Anti-unionista Olesea Stamate vrea drumuri curate ca în România

O postare devenită virală în spațiul public, în care Olesea Stamate descrie o traversare nocturnă a României, a reaprins o discuție incomodă: de ce Republica Moldova continuă să aspire la standarde românești și europene, dar clasa politică rămâne blocată în reflexul de a trata Unirea ca pe un subiect tabu sau marginal?

În mesajul său, fosta parlamentară povestește că a traversat România „de la vest spre est” în condiții dificile de iarnă — temperaturi de până la -13 grade, serpentine, ninsoare intensă în unele zone — fără să observe blocaje, vehicule răsturnate ori șosele înghețate. Ba chiar oferă un exemplu concret: o autospecială care împrăștia antiderapant la ora 4 dimineața, „chiar dacă nu ningea”, tocmai pentru că intervenția era preventivă.

Apoi vine contrastul: la intrarea în Republica Moldova, după vama Leușeni, tabloul s-ar fi schimbat „radical”, inclusiv cu un camion derapat de pe un drum declarat „curățat”. Concluzia postării e dură: în Moldova lipsesc prognozele, lipsesc serviciile care planifică din timp intervenția și, de fiecare dată când ninge „15–20 cm”, țara este luată „prin surprindere”.

Din punct de vedere al comunicării publice, postarea are două straturi: unul evident — critica infrastructurii și a administrației moldovenești — și unul mai profund, politic: recunoașterea involuntară a faptului că România funcționează, că are instituții capabile să prevină haosul și că produce un standard de administrare pe care Republica Moldova îl admiră, dar pe care nu reușește să-l copieze acasă.

Paradoxul: admiri modelul românesc, dar respingi România ca soluție politică

Aici apare marea contradicție pe care criticii o scot în față: aceeași deputată este asociată public cu un curent politic care promovează modernizarea Republicii Moldova ca stat separat, într-o logică de integrare europeană, și care nu îmbrățișează unirea cu România ca direcție politică prioritară. În discursurile sale publice, accentul cade constant pe „stat european”, „instituții funcționale” și sprijinul UE, nu pe reunificare ca soluție strategică.

Cu alte cuvinte, apare un mesaj implicit aproape cinic: „Vrem drumuri ca în România, servicii ca în România, intervenții ca în România, dar fără România.”

Această contradicție e cu atât mai vizibilă cu cât România este invocată în mod repetat ca exemplu de bune practici — inclusiv în domeniul reformei instituționale și al sprijinului pentru parcursul european al Republicii Moldova. Deputata a subliniat public rolul României în sprijinul Chișinăului pentru obținerea statutului de țară candidată la UE și în cooperarea legislativă.

„Prevenție” vs „Surpriză”: două administrații, două mentalități

Postarea despre deszăpezire devine, astfel, mai mult decât o observație logistică. Ea este radiografia a două mentalități administrative:

• în România: planificare, intervenție preventivă, continuitate instituțională (chiar și cu toate problemele cunoscute ale statului român);
• în Republica Moldova: reacție întârziată, improvizație, dependență de noroc și justificări repetate („ne-a luat prin surprindere”).

Această diferență nu e doar despre utilaje și antiderapant. Este despre stat. Despre capacitatea instituțiilor de a funcționa și de a livra, indiferent de cine e la guvernare. Iar această capacitate nu se construiește cu postări emoționale, ci cu reforme reale, stabilitate și depolitizare.

Ironia, spun adversarii politici ai Olesei Stamate, este că mesajul se poate citi și ca un auto-denunț al eșecului „statului moldovenesc modern” pe care unii îl proclamă de ani la rând. Dacă la fiecare ninsoare de 15–20 cm țara intră în criză, atunci problema nu este „meteo”, ci instituțională.

Iar dacă România reușește să gestioneze astfel de situații prin prevenție, iar Republica Moldova nu, atunci întrebarea pe care postarea o ridică fără să vrea este aceasta:

Dacă tot vrei drumuri ca în România, de ce refuzi România ca ancoră structurală?

Imaginea publică a Olesei Stamate a fost oricum afectată în ultimul an de scandaluri politice interne și de excluderea sa din PAS, pe fondul unui conflict legat de modificări legislative privind amnistia și eliberarea unor condamnați pe viață — subiect care a alimentat controverse și acuzații între tabere.

„România ca exemplu, România ca sperietoare”

Postarea despre deszăpezirea preventivă din România spune, de fapt, mai mult decât pare: România rămâne cel mai apropiat model funcțional pentru Republica Moldova — infrastructură, instituții, reacție administrativă — dar pentru o parte a clasei politice de la Chișinău, România rămâne și un subiect pe care îl folosesc doar ca standard de comparație, nu ca proiect strategic.

Iar acest paradox este esența politicii duplicitare de la Chișinău: vrei drumuri ca în România, dar nu vrei România ca soluție politică.