Ce știu eu despre „Transilvania”?

La această întrebare au răspuns 25 de cititori fideli ai acestei biblioteci.

1. …Biblioteca „Transilvania” este prima bibliotecă de carte românească, inaugurată la 29 august 1991. Este un centru informațional și cultural, deschis pentru oamenii de toate vârstele, cu acces liber la toate sursele informaționale disponibile. În afară de bogata colecție de carte, Biblioteca „Transilvania” mai propune și niște întâlniri culturale și de socializare, unde se adună elevi din diferite școli pentru a comunica pe diverse teme de cultură, pentru prezentarea și analiza unor cărți noi, abia apărute și întâlnirea cu autori de carte, cu diverse personalități ale culturii, educației, științei. Aceste întâlniri marchează destinul celor tineri, celor care sunt la început de cale.
Daniela Nagară

2. …Orice lucru, pe care-l facem, este important, dar lectura unei cărți nu poate fi înlocuită cu nimic, fiindcă cultura noastră depinde de cunoștințele noastre. Un om nu poate fi inteligent, fără ca să citească mult sau cum zice o maximă: „Cât citești, atâta ești!”. Biblioteca „Transilvania” rămâne a fi ceva foarte important pentru mine, îmi doresc să nu rămână fără cititori. Mirosul unei cărți e mirosul unei flori, pe care-l îndrăgești și nu-l poți confunda cu nimic. Aici, la „Transilvania”, miroase a carte, deci, miroase a flori.
Cristina Șendrea

3. …Biblioteca „Transilvania” este un lăcaș al cunoștințelor. Aici fiecare poate găsi literatură pe gustul său. Biblioteca este o comoară neprețuită a sufletului și minții. Cititul ne îmbogățește vocabularul, iar poveștile frumoase sunt o moștenire pentru urmașii noștri. Încă din copilărie, mama m-a încurajat să citesc și să iubesc cărțile. Biblioteca este locul cel mai des frecventat de mine. Uneori când vreau să fiu aproape de Cuvânt, aproape de Esență, merg la bibliotecă. Aici le găsesc pe toate.
Cristina Străinu

4. …Sunt cuprinsă de o nostalgie și nu vreau decât să mă regăsesc… Să mă regăsesc într-un cuvânt, într-un vers, tipărite pe foile-ngălbenite de timp, din biblioteca mea. Cât de mică ar fi, dar este, deoarece doar atunci când citim, ne formăm ca personalități. Luăm puțin din fericire, puțin din suferință, din chin și umplem biblioteca noastră cu cărți. Ele păstrează amintiri. Ele sunt un sprijin pentru noi, ne ajută să pătrundem în tainele lumii, ale universului. În filele ei putem descoperi sfaturi, culege înțelepciune și ne putem adăposti de „gurile rele”. Biblioteca „Transilvania” nu poate fi concepută fără bibliotecari. Starea unor relații frumoase cu biblioteca depinde de nivelul intelectual de comunicare eficientă cu bibliotecarii.
Irina Lupu

5. …Biblioteca „Transilvania” este locul în care ne simțim cel mai bine, este biblioteca sufletului nostru, a tuturor elevilor de la „Gaudeamus”. Ușile bibliotecii sunt mereu deschise pentru toți cei care au dragoste de carte. De fiecare dată mergem la bibliotecă cu dorința de a cunoaște noi orizonturi, de a afla noi lucruri. Uneori mergi la „Transilvania”, pur și simplu, că ți-e dor, și numaidecât îți alegi o carte. Te ajută oamenii harnici de acolo.
Andreea Vântu

6. …Am marea fericire să frecventez o bibliotecă cu numele „Transilvania”, care e chiar lângă casa mea. Ușile acestei biblioteci sunt mereu deschise pentru fiecare. Aici, totdeauna găsesc cele mai interesante cărți și sunt cuprinsă de o mare bucurie, când găsesc cartea, care mă așteaptă. Cartea este o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți.
Anastasia Andrieș

7. …Biblioteca „Transilvania” a fost o mare descoperire pentru mine. Am venit la Ciocana de doar doi ani. Venind aici, mi s-a trezit un interes enorm și o sete să aflu ceva nou, să pătrund în lumea cunoștințelor. De aici am descoperit pasiunea de a face explorări prin intermediul cărților, astfel cartea a intrat în lăcașul sufletului meu.
Maria Doni

8…Cartea e cale către o lume mai bună și atâta timp, cât măcar un om va citi, putem spune că nu totul este pierdut. Să nu lăsăm bibliotecile să moară. Astăzi se vorbește mult despre asta. Biblioteca sufletului meu este „Transilvania”, unde stau pe rafturi, cu capul sus, nenumărate cărți. Unele dintre ele par a fi stranii, pe care mintea nu le poate pricepe, însă dacă-mi doresc foarte mult, depun efort și mă apropii cu înțelepciune și perseverență și, de cele mai multe ori, înving timiditatea.
Mădălina Scurtu

9…Cărțile sunt totdeauna ale sufletului meu: și la durere, și la nostalgie, și la bucurie, și la fericire. Sunt o hrană sufletească necesară în fiecare zi. Astăzi biblioteca sufletului meu „Transilvania” are o aniversare și-i doresc să trăiască veșnic, în timp și în spațiu. Ea poate înlocui rețelele de socializare și rămâne în suflet, dar și pe rafturi, supusă pedepselor timpului și a prafului. Dar uitate? Niciodată!
Cristian Popușoi

10…Anii au trecut și cu ei vechile împrejurări, imagini, sunete, chiar și vechea locuință. Deja nu mai împărtășeam același sector cu biblioteca, însă i-am rămas fidelă, căci mereu, când am nevoie de un anumit material, Biblioteca nu mă descurajează și îmi oferă tot ce îmi trebuie. Probabil aceasta este cauza că nu m-am forțat să caut o bibliotecă mai aproape de casă, căci ea, biblioteca aceasta, se află cât de aproape posibil de mine, de sufletul meu. La inițiativa ingenioasei profesoare de limbă română, împreună cu colegii mei, am fondat un salon de lectură, ce abordează diferite tematici, desigur, despre literatura română, pe care îl desfășurăm în fiecare săptămână, în incinta Bibliotecii „Transilvania”. De fiecare dată, domină o atmosferă fără constrângeri și inhibiții, ne exprimăm liber părerea, discutăm și analizăm opere, autori, descoperim noi talente, creștem și creăm. Biblioteca este familia noastră, sediul în care ne refugiem pentru a promova frumusețea cuvântului românesc, unde ne rătăcim printre multitudinea de opere preferate și scriitori geniali, unicul loc în lume de unde te poți teleporta în trecut, prezent sau viitor.
Diana Damir

11…Biblioteca „Transilvania” este un templu al cărții, al discursului în tovărășia celor mai de seamă spirite ale culturii universale, de la Antichitate până la Contemporaneitate. Biblioteca este un univers magic în care, marii visători ai umanității, au transmis generațiilor următoare zestrea lor de gânduri și sentimente.
Cătălin Moroșanu

12…Biblioteca este locul sfânt al lecturii, unde putem da frâu liber filosofiei, gândurilor și imaginației. Fiecare bibliotecă are un specific al său. Petrecând timpul în biblioteci, putem cunoaște o mulțime de oameni inteligenți, cărți rare care sunt doar în câteva exemplare. Atunci, când pentru prima dată am intrat în sala de lectură și am petrecut acolo câteva ore, mi-am schimbat opiniile și viziunile față de dragoste, oameni, natură.
Cristian Olaru

13…Fiecare dintre noi își are propria bibliotecă în sufletul său. Ea deține cele mai importante valori ale omenirii, acolo sunt cunoștințele, gândurile, ideile și ceea ce o reprezintă spiritual. Noi avem o bibliotecă a sufletului, e „Transilvania”, care e bogată și trebuie să știm să o valorificăm.
Adrian Babii

14…Răsfoiesc filele cărților îndrăgite și pare a fi o întâlnire cu niște prieteni buni, apropiați. Pe unii îi cunosc de o viață, pe alții i-am cunoscut recent. Dar fiecare a reușit să-mi provoace spiritul, să mă facă să râd și să plâng, să urăsc și să compătimesc, mi-a trezit diverse sentimente și emoții, necunoscute până atunci.
Anișoara Cobâlețchi

15…Din cele mai vechi timpuri, până în prezent, cartea este considerată un izvor de cunoștințe și experiențe. Cărțile sunt totodată și o poartă care ne conduc spre o lume a imaginației, o lume diferită de cea a noastră și ne ajută să scăpăm de această monotonie, pe care ne-o impune viața de zi cu zi, fie că vrem, fie că nu. Cărțile de aici, de la „Transilvania”, sunt ceva cu totul aparte, ele ne oferă excursii în lumi noi, în lumi, în care suntem doar noi, excursii gratuite pe care le putem face de câte ori ne dorim.
Doina Sârbu

16…Iubitorii adevărați de carte merg la „Transilvania”. Este mult mai plăcut să ții o carte în mână, să îi simți mirosul, să vezi prin câte generații și mâini a trecut. Cartea te poate scufunda în cele mai adânci visuri și dorințe, pe care nici nu ți le-ai imaginat. Cel ce iubește cărțile și sălile de lectură ale bibliotecii trebuie să propage această plăcere celor din jur și atunci vor fi mai mulți iubitori de cărți și biblioteci.
Carolina Șumuleanschi

17…Biblioteca „Transilvania” e o adevărată comoară pentru sufletul copiilor de orice vârstă, mai ales adolescenților, dar și maturilor, mai ales oamenilor în etate. Toate cărțile și broșurile au mărimi și forme diferite, au coperte de culori vii, filele sunt albe, iar literatura este ascunsă printre ele, ne ademenesc, cu imaginile colorate, cu titlurile misterioase și trezesc în mintea cititorului o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți.
Diana Cojocaru

18…Un loc sacru pentru cei ce iubesc literatura este Biblioteca „Transilvania”, care are un rol important în dezvoltarea omului, mai ales pentru locuitorii de la Ciocana. În biblioteca sufletului meu sunt păstrate emoțiile pozitive ale tuturor celor care m-au învățat să iubesc literatura și să o studiez. Biblioteca este locul unde ne putem inspira, mereu un fel de izvor, din care curg apele cunoașterii, lângă care adie încet un vânt, cel al dorinței de a ști cât mai multe.
Denisa Dosca

19…Fiecare suflet e o carte deschisă, ascunsă într-o „pivniță”, unde pătrunde doar o picătură de lumină. Uneori inspirația se scurge de undeva, din lumea celestă. Ea, ca și ființa, este un canal, prin care trec mii de informații, în fața cărora sufletul rămâne uimit. Biblioteca „Transilvania” este un locaș, unde acumulezi informații, înveți multe și sufletul ți-i mai liniștit. Aici, în bibliotecă, sufletul culege din cărți toate cuvintele frumoase și-nțelepte.
Erica Secrieru

20…Amintiri legate de clasele primare aproape nu am deloc, parcă nici nu fusesem la ore, doar de la festivități mai am câteva fotografii ca dovadă că am fost la bibliotecă și prezența acolo era una misterioasă. A apărut un nume impunător – „Transilvania”. Această denumire o auzeam pretutindeni: de la profesorii care ne îndemnau să o vizităm, să mai citim de acolo câte o cărticică, pe care nu o aveam acasă. Pentru prima dată, am vizitat această bibliotecă la îndemnul mamei, care îmi spusese că o să se desfășoare acolo o activitate, acum nu îmi mai aduc aminte tematica, pare-mi-se fusese o inaugurare a unei expoziții. În mintea mea de copil s-a întipărit o frază: „O să vă dea înghețată, și o să fie și scriitori, cărora o să le spuneți poezii, o să primiți în dar cărți cu povești…”. Ambele săli ale bibliotecii erau arhipline cu copii, maturi, oameni importanți, de care ne feream să nu ne adreseze vreo întrebare, la care să nu putem răspunde. Printre activitățile extrașcolare, prima mea ieșire în societate, nici nu bănuiam că va fi Biblioteca „Transilvania”, la ale cărei activități am participat din pur „interes copilăresc”. Apoi a devenit o tradiție. Aștept cu nerăbdare fiecare întâlnire cu cartea, anume aici, la „Transilvania”.
Mihaela Jura

21…Anii au trecut, trec și vor trece. Cu ceea ce a fost, este și va fi. Dar ceva e o permanență: imagini, lumini, umbre, tăceri, cuvinte. Toate le poți avea într-o bibliotecă, dacă-i ești fidelă și revii aici de fiecare dată când te simți singur. Biblioteca, cu rafturile ei cu cărți îți oferă liniște. Biblioteca îți oferă răspunsuri la mai multe întrebări. Biblioteca nu te va descuraja niciodată și nici nu te va trăda. Biblioteca „Transilvania” este un refugiu, un fel de Biserică de Duminică.
Mădălina Nederiță

22…„Transilvania” este biblioteca sufletului meu rănit de calculatoare, Iphone-uri, Ipad-uri etc. Ea, cu drept cuvânt, nu e un spațiu material, ci unul spiritual. Ea, pe bună dreptate, este un Izvor cu apă lină, un izvor nesecat de adevăr, prin Cuvânt și Expresie. Biblioteca este un loc minunat, plin de mistere și în orice colț ai privi, dai cu ochii de cărți, iar cărțile te îmbie să le iei în mână, să le răsfoiești, să le cunoști autorii, să afli câte ceva din prefață, apoi s-o duci acasă. Acolo o citești în liniște și pătrunzi în altă lume, cea a eroilor.
Silvia Bogonovschi

23…La orice bibliotecă sunt cărți, ziare, reviste. Cine intră pe ușile unei biblioteci vrea să găsească ceva pentru lectură, pentru notițe, pentru cercetare. Dar „Transilvania” este altceva… Aici e Biserica Cărții Românești. Chiar de la începuturi, fiind fondată de oameni cu suflet mare de la Cluj, ne-a bucurat și ne-a impresionat, că au ales Ciocana, un sector mai depărtat de centrul capitalei. Aceștia, an de an, veneau în delegație, aducând cu sine containere cu cărți. E vorba de anul 1991, când aveam mare nevoie de cărți scrise în limba română, cărți scrise de autori români, cărți dorite, cărți visate, cărți necesare. Astfel, a apărut nu un Palat al Cărții, ci un Palat al Culturii, mereu cu ușile deschise, pentru cei ce vor să le deschidă.
Mihaela Grecu

24…Secolul al XXI-lea este cel al tehnologiilor informaționale noi. De aceea mulți discută și se dau cu părerea, că bibliotecile tradiționale vor dispărea, că ele nu mai sunt „la modă”. Trăim într-o lume duplicitară: între real și virtual. E bine că avem alternative, că avem de unde alege. Mulți aleg Internetul, dar sunt și dintre cei care aleg Biblioteca, adică Cartea. Dacă nu uităm zisa biblică: „La început a fost Cuvântul”, apoi revenim la ea – la Carte.
Ciocana este un sector privilegiat, are o bibliotecă, anume Biblioteca „Transilvania”. Aici vii cu plăcere și, în liniștea armonioasă, auzi șoaptele a mii și milioane de cuvinte, pe care le murmură cărțile. Uneori uităm să le ascultăm, alteori uităm să le auzim… Dar sunt și mulți dintre cei, care vin, iau o carte, apoi alta, încă una, și astfel devin cititori fideli.
Cristian Chiriac

25…Suntem la Biblioteca „Transilvania” ca într-un fel de Casă a Cărții. Cărțile stau rânduite așa cum stau relicvele bunicilor și străbunicilor noștri în Casa Mare, care este un loc sfânt, un fel de Început și Sfârșit. Când intri în sălile acestui lăcaș al culturii vrei să taci, să reflectezi, să-ți dai seama că ai intrat în Universul Dumnezeiesc al Cuvântului.
Cu adevărat spunea Tudor Arghezi: „Tot ce se poate gândi despre lume încape într-o singură carte”. Această carte poate fi oarecare dintre cele ce le putem găsi la „Transilvania”.
Alexandra Ganea

Oamenii de acolo

Nu în zadar se spune că omul sfințește locul. Aici, la Biblioteca „Transilvania”, un grup mic de oameni, cu mijloace modeste, au făcut și fac istorie. Au scris, pagină cu pagină, anii de muncă și creație a acestei instituții de cultură și educație.
O adevărată luptătoare, dar și o promotoare a culturii poate fi numită doamna Parascovia Onciu, care, printre lacrimi și zâmbete, s-a aflat la datorie și chiar de la începuturi a zidit această cetate.
Dintre oamenii cetății, am putea s-o numim și pe doamna Ludmila Capița, care este mereu printre cărți, care a și editat o serie de biobibliografii ale oamenilor iluștri.
Mereu printre cititori și printre cărți, cu o vechime în slujba grea de bibliotecară, o găsești pe Tatiana Donțu. Zâmbetul ei îi îndeamnă pe cititori să se apropie de carte, s-o răsfoiască aici, în sală, sau s-o ia acasă, să savureze din deliciul lecturii.
M-am aflat și eu, pentru un anumit timp, printre acești oameni generoși. Am văzut că, uneori, le este greu, dar nu se dau bătuți. Cu idei inovatoare, creative vine spre cititori Mila Șeremet, care organizează master-classuri, la care cititorii își formează competențe de creație. Dânsa știe să le citească, dar și să le învețe arta despre frumos. Doamna Zinaida Gurițanu se află printre cei mici, îi cuprinde, îi mângâie, îi duce la raftul de cărți, îi învață să-și aleagă cea mai bună carte. Uneori îi așază pe scaune și-i învață să citească în sală, adică în tihnă și cu mare atenție.

Biblioteca „Transilvania” este și biblioteca mea, de acolo îmi luam literatura, când învățam la liceu. Îi îndemn pe toți să nu treacă pe alături, nepăsători, ci să intre cu mult curaj în lumea Cuvântului.
Ana Gabor