Stimati colegi, sa recunoastem ca noi, jurnalistii, traim cu politicienii in doua lumi paralele. Cu politicienii, iar in consecinta si cu societatea.
Eu cred ca politicienii nostri sunt mai aproape de societate decat suntem noi. In sens ca o cunosc mai bine si stiu sa o fraiereasca mai bine decat stim sa o ajutam si sa o aparam noi. Totodata, politicienii ne cunosc si pe noi mai bine decat ii cunoastem noi pe ei, iata de ce ei stiu sa ne fraiereasca si pe noi tot atat de bine ca si pe societate.
Ca sa fiu mai explicit, o sa ma refer la domnul Marian Lupu, care a facut recent niste declaratii scandaloase in opinia unei parti a jurnalistilor si corecte in opinia altei parti. Nici mie nu-mi plac unele dintre aceste declaratii, dar stiu ca daca nu le rostea Lupu, le rosteau (au si facut-o) Voronin si Tkaicuk, sau ?urcan si Stepaniuc. Recunosc, eu unul prefer sa le aud din gura lui Lupu, care mi se pare un politician mai previzibil si mai bine intentionat decat ceilalti Numai ca lui Lupu ar trebui sa-i fie in cot de ce cred eu, ca jurnalist. Ca politician adevarat, el trebuie sa se gandeasca intai si-ntai la electorat. Adica la cantitatea acestuia. Asa cum fac politicienii din toata lumea.
Sa zicem ca Lupu ar tine cont de sugestiile noastre, adica s-ar face mai pro-roman decat este, bagandu-se astfel in bazinul electoral al lui Filat, Ghimpu, Urecheanu sau Untila. Cu ce s-ar alege? Ar pierde mai bine de jumatate din alegatorii sai, fara sa castige ceva in loc. Sau din contra, sa admitem ca Lupu face pe placul jurnalistilor pro-rusi, care il imping cat mai spre stanga si cat mai spre Rusia. Daca ii asculta pe ei, Lupu pierde, nu-i asa?, alta jumatate de electorat. Adica, ceea ce ii recomandam noi, jurnalistii pro-romani sau cei pro-rusi, este sinucidere curata pentru politicianul Lupu. Sa inversam un pic situatia. Sa ne imaginam ca Lupu, la randul sau, ne sugereaza noua, jurnalistilor pro-romani, sa ne facem mai pro-rusi, iar jurnalistilor pro-rusi – sa se faca mai pro-romani. Adica, ne cere exact ceea ce ii cerem noi – sa renuntam la cititorii nostri. Intr-un cuvant, sa ne sinucidem ca jurnalisti. Scandalos, nu?!
Traim intr-o societate care este astazi, la fel ca si acum douazeci de ani, una foarte „tarcata” ca optiune politica. As putea spune chiar „porumbaca”. Iar alegatorul nostru cel „tarcat” si „porumbac” voteaza – am vazut – de douazeci de ani intr-un singur mod: ori cu comunistii (agrarienii), ori cu algoritmul. N-o sa gasiti un om in tara aceasta caruia sa-i placa algoritmul, dar toti cadem in groapa cu „algoritm”, ca orbii din celebrul tablou al lui Breugel. Asa ca degeaba ne suparam noi pe politicieni ca se tin de algoritm. Algoritmul este inainte de toate opera noastra. Sa acceptam asadar adevarul ca politicienii si optiunile lor nu sunt cauzele unui fenomen, ci efectele lui, si sa ne preocupam de cauze, adica de societatea noastra cea tarcata.
Reprezentam o lume a frustratilor: noi suntem frustrati ca nu ne putem simti suficient de romani; cei care zic ca-s moldovenii – ca nu se pot simti moldoveni: rusii – ca nu se pot simti suficient de rusi; iar impreuna – ca suntem cu totii saraci. In aceste conditii, jurnalistii – in loc sa vegheze la libertatile democratice, la drepturile omului, la contracararea abuzurilor – sunt sensibili cu preponderenta la idei si idealuri. In plus, ii mai somam si pe politicieni sa se tina de idei, nu de electorat… Avem o societate fragmentata si grav bolnava si nimeni, in douazeci de ani, nu a pus in aplicare aici un model de armonizare etnica, sociala, economica. Bazele acestei stari de lucruri le-am pus noi la inceputul anilor ’90, cand am cucerit Independenta si cand scriam comentarii cu acelasi continut ca si astazi. Iar Lupu pe atunci nu era decat un student.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
