Din cele mai vechi timpuri pe plaiul moldav s-a dezvoltat viticultura şi vinificaţia. Din antichitate avem date despre măsurile antialcoolice ale lui Burebista, care au distrus viile pentru a elimina beţia şi indisciplina la geto-daci. În timpurile medievale vinurile de Cotnari şi Purcari erau vândute în multe centre ale Europei, iar după 1812 vinurile moldoveneşti aveau o largă răspândire în rândurile nobilimii ruse. Atât în componenţa României Mari, cât şi după anexarea de către statul sovietic unional, vinurile basarabene au cunoscut o dezvoltare continuă, fiindu-le recunoscute tot timpul calitatea superioară şi gustul rafinat.

În Uniunea Sovietică au fost mai multe campanii antialcoolice, însă cea din 1985 a fost cea mai radicală şi cea mai tragică pentru industria băuturilor alcoolice. Această campanie a fost începută din motivul creşterii excesive a consumului de alcool în anul 1984, care atingea anual 10,5 litri de alcool pe persoană matură, iar luând în considerare şi fabricarea necontrolată şi ilegală a băuturilor alcoolice, această cifră putea să depăşească 14 litri, echivalentul a 90-110 sticle de votcă pe an la fiecare bărbat matur.

Hotărârea privind combaterea beției și fabricării samagonului

Iniţiatorii campaniei antialcoolice au fost membrii biroului politic al CC al PCUS, M.S. Solomenţev şi E.C. Ligaciov, iar datorită faptului că această campanie a avut loc în timpul conducerii lui M.S. Gorbaciov, ea a primit denumirea în popor de „gorbaciovistă”. La 7 mai 1985 au fost aprobate Hotărârea CC al PCUS „Cu privire la măsurile pentru combaterea beţiei şi alcoolismului” şi hotărârea Sovietului de miniştri a URSS Nr. 410 „Cu privire la măsurile pentru combaterea beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului” (samagonului), care au dat start campaniei antialcoolice şi prescria tuturor organelor de partid, administrative şi de drept implicarea activă în lupta cu beţia. Prin aceste hotărâri se preconiza limitarea considerabilă a producerii alcoolului, locurile de comercializare şi timpul de comercializare a băuturilor alcoolice.

La 16 mai 1985 a fost publicat Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS „Cu privire la intensificarea luptei împotriva beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului”, care prevedea şi tragerea la răspundere penală şi administrativă în cadrul luptei cu beţia şi alcoolismul. Asemenea decrete au fost aprobate în toate republicile unionale, inclusiv în RSS Moldovenească.

În societatea moldovenească campania antialcoolică începe oficial de la 28 mai 1985 prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM „Cu privire la măsurile pentru intensificarea luptei împotriva beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului”, iar la 30 mai 1985 a fost aprobată hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldovenești Nr. 177 „Cu privire la măsurile pentru combaterea beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului”, fiind identice cu cele aprobate la nivel unional.

Deşi pare o problemă atât de cunoscută şi de vie în amintirea multor persoane, ea nu a fost cercetată încă în detalii de istorici, însă documente şi materiale statistice există în multe arhive, inclusiv în Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a R. Moldova, care este deschisă pentru persoanele interesate de a cunoaşte trecutul nostru istoric, fie ei cercetători renumiţi sau amatori dornici de cunoaştere.

Pierderi peste 500 mln. de ruble în numai un an

Această campanie antialcoolică a afectat grav dezvoltarea ramurilor viticulturii şi vinificaţiei moldoveneşti, care este regretabilă şi condamnată de mulţi specialişti. Pierderile economice au fost foarte mari, în condiţiile în care statul deţinea monopolul în producerea şi comercializarea băuturilor alcoolice, care era un produs larg răspândit şi consumat, iar veniturle erau considerabile. În bugetul RSS Moldoveneşti, acesta aducea peste 30% din acumulări în anul 1984. Comercializarea băuturilor alcoolice fiind restricţionată a dus la pierderi mari. Numai în lunile ianuarie-septembrie ale anului 1985 au scăzut vânzările produselor alcoolice pe republică cu 40% (46 mln. ruble) faţă de anul 1984. Producerea băuturilor alcoolice în anul 1985 a scăzut faţă de anul 1984 cu 548 mln. ruble. În ianuarie-august 1986, comercializarea băuturilor alcoolice scade cu 118 mln. ruble, faţă de anul 1985, iar producţia acestei mărfuri scade cu 139 mln. ruble faţă de anul 1985. Acest lucru a dus la deficit în producţie de 70 mln. ruble în anul 1986, iar în timpul planului cincinal de 1,2 mlr. ruble, în republică a scăzut cu 42,2 % numărul întreprinderilor care comercializau produsele din vin şi votcă. Se cunoaşte o creştere a volumului vânzărilor produselor răcoritoare, băuturilor nealcoolice, sucuri, lactate, patiserie şi altele cu 30%, însă această creştere nu acoperă pierderile menţionate anterior.

Regretabil este faptul că respectiva campanie antialcoolică începută în 1985 a distrus viile basarabene în masă. Se vehiculează că au fost distruse 80 de mii de hectare din cele 210 mii existente atunci. Exista dispoziţia de a distruge sorturile de vii pentru producerea vinurilor şi plantarea viţei-de-vie din sorturi de masă pentru consum. A încetinit procesul de plantare a viţei-de-vie şi reînnoire a ei, chiar şi a sorturilor de masă.

Sărbători… fără alcool

Deşi a fost o campanie care a lovit crunt în industria vinicolă a RSSM, ea a avut unele efecte benefice pentru sănătatea societăţii basarabene. Măsurile luate în cadrul luptei cu beţia şi alcoolismul au dat şi rezultate pozitive, chiar dacă părea mai mult o luptă „cu morile de vânt”. Deşi uneori ajungeau la absurditate, cum ar fi discutarea în colective a persoanelor care au sărbătorit în familii cu alcool, sau încercările de „convingere” (constrângere) a persoanelor de a-şi sărbători nunţile, cumetriile şi alte evenimente fără alcool, care stârnesc astăzi bancuri şi zâmbete, această campanie a avut scopul de a limita, dacă nu era posibilă eliminarea alcoolului din viaţa cetăţeanului sovietic. Erau sancţionate, administrativ şi penal, persoanele care consumau alcool în locurile publice şi la muncă, erau sancţionați conducătorii care nu întreprindeau măsurile necesare împotriva persoanelor „vinovate”, se lupta întens cu producerea ilegală a basamacului şi a producerii casnice a vinului. S-a ajuns până la limitarea comercializării zahărului, principalul element utilizat în producerea basamacului. S-a organizat la nivel republican luna propagandei antialcoolice în perioada 20 mai – 20 iunie 1986, care populariza modul de viaţă sănătos şi fără alcool.
La 1 aprilie 1987 la evidenţa Ministerului Sănătăţii erau 80 de mii de persoane alcoolice, majoritatea lor fiind locuitori ai satelor, dintre care 20% erau femei, iar în mediu pe ţară erau 12%, cu 40% mai mult decât media pe Uniune. Dacă ne referim la domeniul medical, în anul 1985 au fost create două spitale narcologice şi 13 secţii narcologice în spitalele raionale şi orăşeneşti. În ambulatorul narcologic din Chişinău au fost puse la dispoziţie 43 de cabinete medicale şi 93 de cabinete de asistenţă narcologică.

Moldovenii consumă anual peste 18 litri de alcool pe cap de locuitor

Un pericol aparte şi care merita lupta cu alcoolismul îl reprezentau persoanele care conduc mijloace de transport în stare de ebrietate. În anul 1986 şi în primele patru luni ale anului 1987 au fost reţinuţi 28 mii de şoferi în stare de ebrietate, din vina cărora au avut loc 931 de accidente rutiere.

În perioada mai-septembrie 1985 s-a micşorat, în raport cu perioada anului 1984, cu 18,9% numărul infracţiunilor, iar cu 23% numărul infracţiunilor grave. În 1986 a scăzut numărul persoanelor reţinute în centrele de dezintoxicare medicală cu 52%, cu 2% accidentele rutiere şi cu 13,9% a scăzut criminalitatea din străzi. Chiar dacă aceste date pot fi mult eronate, dorim să credem că au fost efecte pozitive.

Însă e regretabil că alcoolul consumat era foarte ridicat şi răspândit în familie, străzi, subsoluri şi alte locuri în care se ascundea beţia. În urma cercetării opiniei publice în mai multe oraşe din ţară, inclusiv oraşul Tiraspol, au arătat că folosirea băuturilor spirtoase încă mai era un fenomen în masă. Populaţia orăşenească, în proporție de 78% intervievată, consumă alcool în timpul zilelor de sărbători naţionale, aproximativ tot atâţia nu se lipsesc de băuturi alcoolice la sărbătorile familiale. 48% din respondenţi consumă alcool în timpul concediului, și tot atâta în zilele de sâmbătă şi duminică. 16% continuă să consemneze ziua salariului sau premiului cu băutură, iar 15% – procurarea unui obiect sau lucru nou, iar 13% într-un mod sau altul beau în fiecare zi. Şi acest sondaj a fost făcut în anul 1986, în care lupta cu beţia era cea mai drastică.

Alcoolul a fost, este şi va fi o problemă a societăţii umane, inclusiv a celei moldoveneşti. La 11 februarie 2011 a fost publicat studiul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care plasează R. Moldova pe primul loc în Europa, cu 18,2 litri consum anual de alcool pur pe cap de locuitor în rândul persoanelor de la 15 ani, iar acest lucru ar trebui să ne alarmeze.

Alexandru Argint,
specialist superior al Arhivei organizaţiilor social-politice a R. Moldova