Vom vedea, istoria o va spune, simțurile mele îmi spun că DA.

Până atunci, vă salut pe toţi din Chişinău, de acasă.

Simt că Grigore Vieru, de acolo din ceruri ne ajută, alături de sutele de mii de martiri ai neamului nostru.

Simt că am frați, zeci de mii, în toată Republica Moldova, care vor face posibil să fim împreună.