Cunosc câteva tinere poete din România care au fost date prin noroi de acest literat. Ştiu mai mulţi ziarişti care, fără să-i dea niciun motiv, au fost făcuţi de băcănie de distinsul condeier. Ştiu câţiva miri cărora acesta le-a stricat nunta. Într-un fel sau altul, acest scriitor a devenit spaima terasei Uniunii. Doar după ce se conving că respectivul nu e acolo, oamenii rămân să bea un ceai sau o cafea. Trebuie să recunosc că şi eu procedez la fel, pentru că, de mai multe ori, stimabilul poet şi prozator şi-a şters pur şi simplu picioarele de mine, făcându-mă cum îi venea la gură. Nu mai departe decât acum câteva zile s-a repezit asupra mea şi mi-a smuls bicicleta din mâini (dar dacă ar fi dat peste el vreo maşină, oare cine ar fi fost vinovat?) şi abia peste o habă bună mi-am putut-o recupera. Eu încă am scăpat ieftin, alţii însă s-au topit şi mai urât.
Trebuie să mărturisesc franc că nu aş fi scris niciodată acest text, dacă acest scriitor ar fi fost o nulitate oarecare. El însă e un scriitor foarte talentat. Mai ales prima sa carte de poezie este una deosebită, din mantaua ei au ieşit o parte bună a postmoderniştilor basarabeni. Scrie şi povestiri foarte interesante, în care reuşeşte, la fel ca şi Mircea Eliade altădată, să găsească în banal urmele sacrului. Este proromân şi are vederi democrate. Dar, cu toate astea, alcoolul este pe cale să-l distrugă ca om şi ca scriitor (acum, când scriu acest text, nu pot să nu-mi amintesc de actorul şi poetul Gheorghe Grâu – una dintre revelaţiile teatrului şi cinematografiei noastre la sfârşitul anilor optzeci -, pe care alcoolul l-a transformat într-o epavă). Dar câţi au păţit-o la fel! Câţi actori, pictori, ziarişti sau scriitori şi-au pierdut papucii din cauza alcoolului?! Ştiu că, pe vremea Uniunii Sovietice, fiecare scriitor bun avea prin preajmă câţiva kaghebişti care nu numai că-l turnau, dar îi şi turnau. Dar asta a fost pe timpuri, azi ce-l mai poate face pe un scriitor foarte talentat să bea atât de mult, încât să-şi piardă minţile? Să zicem, pe scriitorul în cauză, care e laureat al unor premii literare importante, e recunoscut de critica literară de pe ambele maluri ale Prutului, e tradus în străinătate şi e îndrăgit de cititori? Chiar nu înţeleg ce. Pe de altă parte, oricât de talentat, de mare şi de important ar fi, acest lucru nu-i dă niciun drept să se facă muci şi să-i trateze pe cei din jurul lui ca pe nişte gunoaie.
