Pe 29 decembrie 1892, la Castelul Sigmaringen din Germania, a avut loc un eveniment dinastic de mare importanță pentru evoluția României moderne: principele moștenitor al României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, și prințesa Maria de Edinburgh și-au unit destinele într-un mariaj ce avea să aibă consecințe profunde asupra istoriei regatului. Această alianță nu a fost doar o simplă ceremonie de familie, ci o mișcare strategică care a legat România de două dintre cele mai influente familii regale europene ale epocii, atât britanice, cât și ruse, prin originea Mariei.
Maria de Edinburgh, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, a adus în familia regală română o conexiune simbolică și diplomatică cu marile puteri ale continentului. Prin această căsătorie, România, un stat relativ tânăr și în curs de consolidare diplomatică, și-a sporit prestigiul și influența internațională într-o perioadă în care echilibrul dintre marile monarhii europene era fragil.
Deși mariajul nu a fost construit pe baze romantic-personale – Ferdinand acceptându-l mai mult ca pe o datorie dinastică – impactul său a fost departe de a rămâne strict formal. Maria, cunoscută pentru carisma, inteligența și energia sa, nu a fost doar o figură ornamentală, ci a devenit una dintre cele mai influente regine în istoria României, modelând percepția publică și consolidând sentimentul de unitate națională într-o perioadă de transformări majore.
Căsătoria de la Sigmaringen a prefațat un capitol decisiv în destinul României. Ferdinand a devenit rege în 1914, la începutul Primului Război Mondial, iar decizia sa de a alătura România de Antantă a fost una crucială, influențată și de suportul diplomatic și moral al reginei Maria. În acele momente, Maria și Ferdinand s-au retras în Moldova, unde au coordonat eforturile de sprijin pentru soldații răniți, iar rolul ei activ în spitale și relațiile diplomatice au contribuit la consolidarea recunoașterii internaționale a României Mari la conferințele de pace de după război.
Uniunea din 29 decembrie 1892 a rămas, astfel, mult mai mult decât un mariaj regal: a fost un pas strategic în evoluția României ca stat recunoscut și respectat pe scena europeană. Rolul Mariei de a integra valorile moderne de conducere și implicare socială, combinate cu deciziile politice ale lui Ferdinand, au făcut ca această alianță să rămână una dintre cele mai influente din istoria monarhiei românești.
