560.000 € și nicio vină: cum încearcă Domnica Manole să se distanțeze de propria hotărâre
Președinta Curții Constituționale, Domnica Manole, a respins ideea că ar fi responsabilă pentru hotărârea prin care Republica Moldova a fost obligată să plătească 560.000 de euro companiei Seksimp Group SRL. Apărarea sa vine însă într-un moment delicat — chiar în ședința în care i se cere recuzarea — și nu răspunde pe deplin acuzațiilor formulate de critici.
Manole susține că implicarea ei s-a rezumat la soluționarea, în 2011, a unui litigiu privind recuperarea unei datorii dintr-un contract de locațiune. „Nu din vina judecătorului Manole care a încasat o datorie…”, a declarat ea, insistând că „esența cauzei este alta”. Argumentul-cheie al președintei CC este că prejudiciul constatat de instanța europeană nu ar fi fost generat de hotărârea de încasare a datoriei, ci de etapa executării silite: unul dintre activele principale ale firmei a fost vândut la licitație în 2011 pentru circa 54.000 de euro, deși valoarea estimată depășea 400.000 de euro.
Aici apare însă prima problemă a apărării sale. În 2012, Manole conducea completul Curții de Apel Chișinău care a respins contestația companiei slovene, decizie menținută ulterior de Curtea Supremă de Justiție. Cu alte cuvinte, distincția pe care o face — „datoria” versus „valorificarea bunurilor” — nu o scoate din ecuație, fiindcă tocmai completul condus de ea a validat un demers pe care CEDO l-a sancționat. Fosta deputată Olesea Stamate susține chiar că acel complet a legitimat o despăgubire de circa 20 de ori mai mare decât valoarea contractuală, fără să analizeze proporționalitatea și ignorând argumentele apărării.
A doua slăbiciune ține de chiar conținutul condamnării. CEDO a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului de proprietate, reținând că instanțele naționale nu au răspuns argumentelor esențiale ale companiei și nu și-au motivat suficient deciziile. Este exact tipul de eșec care vizează raționamentul judecătorilor — inclusiv al completului din care făcea parte Manole — nu doar mecanica ulterioară a executării. Invocarea celor „șapte judecători din trei instanțe” diluează responsabilitatea, dar nu o anulează. Bani
Tabloul devine și mai problematic dacă privim momentul. Cu o zi înainte, pe 28 iunie, președinta partidului „Moldova Mare”, Victoria Furtună, a depus la Procuratura Generală o sesizare prin care cere examinarea legalității acțiunilor Domnicăi Manole și ale altor foști judecători în dosarul Seksimp. Iar pe 29 iunie, Curtea Constituțională urma să examineze o sesizare care vizează însăși activitatea partidului „Moldova Mare”, context în care demersul penal putea servi drept temei pentru recuzarea lui Manole. Practic, președinta CC se apără în privința unui scandal pe care îl invocă tocmai partidul ale cărui interese le-ar putea decide în aceeași ședință — un cumul de roluri care alimentează suspiciunile de conflict de interese, indiferent de fondul fiecărei cauze.
Mai mult, scandalul s-a transformat deja într-un argument politic: critici precum Olesea Stamate au sugerat că, dacă autoritățile extind vettingul către judecătorii de primă instanță, ar trebui să înceapă chiar de la Curtea Constituțională. În opoziție, mai mulți deputați au propus crearea unei comisii de anchetă pentru investigarea circumstanțelor cazului.
În finalul intervenției, Manole a anunțat că lasă în seama plenului Curții Constituționale decizia asupra cererii de recuzare — un gest formal corect procedural, dar care, în ochii criticilor, transferă altora o problemă de imagine pe care propria poziție o face greu de evitat.
Pentru context: Seksimp Group SRL este o firmă cu capital sloven din agribusiness, care dezvoltase un complex agroindustrial în raionul Dubăsari și și-a pierdut activele în urma executării silite. Compania ceruse despăgubiri de aproape un miliard de euro, dar CEDO a respins majoritatea pretențiilor ca speculative, acordând 560.000 de euro cu titlu de prejudiciu material.
