Întotdeauna am considerat că a crede în Cel de Sus este ceva foarte intim. Credinţa în Dumnezeu nu trebuie afişată, nu trebuie verificată, nu trebuie declarată, nu trebuie lăudată, nu trebuie proslăvită, nu trebuie exagerată şi stropită cu sânge de erou. Credinţa trebuie trăită şi… murită până la viaţa cea fără de moarte. Am mai scris cândva despre aceste lucruri, dar revin la ele pentru că, în ultimul timp, capii Bisericii Ortodoxe din RM vor să subjuge şcoala şi societatea şi să devină partidul de guvernământ de cândva. Ca la comandă, preoţii cuvioşi s-au transformat în ninja.
Numai că eu cred că ÎPS Vladimir, înainte de a trimite preoţii în şcoli, ar putea să împrumute de la Valeriu Pasat, să zicem (că d-lui e marele specialist în ascultări), detectorul de minciuni şi, în condiţii perfect legale şi strict benevole, să-i supună testului pe unii preoţi la, bunăoară, cele zece porunci. Iar celor mai încruntaţi la chip să le pună şi nişte întrebări de logică elementară, de exemplu: „Ce i-a făcut pe colegii tăi de breaslă să ciordească acum câţiva ani icoane din biserici?” sau „De ce europenii nu au inclus nicio religie în Constituţia Europeană?” ş.a. Şi dacă răspunsurile sunt corecte – merge treaba înainte, iar dacă nu – merge treaba înapoi.
De fapt, în ultimul timp treburile în sfânta noastră biserică strămoşească merg foarte înapoi. Azi bisericile sunt pustii pentru că mirenii de ieri au ales stadioanele unde se adună cu miile pentru a-i asculta pe cei pe care îi porecleam până mai deunăzi sectanţi. Apare fireasca întrebare: cine este vinovatul? Cred că vinovat este cel care a pus la cale transformarea bisericii într-o maşină propagandistică a comuniştilor, iar acum, după plecarea acestora, a înhămat ortodoxia noastră, a tuturor, la carul lui Pasat care vrea ca să-şi creeze un partid cu mâinile preoţilor. Mai mare ruşine pentru o biserică nici că există şi se vede că cineva se joacă cu focul în republica asta, cineva îl ispiteşte crunt pe Dumnezeu.
Biserica Ortodoxă recunoaşte doar şapte sinoade ecumenice. Este o treabă de principiu şi aici nu ne implicăm. Doar că, în condiţiile în care, într-adevăr, urmează să ne apărăm credinţa noastră strămoşească, aş propune ÎPS Vladimir să convoace simbolic un al optulea sinod.
Poate nu chiar ecumenic, ci unul mai mult local, de rutină, pentru a soluţiona probleme de dogmă, de morală şi de administraţie bisericească. Un sinod public, cu mii de oameni – delegaţi de comunităţile locale – la care să se spună clar că biserica încă nu a fost privatizată de nimeni şi de aceea ea nu este nici membru de partid şi nici afacerea cuiva. Este Biserica noastră şi ne este permis să vorbim despre ea şi despre slujitorii ei ceea ce gândim, fără a huli, pentru că gândurile noastre sunt înţelese doar de unul Dumnezeu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
