1. Sfârșitul obștesc al R. Moldova născuta la 27 august 1991. Pentru a ucide/distruge un stat nu este suficient să-i arzi Declarația de Independență, ci fie îl ocupi militar, fie îi modifici cardinal datele de naștere, îi rescrii bazele constituționale, îi creezi o nouă identitate, și ii inoculezi/programezi noi principii, valori și perspective civilizaționale;
2. Victoria opțiunii civilizaționale ruso-ortodoxe, reprezentată de secesionismul transnistrean, minoritățile ruso-lingve și moldovenii nostalgici după URSS, asupra opțiuni civilizaționale occidentale/liberale reprezentată de R. Moldova. Deoarece, la 27 august 1991, moldovenii au optat nu doar pentru un stat independent, ci, de asemenea, au ales opțiunea civilizației occidentale/liberale de dezvoltare a societății și statului lor;
3. Deposedarea etniei majoritare de statul lor, pe care l-a creat și pentru care s-a jertfit, și înglobarea ei într-o nouă națiune artificială și anațională, construită pe perceptele “conservatoare”, anti-liberale ale civilizației ruso-ortodoxe;
4. Fragmentarea teritorială, politica și economică a noului stat pe criterii etno-lingvistice după modelul Bosniei-Herțegovinei, creând, astfel, un stat slab, ineficient, manipulabil, incapabil de decizii majore, de cooperare și solidaritate;
5. Sfârșitul definitiv al integrarii europene și reincluderea întregului teritoriu dintre Nistru și Prut în spațiul geopolitic dominat de Rusia, care va dispune de noul stat, artificial și impotent, după bunul său plac.
Va consolida securitatea regională si europeană un astfel de stat artificial? Personal, am mari dubii, pentru că federalizarea nu va elimina defectele structurale care subminează, în prezent, funcționalitatea statului R. Moldova, ci dimpotrivă le va exacerba și mai mult.
Autor: Victor Chirilă
