Lungimea liniei era de 8,63 kilometri și avea șase stații, întinzându-se de-a lungul râului Dâmbovița. Ideea realizării unei rețele de metrou în București data din anii ’30 și îi aparținea inginerului Dimitrie Leonida, însă abia în 1975 aceasta a fost pusă în practică, prin stabilirea proiectantului și a constructorului („Întreprinderea Metroul București”). La numai doi ani de la darea în folosință a primului tronson, a fost inaugurat și al doilea de 10 kilometri lungime și cu șase stații între „Timpuri Noi” și „Republica”. Rețeaua a fost realizată în totalitate pe baza studiilor specialiștilor români și cu echipamente autohtone. „În prezent, transportul cu metroul este organizat pe patru linii principale (magistrale) cu o lungime operațională de peste 62 de kilometri și cu 45 de stații. Pentru asigurarea transportului zilnic sunt puse în circulație 50 de trenuri, numărul călătorilor într-o zi lucrătoare fiind de 350.000-400.000.
12 noiembrie 1857 – Este tipărit primul timbru „Cap de Bour”
La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni „Cap de bour”, pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858.
Primele timbre poștale au fost făcute la Iaşi la Tipografia „Atelia Timbrului” în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride. Au copiat un model de timbru austriac, folosindu-se matriţe de oţel pentru tipărirea lui. Acest timbru a fost un „fapt jignitor” faţă de turci care nu permiteau niciun fel de autonomie instituţională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnele, drapelul. Timbrul reproducea într-un cerc capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poştală, o stea în cinci colţuri, legenda „porto scrisori” scrisă cu litere chirilice şi valoarea nominală a timbrului (au existat patru valori de: 27, 54, 81 şi 108 parale), amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poştale. Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 şi 54 de parale, 19,75 mm la valoarea de 81 parale şi 20,25 mm la valoarea de 108 parale.
Imprimarea timbrelor s-a făcut potrivit tehnicii tête-bêche, în care al doilea timbru era rotit la 180° față de linia de separație, pentru a distinge mai bine rândurile de timbre.
Tirajul acestei emisiuni poştale a fost mic – 6000 la 27 de parale bucata, 10000 la 54 de parale, 2000 la 81 de parale și 6000 la 108 parale.
13 noiembrie 1990 – Prima pagină web
Într-o zi de 13 noiembrie, în 1990, era publicată propunerea lui Tim Berners-Lee care a dus la dezvoltarea World Wide Webului. Sir Timothy John „Tim” Berners-Lee, un inginer și programator britanic, este considerat inventatorul World Wide Webului (WWW). Webul a fost inventat la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva (Elveția). Propunerea inițială de creare a unei colecții de documente având legături între ele a apărut în urma problemelor de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercetători. Termenul World Wide Web, numit scurt și web, care în engleză înseamnă „rețea”, este un sistem de documente și informații de tip hipertext legate între ele care pot fi accesate prin rețeaua mondială de Internet, documente, care rezidă în diferite locații pe diverse calculatoare-server. Hipertextul este prelucrat cu ajutorul unui program de navigare în web numit browser care descarcă paginile web de pe un server web și le afișează pe un terminal.
14 noiembrie 1840 – Se naște Claude Monet
Claude Monet s-a născut la Paris pe 14 noiembrie 1840, dar și-a petrecut copilăria în Le Havre. Desenator talentat, produce și vinde caricaturi. Munca sa îl intriga pe pictorul Eugene Boudin, care l-a încurajat să picteze peisaje și natură. Mai târziu, Monet scria: „Dacă am devenit un pictor, aceasta e datorită lui Boudin, care, cu o inepuizabilă bunătate, s-a ocupat de educația mea”.
În 1857, Claude Monet a plecat să studieze la Paris și a intrat la Academie Suisse. Trei ani mai târziu, își termină serviciul militar în Algeria. Tablourile sale sunt respinse de Salonul oficial de la Paris și prima oară când vor fi expuse aici în 1865. Monet s-a mutat în 1883 la Giverny, unde va rămâne mai mult de 40 de ani. În 1923 este operat la un ochi din cauza cataractei. Va continua să picteze până la începutul lui 1926, deoarece, suferind de cancer pulmonar, va muri pe 5 decembrie.
15 noiembrie 1987 – Revolta anticomunistă a muncitorilor de la Brașov
Mișcarea de protest a izbucnit în secția 440 „Matrițe” a Întreprinderii de Autocamioane Brașov după ce muncitorii s-au văzut cu salariile înjumătățite. Cum conducerea uzinei nu le-a oferit explicații, lumea a început să își verse nervii și câteva mii de muncitori s-au îndreptat la primele ore ale dimineții spre sediul Comitetului Județean al PCR pentru a cere socoteală. Pe drum, coloana de protestatari a început să cânte „Deșteaptă-te, romane” și să scandeze lozinci anticomuniste și împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Sute de brașoveni s-au alăturat muncitorilor, iar dintr-o acțiune de revendicare cu caracter social s-a ajuns la un protest politic, oamenii dorind înlăturarea regimului comunist. Manifestanții au ocupat sediile Comitetului Județean și Primăriei Brașov, însă acțiunea lor a fost rapid înăbușită. Participanții au fost arestați, iar securitatea și miliția au început represaliile împotriva lor. Liderii revoltei au fost bătuți crunt, iar un an mai târziu 61 dintre ei au fost condamnați cu pedepse la locul de muncă între șase luni și trei ani, fiind deportați în diferite colțuri ale țării.
17 noiembrie 1869 – A fost inaugurat Canalul Suez care leagă Marea Mediterană de Marea Roșie
Ceremonia de inaugurare a fost fastuoasă, la ea luând parte înalți demnitari, iar invitat special a fost soția împăratului Franței Napoleon al III-lea.
Construcția canalului, care are acum lungimea de 161 de kilometri și lățimea de 70-125 de metri, a durat 10 ani.
Ideea deschiderii canalului în istmul cu același nume a fost avansată de către Ferdinand de Lesseps, consulul francez din Cairo, care a încheiat un document în acest sens cu guvernatorul otoman al Egiptului.
O echipă de ingineri a început să realizeze proiectul, iar în 1856 a fost înființată o companie care a primit dreptul să exploateze canalul vreme de 99 de ani după deschiderea lui. În aprilie 1859 a început și construcția, dar din cauza uneltelor rudimentare a avansat foarte încet. Impasul a fost depășit abia după ce au fost aduse instalații moderne din Europa. Cu toate acestea, lucrarea nu a putut fi predată la timp, o epidemie de holeră izbucnită în zonă a dat peste cap planurile inițiale.
Inaugurarea canalului s-a făcut cu o întârziere de patru ani, în primul an de exploatare 500 de nave traversând Suezul. În 1876 s-au efectuat lucrări de modernizare pentru lărgirea lui, iar din 1887 prin calea de navigație s-a putut circula și noaptea. Marea Britanie a preluat pachetul majoritar de acțiuni al companiei care exploata Canalul Suez în 1875, iar șapte ani mai târziu englezii au invadat și ocupat Egiptul.
Deși statul arab a obținut independența în 1936, Canalul Suez a rămas în exploatarea britanicilor până în 1956 când compania de administrare a acestuia a fost naționalizată de Guvernul egiptean. Un an mai târziu, calea de navigație a fost blocată în urma conflictului militar cu Israelul, a fost redeschisă, pentru ca peste alți zece ani să fie din nou închisă. Canalul Suez a fost din nou deschis în 1975, când a fost inițiat și un nou plan de extindere.
18 noiembrie 1978 – A avut loc cea mai mare sinucidere colectivă din timpurile moderne
În colonia de la Jonestown din Guyana (America de Sud), 913 adepți ai sectei „Templul popoarelor”, dintre care 276 de copii, și-au luat viața. Cel care i-a îndemnat pe sectanți să recurgă la fatalul gest a fost liderul spiritual al acestora, Jim Jones, care a întemeiat secta în 1956 în Statele Unite. Majoritatea adepților au consumat o băutură cu cianură și sedative, iar cei care au refuzat au fost împușcați din ordinul lui Jones. Trupurile neînsuflețite ale oamenilor erau împrăștiate prin întreaga colonie.
