Unul din cinci elevi din Republica Moldova este victima bullyingului, arată datele oficiale ale Ministerului Educației. Copiii care sunt ținta acestor agresiuni poartă poveri greu de dus și, de multe ori, nu au încredere să ceară ajutorul unui adult pentru drama prin care trec. Psihologii susțin că, până la o anumită vârstă, și agresorii pot fi considerați un fel de victime care cer, astfel, să fie văzuți și auziți.
Specialiștii subliniază că efectele bullyingului pot fi devastatoare pentru cei care înfruntă această formă de agresiune repetată. Este vorba anxietate, izolare socială, tulburări alimentare, insomnie, stres sau chiar suicid.
La mijlocul lunii mai, vestea că o adolescentă de 15 ani s-a prăbușit de la înălțime a zguduit întreaga societate. Deși poliția nu a venit cu detalii despre circumstanțele în care s-a produs tragedia, în spațiul public s-a vehiculat informația că adolescenta ar fi fost victima bullyingului.
„Motivul a fost din cauza presiunilor copiilor, presiunii în societate. Copiii mai zic că foarte mult o bârfeau, o luau peste picior, o situație foarte neplăcută, tragică.”
După tragedie și alți părinți au început să vorbească despre acest fenomen care face ca, adesea, copiii care îi sunt victime să sufere în tăcere.
Doina Danielean, blogger: „Noi cu Daniel în clasa a VIII-a am avut o situație de bullying și avem și acum, în clasa a IX-a. Poate va veni momentul și voi povesti despre asta, dar, deocamdată, tare sper să se schimbe. E momentul să schimbăm ceva. Și asta o spunem de fiecare dată când se întâmplă o tragedie. Gândiți-vă, totul pornește de la părinți și profesori. Pentru că părinții și profesorii sunt un exemplu pentru copii. Și atunci când un profesor face bullying în timpul unei lecții către un copil, de față cu ceilalți 30 de copii în clasă, ce vor face cei 30? Corect, o să repete.”
Psihologii califică bullyingul drept un act de agresiune fizică, verbală, emoțională care se manifestă în mod intenționat și repetat, de regulă departe de ochii unui adult și caracterizat printr-un dezechilibru de putere.
Ina Crasnojon, psiholog: „Bullyingul de obicei este făcut în spații ascunse. Holurile școlii, undeva la o mansardă, după școală, ca să fie asigurat că nu există o persoana adultă în preajmă care ar putea să intervină. Întotdeauna el este bine gândit, iar cei care recurg la bullying, dimineața, în drum spre școală ei deja știu, au scenarii pregătite că vor face bullying, iar persoana victimă, care nimerește în capcanele bullyingului, în fiecare dimineață, trăiește o stare de disconfort, dureri prin burtă, greață, amețeală, refuzul de a merge la școală, pentru că el știe sigur că la școală i se va întâmpla ceva destul de grav.”
Fenomenul poate începe la vârste fragede, dar capătă amploare în special, la preadolescență și adolescență.
Ina Crasnojon, psiholog: „Bullyingul începe cu mult mai devreme. Întotdeauna eu le zic părinților, atunci când îi spui copilului – du-te, te rog, și adă-mi un pahar cu apă, stinge lumina la bucătărie, du-te, te rog, și du gunoiul. Iată de acolo începe, pentru că noi trimitem copiii în supunere, dar lupta pentru putere este destul de vizibilă de la naștere, atunci copilul n-o să stea foarte mult în supunere. Ei neapărat, mulți dintre ei încep să supracompenseze prin altceva. Din cauza că trăiesc frustrările lor interioare, din cauza că se simt neînțeleși, nevalorizați. Iată, de acolo începe, nu toți. Întotdeauna vor găsi ieșire din situație.”
De aceea este important să-i tratăm pe copii cu respect, spun specialiștii, iar adulții din jurul lor să le vorbească prin exemplul personal. Asta pentru că, adesea, copiii nu fac ce le e spus, ci ceea ce văd.
Ina Crasnojon, psiholog: „În spatele bullyingului poate sta și un comportament agresiv pe care copilul îl copiază. În momentul în care el vinde dintr-un mediu vulnerabil, unde se comunică pe tonalități ridicate, unde vede agresiune, copilul copiază comportamentul și automat începe să-l reproducă cu alții, pentru că el nu are capacitatea de a înțelege care sunt consecințele pe termen lung sau ce ar trebui să simtă celălalt, pentru că cei dragi mie, îmi provoacă mie durere, este ok și este în regulă ca eu să provoc altora.”
Un rol cheie în anticiparea și rezolvarea acestor cazuri îl au martorii acestor agresiuni.
Ina Crasnojon, psiholog: „Cel mai important rol, în cazul în care noi ne dorim să prevenim comportamentul de bullying aparține martorilor, pentru că ei sunt cei care ar putea să bată alarma, dar din cauza că nu sunt suficient de pregătiți sau, chiar dacă se fac multe seminare în școli, ar trebui să se facă mai multe jocuri de rol, unde fiecare să învețe să se încalțe în papucii celuilalt, ca să conștientizeze ce simte o persoană atunci când este supusă bullyingului. Din ce observăm din realitatea noastră, martorii filmează, caută vizualizări, caută like-uri, fac postări diferite, dar ei ar trebui să spună stop bullyingului, pentru că martorii sunt mai mulți decât echipa agresorului. Agresorii vor avea în spate, 2-3 persoane, maxim care îi oferă suport, pentru că el niciodată n-o să pornească la război de unul singur, pentru că îi este frică.”
Însă, nu de puține ori, atunci când se consumă astfel de scene, cei din jur încurajează agresiunea sau chiar o filmează.
Ina Crasnojon, psiholog: „Foarte mulți copii martori încurajează comportamentul, pentru că asta le oferă adrenalină, să fim atenți că, în prezent, copiii fac jocuri on line, ei își încarcă corpul cu foarte multă adrenalină, joacă jocuri online – împușcă, lovesc, acolo ei învață că inamicul trebuie nimicit de tot. Din cauza asta, ei toți când observă o bătaie, încep să trăiască acea adrenalină în corpul lor și, din păcate, le este foarte complicat să se oprească.”
Deși, în ultimii ani, în Republica Moldova s-a făcut mai mulți pași pentru recunoașterea și combaterea bullyingului prin măsuri legislative, metodologice şi practice, fenomenul rămâne destul de prezent mai ales în școli, acolo unde copiii își petrec majoritatea timpului.
Elena Căruță, psiholog, Liceul „Mihai Viteazu”, Chișinău: „Este important ca să fie monitorizată situația, se intervine nu o dată, dar se intervine măcar o dată pe săptămână, timp de o lună. După care se monitorizează cazul jumătate de an, ca să fim siguri că s-a încheiat cu bine. Evident că aici intervine și dirigintele, și părinții. Dacă este un caz mai grav, se repetă în fiecaren zi, evident că este un caz mai sever şi trebuie monitorizat așa, cu strictețe. Dacă se repetă de 2-3 ori pe lună este un caz mai ușor.”
Psihologii școlari au un rol esențial în gestionarea acestor cazuri, dar munca lor e cu atât mai grea cu cât sunt, în general, supraaglomerați.
Elena Căruță, psiholog, Liceul „Mihai Viteazu”, Chișinău: „Am avut cazuri, nu pot să neg, dar nu atât de multe. Mai mult se manifestă la clasele 5-6, deja clasele mai mari știu să-și controleze comportamentul, altfel conștientizează situația, iar la clasa a 5-a, a 6-a, ei încă nu percep lucrurile, de aceea este foarte important să le dezvoltăm empatia. Ce este important și conform metodologiei, atât ținta de bullying cât și inițiatorul de bullying, sunt abordați cu atenție, pentru că nu putem să criticăm, să ponegrim copilul inițiator, pentru că până la urmă este copil. Trebuie să-l ajutăm să înțeleagă ce nu este bine și ce este bine. Consilierile individuale foarte bine ajută.”
Au fost lansate ghiduri, instruiri ale profesorilor și chiar un serial socio-educativ pentru copii și adolescenți – „Generația ALPHA”. UNICEF, care a finanțat proiectul, spune că este o producție autohtonă, prima de acest gen, care apare într-un context în care violența, bullyingul și discriminarea rămân fenomene alarmante în viața copiilor și adolescenților din Republica Moldova
Lilia Țurcanu, jurnalist TVR Moldova: „Acum câteva luni, Ministerul Educației a publicat raportul privind cazurile suspecte de abuz, bullying, neglijare, exploatare și trafic asupra copiilor din instituțiile de învățământ general și profesional tehnic. Acesta arată o ușoară scădere în ultimii ani. Astfel, în anul școlar 2022–2023 au fost raportate 8.096 de cazuri, dar în anii 2023–2024 și 2024–2025 au scăzut la 8.010, respectiv 7.582 de cazuri. Cel mai des e vorba de violență fizică, neglijare, violență psihologică și bullying.”
Dan Perciun, ministrul Educaţiei: „Am făcut o cercetare în acest an, am făcut un barometru școlar, în jur de 26% dintre elevi sunt supuși bullyingului într-o formă gravă. Situația se gestionează în primul rând în instituție, de către cadrele didactice care sunt adulții responsabili să intervină, în primul rând, de fiecare dată când atestă un asemenea fenomen, directorul-adjunct, directorul. Avem o instituție specializată, Centrul Republican de Asistență Psiho-pedagogică, la care pot apela dacă au nevoie de suport adițional, mai ales psihologic și, în general, metodologic, pentru a gestiona asemenea situații. Și evident, în ultimă instanță recepționăm și noi la Ministerul Educației, unele plângeri și acolo unde, pe lanț, lucrurile nu s-au întâmplat suficient de bine, intervenim în școală.”
Victoria Griza este o basarabeancă stabilită de mai mulți ani în Canada, unde e educatoare și profesoară de vioară. Ea spune că, acolo, încă de la cele mai fragede vârste copiii sunt învățați să pună limite, dar și să respecte limitele celorlalți.
Victoria Griza, educatoare, profesoară de vioară, Canada: „Copiii care vin la grădiniță la vârsta de 1 an, sunt patru copii la o educatoare. Aceasta are suficient timp să-i învețe cuvântul „nu”, să-i învețe să respecte limitele celuilalt, chiar dacă faci crize, nu înseamnă că vei obține, că vei fi dominant, pentru că toți avem dreptul și locul nostru în societate. Apoi acești copii, când ajung la vârsta de 2-3 ani, și când le spui, nu, nu poți să-l împingi pe copilul celălalt, eu ca adult, nu accept asta, asta e regula de comportament la noi în grupă. El înțelege acel nu și când ajunge la vârsta de 5-6 ani, deja acel copil știe foarte bine care sunt limitele spațiului său, care sunt granițele copilului de alături, știe ce sunt emoțiile, știe conceptul de a răni.”
Iar asta pune o bază mult mai solidă pentru mai departe.
Victoria Griza, educatoare, profesoară de vioară, Canada: „Un copil de 5-6 ani este capabil să recunoască că cineva face presiuni pe el, el știe că asta nu trebuie să accepte. Știe să spună stop, el încearcă să-și rezolve problema, pentru că noi asta îi învățăm. Noi, ca adulți suntem mai mult supraveghetori.”
Profesoara mai povestește că se lucrează mult în terapie atât cu victimele cât și cu cei care le agresează, și, de multe ori, se aplică gradual și alte măsuri mai drastice, uneori chiar și exmatricularea pe perioade mai scurte sau mai lungi.
Victoria Griza, educatoare, profesoară de vioară, Canada: „Poate să nu meargă la pauza de prânz, de 30 de minute, ei adoră această pauză. Și unde să meargă, la directoarea în cabinet, poate să mănânce cu directoarea, dar i se explică și agresorului de ce stă acolo și nu este ceva personal. Explicația se detașează de personalitatea copilului și de la emoţiile personale ale adultului care explică acelui copil și se pune problema exact pe comportament, deoarece tu i-ai spus cuvinte inacceptabile, pe care noi nu acceptăm în școală cuvinte de așa gen, atunci, drept consecință, te-am anunțat că o să fie asta și acum o punem în practică.”
Dan Perciun, ministrul Educației, afirmă că, în Republica Moldova, până nu demult, în cazurile grave, Codul Educației nu permitea exmatricularea elevilor cu un comportament agresiv repetat. Acum ar fi posibil, însă asta ar fi o ultimă soluție. Una extremă chiar, spune oficialul.
Dan Perciun, ministrul Educației: „Exmatricularea a devenit posibilă odată ce am modificat Codul Educației, în 2023, și am introdus sancțiuni pentru elevi, una dintre care este și exmatricularea. Este o acțiune posibilă, dar exclusiv la liceu și doar în cazul în care toate celelalte instrumente nu au funcționat. De la consiliera psihologică până la discuția cu părinții, este o soluție extremă, care trebuie aplicată cu mare grijă și foarte rar.”
În România, un rol esențial în combaterea fenomenului o au și organizațiile neguvernamentale cum e, de exemplu, Salvați Copiii.
Gabriela Alexandrescu, președintele Salvați Copiii, România: „Am început un program mai mare, la nivelul grădinițelor, am adus un program care se desfășoară în țările nordice, l-am adus din Danemarca și care imprimă noi valori în relația copiilor de vârstă mică. Ne-am gândit că la vârstă mică, comportamentele sunt mai bine ajustate și copiii reacționează altfel, dar și părintele e mult mai cooperant de a lucra cu grădinița. Lucrăm pentru a le imprima copiilor valori ca respect, prietenie, empatie și suport. Avem metodologie de lucru pentru grădinițe, am lucrat până acum în aproape 600 de unități preșcoalare, rezultatele sunt remarcabile.”
Iar măsurile de prevenire nu se opresc aici.
Gabriela Alexandrescu, președintele Salvați Copiii, România: „Avem o metodologie care a fost aprobată de ministrul Educației, am creat grupuri antibullying în școlicare sunt formate atât din personalul din școli, consilier școlar, copii și părinți. Grupuri formate din 10 persoane, care au această responsabilitate de a promova atitudini, valori, comportamente, care să excludă bullyingul cu tot felul de activități care să prevină. Plus, dacă sunt situații să fie preluate ori de copii care să lucreze cu alți copii, ori de părinți, ori de personalul școlii.”
Copiii cu o încredere în sine construită cât mai devreme au o probabilitate mai mică să ajungă victime ale bullyingului, subliniază specialiștii.
Ina Crasnojon, psiholog: „Copiii care au încredere în sine, ei n-o să cadă în capcanele bullyingului, pentru că agresorul nu o să-și aleagă o victimă încrezută în sine. De asta, eu încurajez ca toți părinții să înceapă să-și valorizeze copiii acasă, pentru că părinții care au o relație frumoasă cu părinții lor, care sunt aprobați indiferent de reușita școlară, indiferent de cât mănânc sau nu mănânc, indiferent de dezordinea din camera mea.”
Cu anumit ghidaj, acești copii ar putea chiar să gestioneze singuri astfel de cazuri, fără implicarea unui adult.
Ina Crasnojon, psiholog: „Copiii ar trebui să fie învățați mai multe strategii. De exemplu, dacă am un copil și îmi zice că cineva îi spune că e grasă, atunci eu îi zic – dar du ce crezi despre tine? Atunci copilul zice, nu, eu cred că sunt bine, eu mă simt confortabil, contează mai mult părerea celorlalți sau contează părerea ta? Contează părerea mea. Și atunci lucrăm împreună și zicem – ok, mi-ai zis că sunt gras, dar ai putea să-mi mai spui ceva despre mine? Măcar vreo 5 lucruri. Celălalt automat se blochează. Sunt mai multe strategii pe care îi învățăm pe copii ca să ia lucrurile mult mai ușor.”
UNICEF spune că folosirea pe scară largă a tehnologiilor a făcut ca în ultimii ani să apară și cyberbullyingul, adică agresiunea prin intermediul tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla pe rețelele sociale, pe platformele de schimb de mesaje sau platformele de jocuri. E vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, înfuria sau umili pe cei vizați. Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece concomitent. Dar cyberbullying lasă amprente digitale, înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.
