Ambasadorul Italiei la Chişinău: Moldova nu e o ţară diferită de statele UE

– Dle Ambasador, la 29 iulie se împlinesc doi ani şi jumătate de când Ambasada Italiei şi-a deschis uşile pentru cetăţenii moldoveni. Care sunt principalele rezultate ale acestei perioade? A devenit Italia mai prezentă în R. Moldova?

– Într-adevăr, Ambasada Italiei la Chişinău – inaugurată în toamna anului 2008 cu participarea ministrului de Externe al Republicii Italiene, dl Franco Frattini, şi care a început să lucreze cu publicul la sfârşit de ianuarie 2009 – este una dintre cele mai tinere misiuni diplomatice acreditate aici. Cu toate acestea, putem deja spune că prezenţa noastră aici s-a făcut resimţită – relaţiile dintre Moldova şi Italia sunt atât de ample şi puternice, încât astăzi este aproape imposibil să-ţi imaginezi cum ar fi fără ambasadă. Deşi, cu numai doi ani şi jumătate mai devreme, pentru o simplă viză italiană trebuia să mergi la Bucureşti, iar şi mai devreme – chiar la Budapesta.

– Să înţelegem că partea leului din activităţile Ambasadei revine serviciilor consulare?

– Îmi pare natural să oferim servicii populaţiei, de vreme ce fluxul de migranţi din Moldova către Italia este atât de mare… Faptul că ne aflăm în R. Moldova este un mare avantaj pentru toţi, Italia fiind printre cele mai solicitate destinaţii europene ale moldovenilor, şi nu doar în scop de muncă. În prezent, oficial, există 150.000 de rezidenţi moldoveni în Italia, comparativ cu – imaginaţi-vă! – doar 2000 în anul 2003. Deci, relaţiile dintre ţările noastre, dintre cetăţenii noştri s-au dezvoltat de o manieră spectaculoasă. La călătoriile în scop de muncă şi de turism se adaugă sute de căsătorii mixte, reîntregiri ale familiilor, moldovence care au devenit cetăţene ale Italiei sau moldoveni care, obţinând cetăţenia altor state, s-au stabilit în Italia. Astfel, presupun că numărul real al concetăţenilor dvs. care locuiesc în Italia trece de 300.000 şi această stare de lucruri reclamă o anumită responsabilitate a Italiei faţă de R. Moldova. Dacă e să vorbim de alt aspect decât cel consular, voi menţiona că Ambasada Italiei are în vizor dezvoltarea R. Moldova din punct de vedere economic, evoluţia situaţiei politice din ţară, dar şi relaţiile culturale, noi făcând parte din marea familie cultural-lingvistică a latinităţii. Deci, toate acestea luate împreuna, prezenţa Ambasadei Italiei la Chişinău este mai mult decât fructuoasă.

– Cum funcţionează Acordul de facilitare a regimului de vize cu ţările UE în relaţia dintre cetăţenii moldoveni şi autorităţile italiene?

– Noi încercăm sa fim activi, înţelegători şi deschişi în implementarea acestui acord. Iar dovadă sunt cifrele – din 29 ianuarie 2009 până astăzi (22 iulie 2011 – n.r.) am eliberat 55 de mii de vize, inclusiv 14.000 pentru turişti, şi am perfectat 20.000 de dosare privind reîntregirea familiei. Rata de refuz la eliberarea vizelor a constituit 2600 sau mai puţin de 5%. Cererea de a călători în ţările europene din partea cetăţenilor moldoveni e foarte mare şi e firesc să considerăm acest fenomen drept o şansă şi un drept important al membrilor familiei europene. Deci, în evaluarea noastră privind eliberarea vizelor, deciziile sunt preponderent favorabile şi cred că asta e mai mult chiar decât prevede Acordul de facilitare a regimului de vize. Dar nu e posibil altfel – sunt mii de moldoveni care doresc să-şi viziteze rudele din Italia, mii de tineri care se duc vara în vacanţă sau la părinţi. Atâta timp cât moldovenii nu au posibilitatea de a călători liber în UE, noi încercăm să fim de ajutor – bineînţeles, ţinând cont de rigorile înaintate pentru procesul de obţinere a vizei. Cert e că noi considerăm viza drept o oportunitate majoră de a călători şi de a fortifica relaţiile culturale şi interpersonale cu cetăţenii ţărilor europene sau cu membrii familiei, care locuiesc în Europa, şi nu drept o piedică. Ce-i drept, precum spuneam anterior, câteodată trebuie să zicem „nu”, adică să refuzăm cererea de viză. Dar nu este mai mult de cinci la sută, ceea ce ar însemna că 95 la sută din cereri primesc „da”.

– Probabil, aţi putea candida la titlul de „cea mai prietenoasă ambasadă”! Cum puteţi caracteriza relaţiile moldo-italiene? Cele economice, culturale, sociale?

– Consider că suntem „parteneri naturali” şi că suntem divizaţi strict din perspectivă geografică, fiindcă legăturile pe care le avem sunt cruciale – legături de familie, socio-istorice, politice. Italia este una dintre ţările fondatoare ale Uniunii Europene şi – îmi pare bine să spun asta acum – credem că poziţia noastră trebuie să fie în favoarea necesităţilor şi scopurilor pe care şi le-a propus R. Moldova. Noi sprijinim procesul de reformare al ţării dvs., pentru că suntem convinşi că sacrificiile pe care trebuie să le faceţi acum – şi pe care, la timpul nostru, le-am făcut şi noi pentru a accede în UE – vor da rezultate. Bineînţeles că Europa nu este raiul pe pământ, dar, cel puţin, este construcţia care-ţi oferă şansa de a trăi într-un mediu prosper şi liber – liber să circulaţi, dar şi să vă exprimaţi, să vă realizaţi ori să luaţi decizii proprii.

Sunt convins că acest lucru, fie şi neconştientizat, şi-l doresc toţi moldovenii, de aceea, Italia sprijină procesul de reformare al ţării dvs. Este greu, înţeleg, dar odată făcut efortul, se vor resimţi şi beneficiile. Italia este un exemplu viu de reuşită – am făcut acelaşi lucru după cel de-al Doilea Război Mondial. A trebuit să reconstruim economia, infrastructura, industriile, iar acum suntem a cincea ţară industrializată din lume. Sperăm ca Moldova să devină cât mai curând partener şi chiar membru al acestei mari familii europene. Pentru aceasta, noi vă sprijinim în integrarea politică, dar şi economică. Moldova este poziţionată foarte strategic, între două pieţe mari – cea europeană şi cea estică -, la care se adaugă faptul că voi vorbiţi multe limbi, sunteţi capabili să înţelegeţi mai multe mentalităţi şi concepţii. Această realitate poate fi un mare plus, căci vă dă şansa să fiţi nu un teritoriu care divizează Estul şi Vestul, ci un loc ideal de întâlnire a acestora. O arie care uneşte două mari imperii.

– În acest sens, probabil că gheaţa ar trebui s-o spargă oamenii de afaceri…

– Italienii sunt oameni cu personalitate puternică. De aceea, a avea o întreprindere mică sau mijlocie este o chestie de onoare pentru mulţi dintre ei, iar majoritatea preferă să acţioneze pe cont propriu, fără a se asocia într-o structură transnaţională. Cu toate acestea, ştim că în R. Moldova sunt înregistrate peste 700 de întreprinderi cu capital italian. În curând, vom prezenta o nouă asociaţie – „Confindustria”, recunoscută de către Ministerul italian al Economiei şi care va reuni mai multe firme italiene care desfăşoară activităţi în ţara dvs. Ambasada cooperează intens cu oamenii de afaceri italieni care investesc aici, îi ajutăm cu informaţii, cu suportul necesar. Căci, prin investiţii se creează locuri de muncă bine plătite pentru cetăţenii moldoveni, se aduc noi tehnologii, se dă un impuls întregii economii a Moldovei, în special, în sectorul agricol şi cel al serviciilor, unde prezenţa italienilor e evidentă.

– Rămâne Italia susţinătoarea noastră în problema liberalizării regimului de vize cu UE?

– Da, cu certitudine. Pot să adaug doar că dl ministrul Franco Frattini a fost foarte explicit când a spus că noi trebuie să sprijinim dreptul cetăţenilor moldoveni de a călători liber în spaţiul european. Angajamentul nostru e să fim de ajutor în acest sens. În acest context, trebuie să vă adresez felicitări şi chiar să vă laud pentru evoluţiile pe care le-am văzut în ultimii doi ani în ceea ce priveşte realizarea angajamentelor asumate – aş zice că este un progres incredibil, dacă e să ţinem cont de faptul că Moldova a început negocierile cu Uniunea Europeană pentru liberalizarea regimului de vize doar cu un an şi jumătate în urmă. Este evident că autorităţile moldovene au luat la modul cel mai serios procesul de reformare.

– Deci, încă mai credeţi în povestea noastră de succes…

– Categoric, da. Altminteri nu aş fi aici şi nu mi-aş face cu plăcere meseria. Sunt convins că Moldova are toate posibilităţile şi instrumentele pentru a reuşi. În doi ani, am cunoscut zeci de oameni inteligenţi, interesaţi să circule, să studieze, să cunoască mai multe limbi. Este un portret remarcabil al cetăţenilor moldoveni şi sunt trăsături indispensabile unei reuşite. Moldova, însă, mai are nevoie de ceva, şi anume, de o perspectivă europeană foarte clar formulată. Ţările Uniunii Europene TREBUIE să vă arate că acesta este scopul pe care îl veţi atinge cu siguranţă, dacă ajustaţi noile condiţii în societate, în sectorul economic şi juridic. TREBUIE să ştiţi că reformele şi sacrificiile pe care le faceţi au un scop, dar şi o finalitate. Fiecare cetăţean TREBUIE să poată vedea finalul acestor eforturi, astfel fiind mult mai uşor să atingeţi scopul propus. Iar misiunea noastră e să vă facilităm această cale.

– Şi totuşi, câţi membri ai UE sunt dispuşi să ne arate acest punct de final şi chiar să formuleze acea mult-râvnită perspectivă europeană clară?

– Cred că lucrurile spre asta se îndreaptă… Aţi văzut câţi oficiali ai UE au vizitat în ultimul timp Moldova, cât angajament european există aici, cât de mult se vorbeşte în Europa despre ţara dvs. Cetăţenii Moldovei sunt cei care au reuşit să-şi facă ţara cunoscută, au făcut să se vorbească despre ea. Credeţi-mă, acum trei-patru ani nu se ştia mai nimic despre Moldova… Acum putem spune fără jenă că Moldova are o imagine clară în UE. De aici încolo, misiunea e să menţineţi această imagine la un nivel înalt, astfel încât UE să înţeleagă că Moldova e un caz care trebuie urmărit cu maxim interes şi atenţie. E un teritoriu crucial care, din punct de vedere geografic, cultural, istoric este conectat la continentul european şi la marea familie europeană.

– Totuşi, mulţi dintre membrii acestei familii mari au mari probleme economice şi nu le mai arde de vecini, prieteni sau chiar fraţi întru latinitate…

– Familiile de state, ca şi familiile de persoane, sunt diferite. Nu toţi au un traseu fericit, unii chiar se confruntă cu probleme. Dar cel mai mare succes al familiei e ca membrii să se ajute unul pe celălalt, aşa cum se întâmplă în familiile italiene şi cele moldoveneşti. Dacă n-ar exista principiul ajutorului reciproc, poate că ar dispărea şi familia… Când vorbim despre familie, vorbim despre dorinţa de a ne mişca înainte cu forţe comune. În cazul UE, este evident că unele ţări au fost lovite mai puţin de criza economică şi altele – mai mult. Din fericire, săptămâna trecută, liderii UE au ajuns la un consens în ceea ce priveşte ajutorarea ţărilor care au ajuns în dificultate.

– În ce măsură conceptul de solidaritate, pe care s-a construit UE, mai este valabil în Europa?

– E adevărat că Europa Unită s-a constituit pe piloni economici, pe conceptul de liberă circulaţie a mărfurilor şi a cetăţenilor, dar şi pe principiul de solidaritate socială. Şi aici vorbim de un mediu în care cetăţenii se simt protejaţi din punct de vedere social, ca într-o familie. Dar, aşa cum astăzi sunt multe probleme în Europa, tendinţa e să ne concentrăm pe cele mai importante, pe celelalte lăsându-le, pentru o perioadă de timp, deoparte. După care vom reveni, la sigur. De aceea, ţările care vor să acceadă în UE trebuie să se gândească şi la acest principiu al solidarităţii şi într-ajutorării. Astăzi, Moldova beneficiază din plin de ajutorul UE, angajamentul european fiind unul impresionat mai ales din punct de vedere logistic şi financiar.

– Dvs. când aţi aflat de Moldova?

– Ca şi alţi italieni, dar şi cetăţeni europeni, acum zece-douăzeci de ani nu ştiam prea multe despre Moldova, inclusiv pentru că mi-am desfăşurat activitatea în Orientul Mijlociu sau în Balcani. Când am fost numit Ambasador la Chişinău, am început să mă informez. Iar acum sunt fericit că am fost ales „deschizător de cale”. Acest fapt nu-mi oferă doar plăcerea de a contribui la întărirea relaţiilor bilaterale, dar pot să zic şi că „am plantat” primele rădăcini ale cooperării noastre comune pentru un viitor mai bun. Eu nu văd Moldova ca pe o ţară diferită de statele UE.

– Deci, nu vă simţiţi „pedepsit” şi „exilat” în ţara noastră?

– În niciun caz! Pentru mine este un avantaj uriaş şi o onoare să reprezint Italia la Chişinău. Doar că… mă îngrozesc cât de repede zboară timpul! Sunt deja în al treilea an de mandat! Şi sunt atât de prins, încât în 2010 am fost doar de două ori acasă, în Italia. Tocmai de aceea, îmi tot invit rudele să viziteze Moldova şi încerc să-mi aduc familia aici. Chiar ne gândeam să organizăm la Chişinău botezul fiului nostru, care s-a născut la 2 iulie curent şi pe care încă nu l-am văzut. Cred că ar fi o modalitate originală de a arăta devotamentul tatălui său faţă de Moldova.

– Să vă trăiască! Sperăm că va avea şi nişte naşi autohtoni :)… Ce ştiu, ce nu ştiu şi ce ar trebui să ştie moldovenii despre Italia, acest „pământ al făgăduinţei”?…

– Moldovenii nu sunt naivi. Ei ştiu că Italia este o ţară ca toate celelalte, dar şi una specială totodată. Bunăoară, cuplurile de tineri căsătoriţi vor să meargă, în luna de miere, la Roma, Veneţia sau Verona, oraşul lui Romeo şi al Julietei… În general, cred că moldovenii sunt la fel de romantici ca şi italienii, şi aleg să viziteze Italia pentru că e loc de pasiune în interiorul lor. Nu se duc doar pentru că există şanse de a obţine un loc de muncă – un fenomen, de altfel, marcat de o mulţime de sacrificii, inclusiv cel al familiilor destrămate. Iar noi nu dorim ca Italia să fie percepută ca o ţară care desparte familii. Înţelegem că plecarea în Italia este cauzată de realităţi financiare şi încercăm să luptăm cu părţile negative ale fenomenului migraţiei.

– Sunt acordurile interguvernamentale privind migraţia de muncă o soluţie?

– Sigur că da. Apropo, la 5 iulie, ministerele Muncii ale ţărilor noastre au semnat un nou acord privind angajarea în câmpul muncii, care oferă mai multe şanse de angajare nu doar moldovenilor calificaţi într-un anumit domeniu. În acelaşi timp, ar trebui să facem tot ce ne stă în puteri pentru ca oamenii care au petrecut o perioadă de timp în Italia să poată să se întoarcă acasă cu o anumită experienţă profesională şi să lanseze nişte afaceri în Moldova. Cred că moldovenii sunt cei mai calificaţi imigranţi din Italia, deoarece mulţi dintre ei au diplome de studii universitare. Şi ei merită locuri de muncă calificate, unde să-şi valorifice experienţa profesională şi să evite dramele de familie. De aceea, sunt nerăbdător să văd cum vor fi implementate acordurile în următoarele luni, pentru că vreau să văd rezultate concrete la toamnă. În cazul migraţiei, ca şi în cel al reformelor, este important să vezi finalitatea.

– Este un mesaj pentru cetăţeni sau pentru politicieni?

– Reformele sunt iniţiate de politicieni, dar sunt realizate cu contribuţia cetăţenilor. Reformele nu pot fi doar o decizie a Guvernului sau doar o decizie a oamenilor – e una de comun acord. În aceşti doi ani, Moldova a reuşit multe lucruri, multe dintre care nici nu pot fi estimate în bani – este asigurat pluralismul de opinii, se munceşte pentru obţinerea dreptului de a circula liber, de a reforma şi moderniza ţara. Tot de ce aveţi nevoie este suport financiar şi perspectiva unui viitor european. Un viitor care va fi realizat de elanul tinerilor, combinat cu experienţa şi tradiţia perpetuată de adulţi. Dacă aceste două elemente merg împreună, sunteţi de neînvins.

– Domnule Ambasador, vă mulţumim pentru interviu şi pentru încredere.