Reforma justiției din Republica Moldova intră în 2026 cu mai multe semne de întrebare decât certitudini. Dosare reluate, inculpați fugari și lipsa unor verdicturi definitive în cauze de mare corupție alimentează percepția publică că sistemul încă nu livrează rezultatele promise în 2021, când actuala guvernare a ridicat așteptările la nivel maxim.
Expertul WatchDog, Ștefan Bejan, spune că tocmai aceste promisiuni politice au creat presiunea enormă care apasă acum asupra reformei. Societatea a așteptat dreptate rapidă și vizibilă, însă în 2025 multe dosare au rămas fără finalitate și au fost împinse în 2026, fără garanția unor condamnări solide.
Una dintre cele mai sensibile cauze este dosarul cunoscut drept „Punga neagră”, în care este vizat fostul președinte Igor Dodon. Procesul a fost reluat de la zero la sfârșitul lui noiembrie 2025, după schimbarea unuia dintre judecători, iar următoarea ședință este programată pentru 19 ianuarie. În acest dosar, magistrații au acceptat audierea lui Vladimir Plahotniuc și a lui Serghei Iaralov ca martori ai acuzării, ceea ce ridică miza politică și juridică a procesului.
Potrivit procurorilor, Igor Dodon este acuzat de trădare de patrie, corupere pasivă, îmbogățire ilicită și acceptarea finanțării partidului de către un grup criminal organizat. Ancheta vizează presupusa solicitare a peste un milion de dolari pentru promovarea intereselor politice ale Partidului Democrat, infracțiuni care, dacă ar fi demonstrate, ar putea duce la pedepse de până la 20 de ani de închisoare.
În paralel, Bejan atrage atenția că, în cazul lui Plahotniuc, opinia publică este concentrată aproape exclusiv pe un singur dosar, deși pe numele său există mai multe investigații penale. Lipsa de transparență și informații despre celelalte cauze alimentează suspiciuni privind fragilitatea probatoriului și capacitatea reală a sistemului de a duce anchetele până la capăt.
Un alt punct critic este procesul de vetting al judecătorilor și procurorilor. Deși mai mulți magistrați au trecut prin evaluări de integritate, persistă îndoieli legate de calitatea acestora. Bejan spune că unele persoane au trecut verificările în condiții care ridică serioase semne de întrebare, iar comisiile de evaluare nu ar fi fost suficient de riguroase, inclusiv în etapa de pre-vetting.
În același timp, expertul recunoaște că anumite schimbări sunt vizibile. Sistemul nu mai este complet inert, iar unele anchete și condamnări au avut loc. Problema este că o parte a societății percepe aceste acțiuni drept motivate politic, nu drept rezultate ale unei justiții independente, ceea ce subminează încrederea publică.
Reforma justiției rămâne astfel un proces incomplet și fragil. Între promisiunile politice, presiunea publică și limitele reale ale instituțiilor, sistemul se află într-un echilibru instabil, în care marile dosare încă nu au oferit răspunsurile pe care societatea le așteaptă.
