Situația financiară a companiei Metalferos se degradează accelerat, iar statul riscă să ajungă din nou în postura de salvator de ultimă instanță. Testele de stres realizate de Ministerul Finanțelor arată că, indiferent de scenariu – de bază sau de criză –, întreprinderea continuă să genereze pierderi, nu profit. Practic, compania nu are, în prezent, un orizont clar de revenire pe plus, ceea ce ridică semne serioase de întrebare privind modelul ei de business și capacitatea managementului de a opri declinul.
După un minus de circa 44 de milioane de lei în 2023, Metalferos a încheiat anul 2024 cu pierderi de aproape 24 de milioane de lei, ceea ce indică o situație structurală, nu un accident trecător. Trendul negativ nu doar că nu s-a oprit, ci s-a menținut și în 2025: doar în prima jumătate a anului, compania a acumulat deja pierderi de aproximativ 20 de milioane de lei. Pentru o întreprindere de stat care ar trebui să fie un actor solid în sectorul colectării și valorificării metalelor, aceste cifre arată un eșec sistematic.
Rezervele de numerar ale companiei scad constant, ceea ce limitează capacitatea Metalferos de a-și plăti furnizorii, de a investi și de a face față fluctuațiilor pieței. În paralel, datoriile curente cresc, iar presiunea pe lichiditate devine tot mai apăsătoare. Cu cât situația se prelungește, cu atât riscul de blocaj de plăți și de insolvență devine mai mare, iar creditorii pot începe să ceară garanții sau intervenții directe din partea statului.
Testele de stres ale Ministerului Finanțelor sunt un semnal clar că, fără măsuri puternice, compania nu poate ieși singură din spirală. Chiar și în scenariul de bază, în care condițiile de piață nu se deteriorează dramatic, Metalferos rămâne pe pierdere. În scenariul de criză, lucrurile arată și mai rău, ceea ce înseamnă că orice șoc extern – scăderea prețurilor la metale, probleme de export, costuri logistice crescute – ar putea împinge întreprinderea într-o zonă critică.
În aceste condiții, fără o recapitalizare din partea statului sau fără un plan dur de redresare – restructurare, schimbare de management, vânzare de active, revizuire a contractelor – compania riscă să derapeze complet. Iar statul, ca acționar majoritar, va fi pus în fața unei dileme politice și financiare: ori lasă întreprinderea să se prăbușească, cu toate consecințele economice și sociale, ori vine cu bani publici pentru a acoperi găurile acumulate în timp.
Pentru bugetul Republicii Moldova, salvarea unei companii de stat cronice pe pierdere înseamnă bani deviați de la alte priorități: drumuri, spitale, școli, programe sociale. Metalferos devine, astfel, nu doar un caz de gestiune proastă, ci și un test pentru politica de stat în raport cu întreprinderile pe care le deține: continuă să țină în viață structuri ineficiente sau impune, în sfârșit, reguli dure de performanță și responsabilitate managerială. Fără decizii clare, nota de plată va veni, mai devreme sau mai târziu, tot la contribuabili.
