În funcție de procentajul de grăsime și cantitatea laptelui adus, la sfârșit de lună, sătenii primesc un salariu care le face viața mai ușoară, în special, celor care-și asigură existența doar din roada pământului.

Ideea de afacere în acest domeniu a apărut cu aproximativ doi ani în urmă. Iar de la o cantitate de 40 litri de lapte colectat și un mic frigider, acum s-a ajuns la tone de lapte. Sistemul de colectare este simplu. În fiecare din satele Breanova, Morozeni, Dișcova, Puțintei, Hulboaca din raionul Orhei este câte o persoană responsabilă de verificarea grăsimii laptelui adus de către săteni cu ajutorul unui aparat special. Acesta mai depistează și dacă produsul este diluat. Colectorul primește câte 20 de bani pentru fiecare litru cumpărat. „Dacă grăsimea este de 3,5%, atunci săteanul primește 3,5 lei per litru. Noi încercăm să convingem oamenii că nu e în interesul lor să toarne apă în lapte, fiindcă grăsimea acestuia scade, la fel ca venitul final al lor, chiar dacă cantitatea e mai mare”, explică Tudor Simac, cel care examinează în laborator consistența laptelui. După colectare, laptele este dus în bidoane la lăptărie, unde este turnat în frigidere cu centrifugă care îl răcesc și-l păstrează la temperatura de 34 de grade Celsius. Ulterior, laptele se transmite la Chișinău, spre compania „JLC”, care-l prelucrează și-l transformă în produse lactate.

Salariu de la 1000 la 4000 de lei

Locuitorii satului Breanova sunt cei mai implicați în această afacere. Acolo se adună zilnic aproximativ 380 de litri, pe timp de iarnă. Vara trecută, însă, tot acolo, se colectau 800 de litri. „Omul n-are când să umble pe drumuri să vândă laptele. Astfel, în fiecare dimineață aduce laptele și-și ia de-o grijă, poate lucra acasă, în loc să stea la piață. Iar la sfârșitul lunii a luat banii. Aici nu pot fi amăgeli, se duce o contabilitate strictă și toată lumea știe câți bani trebuie să primească”, adaugă Tudor Simac. Salariul sătenilor variază de la 1500 la 4000 de lei pe lună, în funcție de câte vaci are omul.

Dacă până la deschiderea lăptăriei sătenii din zonă își vindeau vacile, acum, observând succesul afacerii, aceștia au început să crească sau să cumpere vaci pentru a putea vinde mai mult lapte. „Din păcate, sătenii au vândut demult vacile și e mai greu acum. Totuși, chiar la noi în sat, o familie a cumpărat acum patru vaci pentru ca să facă o mini fermă”, afirmă primarul satului Vatici, Petru Dogocher. De altfel, și în s. Mana un antreprenor a cumpărat 10 vaci, iar în s. Puțintei se planifică crearea unei ferme de vaci.

Unul dintre sătenii care aduc lapte de la începutul activității lăptăriei, Mina, spune că banii cheltuiți pentru hrana vacilor se răscumpără după vânzarea laptelui. „Trei kg de grăunțe costă 6 lei, iar dacă vaca aduce minimum 10 litri, vă dați seama că se acoperă cheltuielile”, spune acesta. Domnul Mina are două vaci, însă colectează doar de la una, care-i aduce zilnic aproximativ 15 litri de lapte. „Pe zi o hrănesc cu aproximativ 3 kg de grăunțe. De alimentație depinde foarte mult grăsimea laptelui, iar dacă nu o hrănești bine măcar o zi, ea scade imediat”, explică acesta. O altă săteancă care vinde lapte, Maria, spune că, deși se bucură de această oportunitate, ar vrea să crească prețul de vânzare. „Eu primesc 1000 de lei pe lună, fiindcă mai păstrez și pentru familie. Înainte încercam să-l vând la Orhei, însă nu aveam mare succes”, spune Maria.

Deocamdată, fără profit…

Deși toți se bucură de oportunitatea realizării întregii cantități de lapte, fondatorii întrunesc deseori probleme în tranzacțiile financiare. „Compania „JLC” deseori întârzie cu plata. Deși în contract este stipulat că trebuie să fim plătiți peste maximum 10 zile de la prezentarea facturii, acum ei speră să ne plătească până la Paște”, explică Petru Dogocher, care este și tatăl fondatorului lăptăriei, Corina Bâlba. Aceștia regretă că, deocamdată nu dispun de aparatajul necesar pentru prelucrarea laptelui, pentru a-l putea distribui în școlile și grădinițele din satele vecine.

Deocamdată, afacerea nu este profitabilă. La vânzarea laptelui colectat companiei „JLC”, aceștia primesc 1 leu diferență per fiecare litru. Mai mult, până la începutul anului 2015 aceștia vor încheia creditul obținut prin programul IFAD, plătind, în fiecare lună, câte 7000 lei.

Cum a început și ce se dorește

Ideea de deschidere a unei lăptării a venit de la un studiu realizat de organizația Concordia, prin care se încerca depistarea unor surse de venit pentru localnici. „Am luat un credit prin proiectul IFAD, prin intermediul căruia am construit clădirea. Am beneficiat și de ajutoare din Suedia, prin intermediul cărora am cumpărat frigiderele. Astfel, în februarie 2013 am început colectarea”, explică Corina Bâlba.

De altfel, prin intermediul proiectului PARE „1+1” a cumpărat și o mașină cu ajutorul căreia transportă laptele. Fondatoarea planifică să mai cumpere un vehicul pentru a dezvolta sistemul de colectare. Deocamdată, aceștia nu sunt decât furnizori de lapte, însă, pe viitor, se dorește extinderea. În prezent, se lucrează la proiectul „Asistența Poloniei”, prin intermediul căruia urmează să cumpere aparatajul necesar pentru prelucrarea pe loc a laptelui și producerea brânzei și a smântânii. „Pentru toate astea avem nevoie de 100 mii de euro, iar așa bani nu-i găsești oriunde”, spune Corina Bâlba.

Sătenii așteaptă cu nerăbdare să se extindă afacerea. „Mulți roagă să fie anunțați când va apărea de lucru. Până acum cu laptele lor se hrănea familia, porcii. Ce rămânea se strica și nu aveai ce face cu el. Mai erau câțiva care-l vindeau la piață, însă cheltuiau mai mulți bani pe drum și nu aveau nici un profit”, explică Tudor Simac. De altfel, tânăra antreprenoare planifică să-și facă propria fermă de vaci.