Cum bine semnala teologul Radu Preda în Dilema veche, o întâlnire a tuturor bisericilor ortodoxe, luată în calcul de peste jumătate de veac, s-a transformat într-un fel de amenințare eshatologică. Sau, în limbaj popular, un fel de sfârșitul lumii. Ne vedem la sfârșitul lumii sau la întâlnirea tuturor ortodocșilor.
În emisiunea Țara lui Dogaru, de la Publika TV, s-a discutat despre efectele retragerii a câtorva biserici, printre care cea rusă, și despre cauzele presupuse care au determinat aceste retrageri. Problema pusă era de interes, însă pregătirea slabă a unora dintre invitați a dus la o situație aproape comică în care atunci când s-a ajuns la miezul problemei, s-a terminat timpul alocat emisiunii.
Desigur, dacă încercați să căutați alte articole la temă veți vedea că abordarea e colorată în funcție de apartenența celui care vorbește. Ce anume a dus, după ani de discuții, la retragerea unor biserici cu doar o săptămână înainte? Nu cred că tema postului, acceptată de toți, sau opunerea față de căsătoriile homosexuale. Se știe că Patriarhia Rusă nu e fana minorităților sexuale.
E limpede pentru orice om care s-a preocupat vreodată de modul de organizare a bisericilor ortodoxe că adevăratele spaime ale sinodului țin nu de partea harică (dacă îmi dați voie să mă exprim simplu), ci de cea administrativă. Cum era să vină Rusia dacă urma să se discute autocefalia unor biserici cum e cea a Ucrainei? Apoi mai erau în așteptare Mitropolia Basarabiei, situația românilor din Valea Timocului – ca să vorbesc doar de subiectele pe care le cunoașteți toți. Uite, aici le e greu bisericilor să dea cu piciorul în țepușă.
Că personal mă revendic ca membru al Mitropoliei Basarabiei nu e un secret. Că mă uimește pasivitatea Mitropoliei Moldovei, care nici nu se gândește să fie autocefală, iar nu e secret. Însă dincolo de acest aspect lucrurile sunt mult mai nuanțate.
Câtă vreme se pune problema existenței Bisericii Ortodoxe Ruse sau Române, evident că sunt o parte a celei din urmă. Însă, așa cum am mai spus cu altă ocazie, de ce e nevoie de acest lucru? Biserica Ortodoxă e una. Nu e a Rusiei, nu e a României, nu e a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. E, spunem noi, a lui Hristos. Singura diferență e următoarea: această biserică ortodoxă e în România, în Rusia, în Moldova și așa mai departe.
De ce nu avem Biserica Ortodoxă din Rusia și Biserica Ortodoxă din Grecia sau altă țară, e limpede: cum altfel ar pretinde Rusia drepturi asupra Bisericii din Ucraina?
Că nici Patriarhia din Constantinopol nu mai e prima dintre egale e de înțeles. S-a dus imperiul bizantin. E timpul să recunoaștem. Însă la fel trebuie să recunoaștem că nici de un nou Constantinopol nu e nevoie. De ce ar trebui să avem un papă fals? De ce să nu își vadă fiecare de gospodăria lui?
Cred că puterea unei biserici stă în biserica locală, în fiecare biserică unde există un ierarh. Patriarhii, din punct de vedere dogmatic, au același har cu un episcop vicar, doar că au o altă răspundere administrativă. Iată de unde vine neînțelegerea și lipsa de unitate dintre ortodocși, de la ambiții imperialiste și administrative. Să ne ajute Dumnezeu să ne păstrăm cumpătul și să înțelegem că dacă un suedez vrea să fie ortodox n-ar trebui forțat să devină rus, român sau grec.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
