Imediat după aceste numiri s-a pus pe treabă numeroasa armată a comentatorilor politici. Opinia acestora a fost cvasiunanimă: Alianța a făcut-o din nou de oaie, fiindcă cei trei „au fost numiţi în funcţii în baza criteriilor politice”. E adevărat, numai că situația trebuie explicată până la capăt. Bineînțeles, toți ne-am fi dorit ca nou-numiții să nu fie legați de niciun partid sau cu mafiile care controlează Țara Moldovei, să fie buni profesioniști, buni patrioți, de o integritate morală ireproșabilă. Astăzi însă așa ceva este imposibil să se întâmple. Nu se putea ca în fruntea instituțiilor respective să fie alese candidaturi cu asemenea calități când noi, cei din jurul lor, nu suntem altfel decât ei. Aici chiar că e valabilă cunoscuta sentință „cum e societatea așa sunt și ei”. Nici politicienii, nici înalții demnitari nu pot fi altfel decât suntem noi. Noi, societatea, suntem ceea ce am votat! Aceasta pe de o parte. Pe de alta, este normal să ne întrebăm: dar în baza căror criterii, dacă nu a celor politice, puteau fi numiți niște demnitari în funcții-cheie în condițiile când guvernarea este asigurată de o coaliție din trei partide care, dacă ar fi posibil, s-au îneca unele pe altele într-o lingură de apă? Comentatorii „îngrijorați” de numirile de vineri chiar cred sincer că se putea altfel?
Așa a fost și așa va fi cât va exista această Alianță. Poate chiar și următoarea…Singurul lucru la care mai putem spera e bunul-simț, elementara morală și elementara corectitudine și onoare profesională care i-ar obliga pe cei trei să ia decizii fără a se lăsa prea mult influențați de partidul-mumă. Asta doar le putem pretinde acum celor trei nou-numiți.
Ei, tustrei, sunt ai Alianței, în percepția publicului ei reprezintă Alianța. Nu putem nega că prin aceste numiri, „influențate politic”, se consolidează Alianța, iar cei trei lideri devin legați, prin complicitate, unul de altul, iar Alianța, tot mai mult, nu mai e percepută ca o compoziție din trei părți, ci ca un tot unitar. (Păi, nu asta ne-am dorit noi – „unitatea Alianței”!?). Înțelegem că liderii ei sunt puși într-o situație „hamletiană”: ei trebuie să demonstreze lucruri care se exclud reciproc – că sunt distincți, cu doctrine și programe diferite, dar, în același timp că sunt… „un tot întreg”, un „zmeu cu trei capete”. De trei ani urmărim acest spectacol oniric: atacuri și împunsături reciproce zilnice, pe subiecte vitale, urmate de împăcări si strângeri fariseice de mâini. Așa funcționează la moldoveni alianțele și coalițiile, iar noi vrem numiri neinfluențate politic! Deși în alegeri fiecare lider va merge cu partidul său, dacă Alianța își duce la bun sfârșit mandatul, la viitoarele alegeri partidelor din Alianță le va fi tot mai imposibil să convingă electoratul că sunt… diferite. E bine, e rău?
Este interesant să vedem de pe ce poziții și cu ce „argumente” este contestată o candidatură sau alta. Dar asta în numărul de mâine…
