Alianţa Nord-Atlantică a luat fiinţă în 1949, iar în 1955 reunea deja 15 state. Asta a determinat Uniunea Sovietica să-şi strângă aliaţi în jurul său pentru a construi un bloc care să se opuna NATO. Aşa ia fiinţă Pactul de la Varşovia, iar cele două structuri vor fi adversarele din Războiul Rece, până la căderea Cortinei de Fier, când Pactul de la Varşovia s-a dezintegrat.
La opt ani de la debutul Războiului Rece, semnarea acordurilor de la Varșovia completa înregimentarea forțelor estice sub comandamentul unificat sovietic. Numai Iugoslavia nu făcea parte din Pactul destinat să garanteze securitatea zonei de influență socialistă care se născuse în jurul URSS. De fapt, acest pact va servi stopării oricăror tentative de emancipare a țărilor Europei de Est, așa cum s-a întâmplat în Ungaria și Cehoslovacia, scrie Le Figaro.
La 25 februarie 1991, miniștrii afacerilor externe și ai apărării din țările care încă mai erau membre ale Pactului de la Varșovia (URSS, Bulgaria, Ungaria, Polonia, România, Cehoslovacia) s-au reunit la Budapesta pentru a dizolva structura militară a fostului bloc socialist. Va urma, la 1 iulie, și destrămarea structurii politice a alianței.
NATO şi-a continuat însă politica de extindere şi numără astăzi 28 de state membre. Dintre acestea, trei sunt foste republici sovietice – Estonia, Letonia şi Lituania, iar alte şase, printre care şi România, au fost semnatare ale Pactului de la Varşovia. NATO a primit, aşadar, cu braţele deschise un număr semnificativ de ţări odinioară adversare.
sursa: digi24.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
