pentru a crea iluzia că românii basarabeni erau în al nouălea cer de pe urma „binefacerilor” imperiale ruseşti. 

Astăzi continuăm subiectul.

Liturghii şi lecţii publice pentru popor

Festivităţile au început, după cum spuneam, în ziua de 13 mai 1912 cu o liturghie în incinta Catedralei „Naşterea Domnului” din centrul oraşului, oficiată de episcopul Serafim Ciceagov şi episcopul-vicar Gavriil, aceştia fiind asistaţi de un corp numeros de preoţi din Eparhia Chişinăului şi Hotinului. Precum menţionează şi cronicarul, interiorul locaşului sfânt „era supraaglomerat cu enoriaşi, în frunte cu persoane oficiale”. Liturghia a fost urmată de „Marea vecernie”, cu îngenuncherea tuturor celor prezenţi în biserică.

La ora 14.00, în opt localuri publice din oraş, între care Ciclodromul (stadionul), Auditoriul „Puşkin” şi Şcoala de meserii au fost prezentate „lecţii publice pentru popor”, în cadrul cărora au fost evocate momente din istoria Basarabiei de până la 1812, circumstanţele „eliberării” acesteia de sub jugul turcesc şi „alipirii la creştina Rusie”; biografiile „eroilor din epoca eliberării” – Alexandru I, Suvorov, Kutuzov etc.

Oraşul, îmbrăcat în straie de sărbătoare

Întregul oraş, de dimineaţă, îmbrăcase „straie de sărbătoare”, după cum relatează acelaşi cronicar, pe edificiile oraşului a fost arborat drapelul naţional, iar pe arterele principale – Alexandrovskaia s.a. – au fost edificate impresionante arcuri de triumf. Acelaşi cronicar menţionează: „chiar de dimineaţă, pe toate străzile urbei serbau mulţimi de oameni simpli, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, intelectuali, elevi, funcţionărime”. Pe strada principală a oraşului, Alexandrovskaia, şi pe alte străzi au fost masate numeroase cordoane de poliţişti, fortificate cu efective suplimentare de poliţie din ţinuturile guberniei, dar şi cu „strajnici”, aduşi tot din provincie. Toată această armată de reprezentanţi ai organelor de ordine era supravegheată de superiorii ei, plimbaţi cu caleştile. O agitaţie deosebită se făcea remarcată la gară şi în preajma acesteia, unde era aşteptată sosirea trenului cu cea mai importantă persoană oficială, trimisă de la Sankt Petersburg, pentru a participa la festivităţi. Acesta era, aşa precum menţionasem şi în articolul precedent, A. N. Haruzin, fost guvernator al Basarabiei în perioada anilor 1904-1908, care deţinea în 1912 funcţia de ministru-adjunct de Interne al imperiului.

În toate bisericile din oraş în dimineaţa acestei zile avusese loc oficierea unui serviciu divin, cu moleben dedicat „Alteţelor Imperiale”. În catedrala principală a oraşului această festivă rugăciune, la care trebuia să participe şi A. N. Haruzin, începuse la ora 10.00

Delegaţia rusă, întâmpinată cu pompă la Gara din Chişinău

În toate instituţiile medii de învăţământ, dar şi în cele primare, în dimineaţa acestei zile au fost prezentate lecţii publice, cu evocarea evenimentului „alipirii Basarabiei la Rusia, cu caracterizarea epocii şi a personalităţilor importante ale războaielor ruso-turce”.

La ora 11.00, la Gara Chişinău, sosise trenul cu delegaţia oficială de la Sankt Petersburg, condusă de A. N. Haruzin şi soţia acestuia, Natalia Vasilievna Haruzin, care au fost întâmpinaţi de persoane oficiale din administraţia guberniei şi oraşului, în frunte cu guvernatorul Basarabiei A. N. Iugan, episcopul Serafim Ciceagov, primarul Iu. I. Levinschi şi câteva deputăţii – cea a nobililor basarabeni, cea a minoritarilor evrei, în frunte cu rabinul L. M. Ţirelson, a comunităţii mic-burghezilor din oraş, în frunte cu N. Bokov, a comunităţii armenilor şi cea a breslelor de meşteşugari. În faţa gării mai era prezentă echipa de pompieri a oraşului, un grup numeros, care reprezenta „Uniunea Arhanghelului Mihail”.Printre cei care au întâmpinat înalţii oaspeţi erau reprezentanţi ai departamentelor justiţiei, finanţelor, instruirii, ai celui militar etc. În faţa gării erau chiar şi copiii de la pensionul pentru minori, însoţiţi de educatoarele de la această instituţie şi tutorele T. S. Prşemenski, pension care fusese inaugurat de către Natalia Haruzin în perioada când soţul ei era mai-marele peste gubernia Basarabia. La această ceremonie lipsea o deputăţie importantă – cea a românilor basarabeni, de care, se pare, autorităţile imperiale ruse ale Basarabiei uitaseră sau, în mod intenţionat, au decis să n-o convoace.

Tedeum în onoarea ţarului Nicolai II

După ceremonia festivă de pe peronul gării, oaspeţii au participat la un tedeum, la catedrală, în onoarea împăratului şi a familiei împărăteşti, oficiat de încă episcopul Serafim Ciceagov care, peste două zile, va fi avansat la rangul de arhiepiscop, printr-un edict al ţarului.
Participanţii la acest tedeum au urmărit apoi, împreună cu un numeros public, parada militară a două regimente ale armatei ruse, dislocate în Basarabia. Cronicarul acestor festivităţi mai relatează că, după ce A. Haruzin, împreună cu soţia sa şi cei care-l însoţeau, s-au retras la Hotelul „Londra”, unde fuseseră cazaţi, în Piaţa centrală a oraşului, Sobornaia, demarase „serbările festive”, unde „s-au făcut remarcaţi mai mulţi moldoveni”.

La ora 14.00 a început evenimentul solemn dedicat celor 100 de ani „de la alipirea Basarabiei la Imperiul Rus”, în sala mare a Casei mitropolitane, la care au participat toate somităţile sosite la Chişinău şi reprezentanţii administraţiei guberniale.

Slujbă de pomenire a celor căzuţi pentru „eliberarea” Basarabiei

Ziua de 15 mai a debutat cu o liturghie de pomenire a celor decedaţi, în special a celor „care au căzut pentru eliberarea Basarabiei”, oficiată de episcopul-vicar Gavriil, în incinta Catedralei vechi a oraşului. După liturghie, în faţa acestui locaş, în aer liber, episcopul Serafim Ciceagov a oficiat o slujbă de pomenire a tuturor celor trecuţi în lumea celor drepţi, care „au avut o implicare în eliberarea Basarabiei”.

În aceeaşi zi, în Sala Adunării Nobilimii, la ora 20.30, s-a desfăşurat şedinţa solemnă dedicată acestui eveniment. A. Haruzin, care prezida festivitatea, a dat citire Gramotei adresate de împăratul Nicolai II populaţiei Basarabiei cu ocazia împlinirii a o sută de ani „ de la măreţul eveniment”.

Au urmat apoi un discurs cu evocarea unor pagini de istorie despre acest eveniment, prezentat de Nikolai Laşkov, cuvântări, referate – toate cu elogii la adresa autorităţilor imperiale ruse, militarilor ruşi, pentru „binefacerile” făcute basarabenilor de-a lungul celor o sută de ani.

Telegrama ţarului, primită cu ovaţii de către autorităţile locale

În cadrul aceleiaşi şedinţe festive a fost citită telegrama de răspuns a împăratului Nicolai II la mesajul de mulţumire, expediat acestuia de către autorităţile Basarabiei, „în numele întregii populaţii a provinciei”. Lectura acestei telegrame de răspuns a fost întreruptă de câteva ori de ovaţiile celor prezenţi. Pe finalul şedinţei solemne s-a decis să-i fie expediată încă o telegramă împăratului, dar şi câte o telegramă separată împărătesei şi altor câteva somităţi din capitala imperiului. Textul celei de-a doua telegrame, adresate lui Nicolai II, abundă în falsificări crase ale evenimentului de la 1812 – se invocau „rugăminţile insistente, adresate lui Dumnezeu şi ţarului rus, din partea populaţiei Basarabiei, în frunte cu vechea boierime, de a fi primiţi sub oblăduirea sceptrului stăbunicului Vostru”, adică a lui Alexandru I, care se afla atunci pe tronul Rusiei.

Procesiune cu icoana Sf. Maria

Pe 16 mai, după liturghia de dimineaţă, oficiată în Catedrala din centrul oraşului, o procesiune importantă, din care făceau parte aceleaşi somităţi, inclusiv A. Haruzin şi guvenatorul A. Iugan, s-a îndreptat spre sectorul Râşcani al oraşului, însoţind icoana Sf. Maria de la Mănăstirea Hârbovăţ.

Ajunsă aici, procesiunea a fost întâmpinată de delegaţiile din toate satele, volostele, oraşele şi târgurile Basarabiei, elevii de la toate instituţiile de învăţământ, mai multe unităţi militare. După oficierea unei slujbe religioase, mulţimea i-a urat „Mulţi ani!” împăratului şi familiei acestuia. A urmat un salut imperial, de 101 salve de tun, apoi a fost intonat, de trei ori, Imnul Imperiului Rus, după care, a avut loc parada militară a unităţilor militare dislocate pe câmpia Râşcani. La final, A. Haruzin a inspectat elevii încolonaţi pe această câmpie, care au defilat apoi în faţa autorităţilor. 

Ion Varta,
istoric