Istorie

ACUM O SUTĂ DE ANI…

Actualul președinte al Republicii Moldova, juristul Nicolae Timofti, s-a născut în satul Ciutulești, r-nul Florești. Dar tot acolo, cu mult mai înainte, s-a născut o altă mare personalitate, tot jurist, Leon Casso, despre care azi nu se mai pomenește. Despre el a scris profesorul Ștefan Berechet:„ Leon A. Casso a fost unul dintre cei mai aleși fii ai Basarabiei noastre.”

Nu știu care ar fi explicația, dar mica Basarabie a dat lumii mari legiuitori. Un eminent precursor al lui Leon Aristide Casso a fost Andronache Donici, autorul renumitelor „pravili" care au stat la baza mai multor coduri juridice… Sau, să zicem ilustrul jurist Petru Manega… Sunt ispitit să cred că modelul de existență a Bătrânului „pravilist" a creat legende în Moldova de odinioară, încurajând tineretul să-i urmeze pilda. În vremurile
celea tulburi, când lucrurile abia căpătau gravitatea necesară pentru a se „așeza", dorința de dreptate era un
impuls extraordinar spre o nouă ordine de drept.

Oamenii mici erau prinși în cercurile dure ale lumii lor; în lupta pentru pământ cu megieșii, cu moștenitorii, cu acei care râvneau la avere străină.

Oamenii bogați aveau un alt cerc de probleme, nu mai puțin importante, și în lumea lor se dădea o luptă nu mai puțin dură. Fiecare familie, fiecare clan moșieresc se străduia să aibă punctele sale de sprijin în lumea justiției.

În Rusia secolului al XIX-lea dreptul era una din profesiunile de prestigiu, accesibilă în primul rând nobililor. Familia lui Leon Casso are o obârșie interesantă. Gheorghe Bezviconi, în revista Din trecutul nostru, prezintă o genealogie desfășurată a acesteia: „…își găsesc origina la Negades din Epir. Strămoșul lor, Ștefan, a venit în Basarabia în 1823 și s-a căsătorit cu Roxandra P. Leonard, din care i s-au născut copiii: Constantin (1837), Aristid, Neculai și Elena Gh. Donici. Cumnatul lui Șt. Casso, Egor Leonard, în 1855, certat cu dânsul pentru moștenirea lui Vasile Leonard, fratele său, i-a stabilit următoarele date de obârșie, pe care le-a expus în rapoarte: Șt. Casso era fiul unui negustoraș din Negades, Constantin, ceea ce în 1833 recunoștea însuși Casso, care își zicea emigrant în Moldova, purtând rangul de căminar. Mai târziu Casso a dovedit că tatăl său a fost în Moldova, venind aci în 1793 cu Mihail Sutzo-Vv., care l-a făcut sărdar. Ambele ranguri de boierie Leonard le numea false, Casso fiind băiat la băcănie, apoi negustor la Iași (1816-21). Pribegind pe timpul Eteriei în Bucovina, el a jăfuit pe stăpânul său, Petrino, refugiindu-se în Basarabia, de unde cerea extrădarea lui guvernul austriac. În originea aceasta, acoperită în negura necunoașterei, – spun bătrânii, e de căutat izvorul naționalismului fiului lui Ștefan, Nicu Casso, care vroia înadins să se arăte moldovean get-beget, Casu".

În primul volum al Basarabiei necunoscute (1993), în capitolul dedicat lui Ștefan Gonata am plasat și o fotografie, în care pozau patru gimnaziști: Al. Exarh, Aristid Casso, N.A. Donici și Ștefan Gonata. Pe moment, când găsisem fotografia, aveam informații doar despre Ștefan Gonata, ceilalți trei nimerind în conul de umbră al necunoașterii. Timpul însă a fost indulgent cu noi și, atunci când am încercat să conturăm chipul lui Leon Casso, am descoperit multe informații surprinzătoare.

Aristid Casso (1838–1920) a fost fratele „filozofului din Chișcăreni", Nicolae Casso. Fire romantică, îi plăceau călătoriile. Prefera să se plimbe pe străzile Parisului chiar în zilele Comunei, atunci când aflarea în stradă era riscantă, culegând aplauzele pline de admirație ale francezilor. Fiind un colecționar pasionat, el aduna tot felul de obiecte vechi, prețioase – începând cu timbrele și terminând cu tablourile lui Velazquez și Macovski.
Cine îi vizita conacul, nimerea într-un veritabil muzeu…

S-a căsătorit cu o domnișoară bogată, Alexandra, fiica negustorului Spiridon Mavro-Biazi. În familia lor s-au născut doi copii: Alexandra (1862–1915), măritată cu Alex.N. Krupenski și Leon, figura cea mai remarcabilă a acestui neam, ridicându-se, prin inteligența-i, la cele mai înalte posturi în Imperiul Rus.

Leon Aristid Casso s-a născut pe 8 iunie 1865, la Ciutulești, județul Soroca. Studiile secundare le-a făcut la Liceul „Condorcet" din Paris. Tot
acolo și-a început studiile universitare la Facultatea de Filozofie și Istorie, transferându-se în Germania, unde a studiat jurisprudența la universitățile din Heidelberg și Berlin, obținând, în luna mai 1889, titlul de doctor utriusque juris.

Examenele pentru titlul de magistru le susține la Universitatea din Dorpat (Tartu), unde, în 1892, este numit docent (dreptul bisericesc), iar în 1893 – profesor (dreptul baltic).

Pregătindu-se pentru parcurgerea acestor trepte ale învățământului superior din Rusia, care îi deschideau o strălucită carieră profesională, el – parcă urmând exemplul unui alt mare român, contemporan al său, M. Kogălniceanu – își tipărește prima scriere științifică, Die Hasftung des Benefiziaberben nach romischem und heutingem Rechte („Răspunderea moștenitorului beneficiar după dreptul roman și modern”, teza de doctorat), la Berlin, în 1889.

La Dorpat a tipărit o altă lucrare importantă: Obzor ostzeiskogo grajdanskogo prava (1894). Tot acolo a tipărit studiul Ordinea succesorală a moștenitorului în obligațiunile succedatului (1895).

În același an este transferat la Universitatea din Harkov, la catedra de drept civil, iar de acolo – la Moscova în funcția de inspector și, ulterior, de director al Colegiului Țareviciului Nicolai.

Exponent al unei culturi de excepție; își scria operele în rusește și în germană, mai cunoștea limbile română, franceză, italiană și engleză. Era un profesionist de mare speță, un bun cunoscător al dreptului civil, ostzeic, funciar. În luna septembrie 1910 este numit ministru al învățământului public. I-a fost recomandat lui Stolîpin de familia Krupenski, cu care era înrudit, și care avea mare trecere la curtea imperială. Leon Casso s-a ferit de politică, preferând reformele administrative în limitele unui conservatism moderat.

N.I. Pavlov, în cartea M.S. Împăratul Nicolai II (Paris, 1927), îl pune în rândul celor mai destoinici miniștri din timpul domniei lui
Nicolai al II-lea.

Basarabeanul Vladimir Purișkevici îi prezicea postul de prim-ministru, dar, spre surprinderea tuturor, la 26 noiembrie 1914 Leon Casso s-a stins din viață.

O altă părere, deosebindu-se în mod flagrant de cele sus-menționate, are despre Leon Casso fostul prim-ministru Serghei Vitte, una dintre figurile marcante ale Rusiei:

„La o adică, rămâi uimit comparând regimul din 1901 cu cel instaurat astăzi de către ministrul învățământului public Casso, rămâi uimit la gândul că un asemenea regim de teroare și netoleranță mai poate exista după 17 octombrie 1905. (S.Iu.Vitte, Izbrannâe vospominania. Moskva, 1991).

Ștefan Berechet, prietenul lui Alexe Mateevici și traducătorul studiului Rusia și basinul dunărean (Iași, 1940), descrie în prefața cărții ultimele episoade din fulminanta biografie:

„Fiind dușman al războiului din 1914, și-a atras ura partizanilor acestor idei. Aceștia i-au urzit un odios șantaj (afacerea Denisova).
O boală crudă de cancer l-a silit să demisioneze. Împăratul neprimindu-i demisia, l-a numit ca suplinitor la minister pe bunul său prieten, baronul german Mihail von Trausbe. Acesta i-a ținut locul până la moarte, care a urmat după o grea operație. Boala i s-a agravat în urma neplăcerilor apărute cu studențimea germană din Berlin, în iulie 1914, unde de obicei își petrecea concediile sale. Purtarea autorităților germane față de dânsul l-a silit să se întoarcă în Rusia, prin Suedia, ceea ce i-a sporit suferințele. Închizând ochii pentru totdeauna la 26.XI.1914, într-un sanatoriu din Petersburg, a fost înmormântat în cimitirul bisericii-capele de pe moșia părintească din Ciutulești. Prietenul său de tinerețe l-a urmat până la ultimul locaș… Mormântul său se vede și acum lângă al mamei sale. Așa dorise el prin testamentul scris în 1912. Pe marmura așternută pe acest modest loc de odihnă se poate citi: „Leo Victor Constantinus Casso, juris utrisque doctor, 1865–1914".

Astăzi, cu regret, suntem nevoiți să adăugăm: până la mijlocul anilor 60 ai sec. XX încă se putea citi această frază pe piatra funerară din cimitirul de la Ciutulești, fiindcă mormintele au fost profanate și distruse, căutându-se în el aur și alte obiecte de preț. Este și acesta un fel de a fi recunoscător față de înaintași… Ignoranța a plodit ignoranță, iar ignoranța la pătrat a dat naștere barbariei agresive…

Cei de la Ciutulești n-ar trebui să uite că lui Leon Casso i se datorează construcția școlii din sat, a unui pod și a spitalului de
la Cașunca.

Din cele optsprezece lucrări care ne-au rămas de la el, câteva sunt pentru noi deosebit de importante și astăzi:Rossia na Dunae i obrazovanie Bessarabscoi oblasti (1913), Petre Manega, un codificator uitat al dreptului basarabean (Buc.,1923), Dreptul bizantin în Basarabia (Iași, 1940, trad. Șt. Berechet); Rusia și bazinul dunărean (Iași, 1940, trad. Șt. Berechet) ș.a.

În loc de post scriptum la lucrările sus-menționate reproducem aici concluzia lui Gheorghe Bezviconi care, acum cincizeci de ani susținea: „În scrierile sale, Leon Casso e foarte obiectiv; chiar și atunci când nu suntem de acord cu o părere a autorului, nu putem să nu recunoaștem erudiția lui desăvârșită, ca jurist, dar și ca savant cercetător al trecutului Basarabiei. Astfel, operele multor istorici actuali se întemeiază pe citate din studiile lui Leon Casso.” Se vede că fiecare popor are atâta Istorie, câtă Memorie poate duce cu sine prin valurile vremii…


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.