Investigație Rise, despre expertize medico-legale din RM, contrazise de experți din România: „Sorin a murit la 13 ani, pe masa de operații.”
Niciun medic legist nu a fost vreodată condamnat pentru emiterea unei expertize medico-legale false în Republica Moldova, potrivit deciziilor judecătorești și răspunsurilor oferite de autorități. Rise Moldova a făcut rost de expertizele medicale în mai multe dosare penale deschise în cazuri de malpraxis, soldate cu moartea pacienților. În toate cauzele expertizele naționale au arătat că nu a existat nicio legătură dintre acțiunile medicilor și vătămarea sau decesul persoanelor, sărind peste câteva zile din analiza tratamentului sau cauza imediată a morții. În schimb, expertizele repetate cerute în România sau Ucraina și probele adunate de avocați arată exact contrariul. Expertizele din alte țări au stat la baza luării unor decizii în favoarea victimelor, obligând spitalele să plătească despăgubiri.
Medicii legiști care n-au găsit nicio legătură dintre acțiunile medicilor și oamenii decedați ca urmare a greșelilor medicale nu au ajuns niciodată să fie investigați de procurori și continuă să activeze în sistem.
„Când răspunderea medicilor este blocată la nivel de expertiză, semnalul transmis este că eroarea nu are consecințe instituționale, ceea ce reduce presiunea pentru îmbunătățirea protocoalelor și a serviciilor medicale acordate”, susține avocatul Vasile Ciupercă.
În numele Elenei
Pacienta Elena Bălan avea 59 de ani când a decedat în Spitalul raional Edineț în plină pandemie COVID-19. Cauza morții și calitatea tratamentului administrat au fost emise în raportul de expertiză medico-legală la cinci luni de la deces.
Trei experți judiciari de la Centrul de Medicină Legală din Chișinău au stabilit că decesul a survenit în urma insuficienței respiratorii acute, ca o complicație a pneumoniei bilaterale cauzate de infecția COVID-19.
Potrivit raportului, tratamentul a fost corect, cu doze adaptate vârstei și stării pacientei, iar investigațiile și îngrijirile au respectat Protocolul Clinic Național.
Cauza decesului a fost evoluția severă și progresivă a bolii, cu complicații ireversibile și insuficiență poliorganică (cedarea mai multor organe).
Experții nu au identificat o legătură de cauzalitate între acțiunile personalului medical și moartea pacientei.
În baza acestei expertize, poliția a încetat să mai investigheze cauzele decesului. Raportul, Aici.
Plini de datorii după cumpărarea unor medicamente costisitoare și cheltuielile de înmormântare, membrii familiei nu și-au permis un avocat pentru a contesta clasarea dosarului.
„Deși legea spune că expertizele medico-legale nu au prioritate și urmează a fi analizate per ansamblu cu celelalte alte probe, în practică ele sunt esențiale, deoarece conțin o soluție bazată pe cunoștințe speciale în anumite domenii, pe care nici avocatul, nici instanța, nici procurorul nu le deține. Practic toată încrederea se plasează pe seama concluziilor expertului”,explică avocatul Vasile Ciupercă, specializat pe cazuri de malpraxis medical.
Expertiza medico-legală poate demonstra ajutorul medical întârziat, diagnosticul și tratamentul greșit, încălcarea normelor medicale, neglijența lucrătorilor medicali și legătura dintre acțiunile sau inacțiunile medicilor și vătămarea sau decesul unei persoane. În funcție de aceste concluzii, un medic poate rămâne fără dreptul de a profesa cel puțin doi ani, poate plăti despăgubiri morale victimelor de mii de lei sau să ajungă după gratii până la trei ani, dacă e găsit vinovat. Dacă nu se stabilește o legătură cauzală între intervenția medicală și complicații sau deces, lucrătorul medical nu poate fi tras la răspundere penală.
Când concluziile medico-legale sunt incomplete sau false, întregul lanț judiciar este compromis de la rădăcină, spune avocatul Ciupercă. „Dacă expertiza este viciată, dosarul fie nu se deschide, fie se clasează, ceea ce blochează urmărirea penală. Contestarea durează, iar întârzierile duc la prescrierea răspunderii penale. Multe cazuri de malpraxis se prescriu nu pentru că nu există vinovăție, ci pentru că mecanismul de constatare a vinovăției medicilor durează prea mult”.
Concluziile medicilor legiști din cazul Elenei reprezintă exact opusul la ce am arătat în primele trei investigații din seria „În Reanimare”.
Cu ajutorul fișei medicale a Elenei obținute de rudele ei din spital și a unui medic infecționist care a tratat intens pacienții COVID-19 de la începutul pandemiei, Rise a explicat că în cele cinci zile de internare au fost un lanț de greșeli și de proceduri încălcate repetat.
În primul rând, potrivit fișei medicale, Elena nu a fost conectată la oxigen în primele trei zile de internare, deși avea indicație pentru asta când a fost adusă cu ambulanța la spital.
Apoi, tratamentul aplicat Elenei în primele trei zile de internare a fost complet greșit, susține medicul citat. Femeia a fost tratată cu medicamente pentru o pneumonie bacteriană și nu una virală, așa cum este prevăzut de Protocolul COVID-19.
Pacientei nu i-a fost administrat din prima zi un medicament extrem de important în stoparea înmulțirii virusului în organism, deși era în stocul spitalului și trebuia asigurat gratuit. Iar administrația spitalului nu a informat rudele să-l cumpere de urgență chiar dacă era în stoc redus.
Analiza raportului de expertiză
Rise a analizat raportul întocmit pe nouă foi de către medicii legiști Victor Capcelea, Chiril Corbu și Ion Cuvșinov.
Medicii legiști au transcris din fișa medicală starea de sănătate a Elenei din a doua zi de internare, 6 octombrie. Nu au scris nimic despre tratamentul indicat și evoluția bolii în primele trei zile. După care au sărit direct la descrierea stării pacientei, a medicamentelor prescrise și ale intervențiilor medicale doar din ultimele zile petrecute în reanimare, între 8 și 10 octombrie. Pe baza acestor date, experții au concluzionat că tratamentul a fost oportun și adecvat.
Expertiza medico-legală a costat 8 960 de lei și a fost achitată din bugetul de stat.
Rise a arătat raportul judiciar altor doi medici legiști. Unul este din Republica Moldova, iar celălalt din România cu experiență de 20 și 30 de ani. Aceștia au confirmat că omiterea analizei primelor trei zile de internare reprezintă de fapt o expertiză incompletă și contravine obligației legale de a examina integral documentația medicală.
„Raportul preia, practic, doar ultima parte a vieții pacientei din punct de vedere a documentării actelor medicale. Ceea ce nu se face,” precizează sub anonimat medicul legist din România. În mod obișnuit, stabilirea cauzei decesului presupune analiza întregului istoric medical, inclusiv documente anterioare internării. Potrivit medicului, o expertiză limitată doar la ultimele zile de viață – cum s-a făcut în acest caz, este specifică mai degrabă situațiilor de traumă: „Adică l-a lovit mașina și a murit. Nu prea e nevoie să documentezi din urmă mare lucru”.
Lege versus realitate
Potrivit procedurii, expertiza medico-legală este dispusă de polițist, procuror sau judecător, care formulează întrebările necesare pentru clarificarea cazului. Medicii legiști răspund acestor întrebări, dar legea care le reglementează activitatea le permite să semnaleze și alte aspecte relevante, chiar dacă nu au fost solicitate explicit. Ei pot include în comisie un medic specialist în domeniul pe care îl investighează.„În cazul Elenei, ar fi putut analiza cu un medic infecționist care a tratat pacienți COVID-19 de-a lungul pandemiei”, explică medicul legist din Republica Moldova. După finalizare, raportul ar trebui verificat de directorul Centrului de Medicină Legală și returnat pentru completare dacă este incomplet.
Dacă expertiza este neclară, incompletă sau ridică suspiciuni, autoritatea care a dispus-o poate audia expertul, poate solicita o expertiză suplimentară la același specialist sau una repetată, atunci când concluziile sunt contradictorii, insuficient argumentate sau există îndoieli privind veridicitatea lor.
Risen a întrebat Centrul de Medicină Legală de ce analiza tratamentului începe abia din 8 octombrie, ziua transferului în reanimare, și nu 5 octombrie, ziua internării, împreună cu alte detalii despre medicația administrată.
Instituția a oferit un răspuns evaziv încă în 2022, menționând că aceste aspecte pot fi clarificate doar printr-o expertiză repetată, dispusă la cererea organelor de drept. Au refuzat un interviu pe marginea cazului, argumentând că acest lucru ar echivala cu o audiere a experților, care sunt obligați să comunice rezultatele doar autorităților.
Un alt caz de COVID
La început de noiembrie 2020, un bărbat de 70 de ani este internat cu tuse și COVID-19 la Spitalul din Cimișlia. La scurt timp, saturația cu oxigen coboară la 86%. În a cincea zi este transferat în reanimare la Spitalul Clinic Republican din Chișinău cu pneumonie bilaterală gravă și insuficiență respiratorie, pe fond de hipertensiune și diabet de tip II.
După 16 zile, starea i se ameliorează și este mutat în secția COVID-19 pentru continuarea tratamentului. În următoarele săptămâni sănătatea se agravează. O rudă internată în aceeași secție spune că pacientul era epuizat, permanent somnolent și trebuia dus în brațe până la baie.
Fiica lui, medic de profesie, își amintește că a rugat să fie transferat în reanimare sau să cheme alt medic: „Medicul nu a luat măsuri, iar nepăsarea ei s-a dovedit fatală pentru viața lui tata. Măcar să-i fi făcut hidratare. În acele zile eu știam că îl pierd”.
Pe 14 decembrie este transferat de urgență în reanimare, în stare critică, cu șoc sever provocat de pierderi de lichide și o infecție gravă pornită de la rinichi (șoc mixt hipovolemic, sepsis uro-nefrogen). Bărbatul moare peste 26 de zile.
După deces, a fost deschis un dosar penal pentru neglijență medicală. În lipsa autopsiilor, suspendate în pandemie, expertizele s-au bazat pe documentele din timpul internării. Fișele cu observații și indicații din ultimele cinci zile petrecute în secția COVID au dispărut însă.
Cum a fost clasat dosarul
Prima expertiză judiciară realizată de Ion Cuvșinov, Victor Capcelea, Chiril Corbu și Lilia Vlasov, arată că pentru zilele 9-13 decembrie, când starea pacientului se agrava în secția COVID, lipsesc foaia de indicații cu medicamentele administrate și analizele medicale.
În lipsa acestor date esențiale, experții au concluzionat totuși că transferul în reanimare nu era necesar mai devreme, invocând că „pe 11 decembrie starea era de gravitate medie”. Au susținut că îngrijirile au fost calitative și că la transfer, în reanimare, funcția rinichilor era deja compromisă din cauza diabetului și de insuficiența cardiacă.
Potrivit raportului, tratamentul nu a influențat rinichii, dar evoluția severă a COVID-19 a împiedicat recuperarea acestora. Decesul a fost atribuit infecției virale, urmată de insuficiența mai multor organe – în principal creierul, inima și plămânii.
Cu alte cuvinte, prima expertiză arată că „nu există vreo legătură cauzală între asistența medicală la toate etapele și deces”, iar dosarul a fost clasat.
„Paradoxul e că medicii recunosc lipsa înscrisurilor medicale, dar concluzionează totuși că decesul nu are legătură cu asistența medicală”, declara în 2022 Olesea Doronceanu, avocata familiei la acea etapă. „Cum poți spune că tratamentul a fost corect și la timp, dacă lipsesc date pentru cinci zile și noi nu știm ce tratament i-a fost administrat și calitatea acestuia?”. În opinia sa, ar fi fost corect ca experții să indice că nu pot evalua calitatea asistenței medicale în acel interval și nici dacă aceasta a influențat decesul: „Dacă spui că nu poți aprecia, lași instanței marja de interpretare. Dar când afirmă categoric că nu există legătură cu decesul, e gata. Și întrebarea este: nu devine aceasta o concluzie falsă, pentru că nu arată tot adevărul?”. Al doilea raport, semnat de Eduard Lungu, Andrei Serbulenco și Valeri Savciuc,confirmă în esență prima expertiză, deși admite că lipsa documentelor nu permite stabilirea tratamentului administrat în perioada 9-13 noiembrie și nu ține de competența experților. Cu toate acestea, cei trei medici mențin concluzia că îngrijirile au fost corecte și decesul nu putea fi evitat.
A treia expertiză, realizată la patru ani de la deces, arată că au fost găsite fișele lipsă. Raportul indică faptul că încă din 9 decembrie starea pacientului era extrem de gravă (nu medie ca în expertizele precedente) și se deteriora rapid, cu afectarea mai multor organe – contrazicând astfel evaluările anterioare. Totuși, concluzia rămâne aceeași: transferul în reanimare pe 14 decembrie a fost făcut la timp, iar îngrijirile – corecte.
În urma concluziilor, polițistul a propus încetarea urmăririi penale. Indicând contradicțiile, avocatul Arsen Saruhanean a cerut o expertiză în România, însă procurorul a refuzat, aprobând o nouă expertiză națională.
Expertiza medico-legală în cazul Elenei și cele trei din cazul pacientului de 70 de ani nu pot fi catalogate false din punct de vedere legal, ci incomplete, potrivit avocaților. Pentru a demonstra falsificarea este necesară o altă opinie sau un raport alternativ care să contrazică explicit concluziile inițiale.
Această „opinie” se referă la depoziția unui medic specialist în fața procurorului sau judecătorului, care poate contesta concluziile legiștilor în baza expertizei sale: „Dvs sunteți medic legist și analizați documente, dar eu sunt neurolog, sunt cardiolog, sunt ginecolog și în virtutea specializării înguste, pot să spun că ceea ce afirmați dvs nu este adevărat din următoarele considerente”, explică Olesea Doronceanu.
Adică declarații precum cele făcute de medicul infecționist în cazul Elenei pentru RISE, care a susținut că tratamentul a fost complet greșit pentru o pneumonie virală.
Expertizele din România și Ucraina în următoarele cazuri arată contrariul expertizelor naționale.
Moartea unui copil
În 2012, un copil de 13 ani este internat la Spitalul Clinic Republican pentru Copii „Emilian Coțaga” pentru o operație de îndepărtare a amigdalelor, după episoade repetate de angină.
Copilul este transferat în sala de operații la ora 12:00. I se administrează anestezia generală prin inhalare de halotan. Intervenția decurge fără complicații timp de 37 de minute fără introducerea altor medicamente. La sfârșit, tensiunea copilului scade brusc și face stop cardiac. Medicii încearcă să-l resusciteze mai mult de două ore, după care constată moartea biologică.
Prima expertiză realizată de Victor Capcelea indică leziuni ale plămânilor care au culminat cu un stop cardiac (barotrauma pulmonară cu ruptura alveolelor complicată cu CID) – drept cauză a decesului.
A doua și a treia expertiză, cu participarea mai multor medici legiști, arătă că decesul a fost cauzat de o reacție gravă a sistemului imunitar și hormonal care a dus la scăderea bruscă a tensiunii, oxigenului și cedarea organelor vitale (patologie sistemică timico-limfatică, însoțită de insuficiența suprarenală).
Din cauza contradicțiilor este dispusă o expertiză în România.
Expertiza repetată în România
La aproape trei ani de la deces, trei medici legiști ai Institutului de Medicină Legală Mina Minovici din București analizează actele medicale, raportul tehnic al echipamentului folosit la anestezie și resuscitare și fac propria analiză a organelor.
Constată că operația a fost corectă și fără incidente. Leziunile plămânilor invocate în prima expertiză din Moldova nu au fost cauza morțiii, ci consecința resuscitării intense și prelungite nejustificate.
Nu confirmă nicio boală la copil ca să explice decesul, așa cum arătaseră al doilea și al treilea raport moldovenesc. În schimb, identifică defecțiuni grave la aparatul de anestezie, produs și folosit de spital din 2002. Acesta înregistra erori de schimbare a gazului, pierderea presiunii, creșterea presiunii peste valoarea prestabilită, pierderea alimentării cu gaze medicale de sute de ori. Aceste erori au fost găsite chiar cu câteva ore înainte de operație.
În aceste condiții, stopul cardiac al copilului indică o intoxicație acută prin supradozare. „Iar în absența altor cauze medicale obiective privind decesul, cea mai probabilă cauză a morții este supradoza de halotan, provocată de aparatul defect”.
Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că medicii legiști moldoveni au interpretat greșit semnele și simptomele clinice ce au dus la moarte, punând accent pe starea terminală, fără a stabili cauza imediată a decesului.
Deși la trei zile de la decesul copilului este pornită urmărirea penală, în iulie 2015 dosarul este închis.
Citiți continuarea articolului pe rise.md.
