(ARHIVELE NU ARD) Vasile Kirtoka a încercat 10 ani în urmă să distrugă TIMPUL, acum este candidat din partea PCRM
Voronin mizează probabil pe memoria scurtă a oamenilor, altfel nu ne putem explica motivele pentru care a scos la bătaie un personaj atât de controversat, care a lăsat pe mulți cetățeni cu buza umflată, iar acum zece ani a încercat să lichideze ziarul TIMPUL.
Tinerii poate nu știu, însă cei care au în jur de 40-50 de ani asociază holdingul „DAAC-Hermes”, în primul rând, cu bonurile patrimoniale, care au fost, până la urmă, o mare păcăleală. Centrul de Investigații Jurnalistice explică în articolul „Cine a compromis ideea privatizării” de ce poporul nu a putut profita de patrimoniul de stat rămas după destrămarea URSS-ului: „Procesul de privatizare a patrimoniului de stat a demarat în anul 1991, în perioada respectivă fiind create 45 de fonduri de investiţii pentru privatizare. Acestea au colectat bonurile patrimoniale de la cetăţeni şi le-au investit în peste 1800 de societăţi pe acţiuni. Privatizarea a avut un caracter de masă, astfel încât acţionari au devenit peste 2,1 mln. de persoane – cam toată populaţia adultă a ţării. Pentru că numărul acţionarilor era foarte mare, cotele care le-au revenit în fostele averi ale statului erau mai mult decât simbolice şi, respectiv, ei nu aveau posibilitatea să influenţeze semnificativ deciziile care se adoptau la întreprinderile în care şi-au investit bonurile.
În anii ce au urmat după privatizarea în masă numărul fondurilor de investiţii s-a redus considerabil – unele s-au asociat cu structuri similare, altele au fost lichidate la iniţiativa CNVM, iar o parte din ele şi-a încheiat activitatea din proprie iniţiativă. Astfel, la începutul anului 2005, în republică funcţionau doar şase fonduri de investiţii: „DAAC-Hermes”, „Asito-Invest-Prim”, „Agrofond”, „Divident”, „Real-Invest” şi „Mandatar”. Acţionarii acestor fonduri au avut posibilitatea să-şi răscumpere acţiunile şi, drept urmare, să beneficieze de anumite sume băneşti, însă preţul de răscumpărare al unei acţiuni era mai mult decât modest – de la 50 de bănuţi până la doi lei pentru o acţiune. Potrivit datelor Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare, doar opt la sută dintre acţionarii celor şase fonduri de investiţii şi-au luat banii ce li se cuveneau de la fonduri. Oamenii au primit la mână câteva sute de lei, după ce au aşteptat ani în şir ca privatizarea să dea rezultate şi bonurile pe care le-au investit să le aducă câştiguri”. Iată ce spune jurnalistul Alexandru Grecu pe blogul personal despre bonul său patrimonial: „Eu, Alexandru Grecu, am investit Bonul meu Patrimonial în valoare de 80 de mii de unități convenționale în Trustul „DAAC-HERMES” pe 2 martie 1995, adică exact cu 20 de ani în urmă. În 20 de ani, Vasile Chirtoca a devenit milionar pe baza acestei companii. Eu n-am primit nici un bănuț în această perioadă. La fel cum n-au primit alte câteva zeci de mii de proști alde mine”.
„Afacerea Skoda” și atacul împotriva ziarului TIMPUL
Pe 16 ianuarie 2004, ziarul TIMPUL publică investigația „Luxul în țara sărăciei” semnat de Alina Anghel. Articolul dezvăluia faptul că, fără a organiza vreo licitație, Guvernul Tarlev a cumpărat 42 de automobile, clasa lux și din cele mai noi, Skoda Octavia Collection de la compania „DAAC-Hermes”. „Mușcătura” din buget a constituit peste un milion de euro. Ulterior s-a constatat că prețul fiecărei mașini a fost umflat cu cinci mii de euro. Guvernul n-a dat socoteală nimănui pentru această achiziție și n-a publicat hotărârea respectivă în „Monitorul Oficial”. Autoturismele au fost repartizate celor 32 de preşedinţi de raioane şi zece şefi ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. Autorul articolului amintește că în 2002 Cancelaria de Stat, în persoana directorului Pantelei Tâltu, bineînţeles, cu acordul lui Vasile Tarlev şi al lui Vladimir Voronin, a mai cumpărat de la „DAAC-Hermes" 23 de automobile Skoda, doar că de marca Superb. Preţul unui astfel de automobil fiind de 25.000 euro, întreaga afacere a costat bugetul 575.000 euro. Atunci, numai după ce s-a aflat din presă, oficialii comunişti au fost nevoiţi să recunoască, doar cu jumătate de gură, că s-a făcut cumpărătura.
Imediat după apariția anchetei, compania „DAAC-Hermes" a dat în judecată ziarul TIMPUL de la care pretindea despăgubiri în valoare de aproape 2 milioane dol. SUA, în calitate de reparații pentru prejudiciul material și moral. Jurnaliștii ziarului au fost luați prin surprindere pe 6 februarie 2004 când un executor judecătoresc, însoțit de juristul companiei „DAAC-Hermes", Oleg Macari, a încercat să pună sub sechestru bunurile redacției. Peste o oră, redacția a primit, prin poștă, citația oficială, prin care era înștiințată despre procesul intentat de „DAAC-Hermes".
Directorul ziarului TIMPUL Constantin Tănase, a calificat aceste acțiuni drept o comandă politică evidentă, „executată în regim de secretomanie și operativitate". Vasile Kirtoka a declarat că TIMPUL i-ar fi prejudiciat reputația profesională și a celor 127 mii de acționari ai „DAAC-Hermes”, adică a celor care dețin bonuri de patrimoniu în valoare de 50 de bănuți. „Aici intrăm într-o zonă cu adevărat delicată şi explozivă. Care acţionari, doamnă „DAAC-Hermes"? Daţi-ne şi nouă numele acţionarilor a căror onoare am fi lezat-o. Există câteva întrebări „sensibile" de ordin mai general pe care aş dori să le adresez unei părţi anume a „businessului moldovenesc": de unde au apărut peste noapte unii milionari de-ai noştri?; de ce în urma jafului naţional, numit „privatizare", unii au făcut milioane pe bonurile patrimoniale?; de ce oamenii care au muncit o viaţă au fost amăgiţi şi, pe bonurile lor, onorabilele fonduri de investiţii au născut milionari într-o ţară atât de săracă?; de ce preşedintele Voronin, care a promis acum trei ani că, dacă vine la putere, se lămureşte cu „prihvatizarea", acum nici nu mai pomeneşte de aşa ceva, ba dimpotrivă, e în relaţii foarte bune cu „prihvatizatorii" de ieri?”, scria Constantin Tănase în editorialul „Unde vi-e reputația, domnilor milionari?”.
Ziarul însă aduce explicații adăugătoare despre scopul articolului. „Eroul principal al articolului nu a fost, însă „Daac-Hermes", ci Pantelei Tâltu, directorul Cancelariei de Stat, Vladimir Voronin şi Vasile Tarlev, care, din motive necunoscute, au lăsat ca procurarea maşinilor de lux pentru preşedinţii de raioane, 99 la sută din care sunt membri ai Partidului Comuniştilor, să fie netransparentă şi, prin urmare, frauduloasă. Nu am avut scopul să ne răfuim cu Compania „DAAC-Hermes", ci să ne informăm cititorii despre cheltuirea ilegală a banilor publici în sumă de sute de mii de euro – că doar nu există nicio lege sau hotărâre de rigoare -, bani plătiţi în buget de învăţători, medici, pensionari, jurnalişti etc. În lipsa oricăror date oficiale, am ţinut să-i informăm pe cei circa 20 de mii de cititori ai TIMPULUI despre afacerea „Skoda Octavia", cu riscul de a greşi în unele amănunte. Apropo, în judecată vom cere de la Cancelaria de Stat şi de la „Daac-Hermes" să ne prezinte argumentele pentru care anume această companie a fost selectată să livreze maşinile, pachetul de oferte propus de ea, contractul de vânzare-cumpărare şi preţul total al lotului.
Aşadar, pentru că ne-am făcut datoria, acum ni se cer 2 milioane de dolari, ni se pune sechestru, ni se blochează contul, adică ni se bagă căluşul în gură. Aceasta înseamnă că nu se vrea repararea prejudiciului moral şi material suportat de „Daac-Hermes", ci încetarea activităţii publicaţiei noastre. Apropo, tot în judecată, vom cere de la „Daac-Hermes" să demonstreze – în cifre exacte – că în urma publicării articolului ea a suportat pagube de tocmai 500 de mii de dolari şi 20 de milioane de lei (în total, circa 2 milioane $)”.
– guvernul nu a organizat licitaţie;
– banii nu au fost prevăzuţi în Legea Bugetului de stat;
– decizia de cumpărare a maşinilor nu a fost publicată în „Monitorul Oficial";
– guvernul a refuzat să ofere informaţii privind această tranzacţie;
– Compania „DAAC-Hermes" a refuzat să pună la dispoziţia instanţei de judecată acest contract, deşi a fost obligată să o facă;
– singurul act oferit instanţei a fost copia unei anexe la un contract mai vechi, pe care de asemenea nu l-a văzut nimeni;
– „DAAC-Hermes" a pretextat că detaliile contractului sunt secrete, deşi afacerea a fost finanţată din banii contribuabililor;
– TIMPUL s-a adresat în judecată pentru a obţine de la Cancelaria de Stat actele justificative ale acestei tranzacţii, în baza Legii cu privire la accesul la informaţie, dar dosarul se tărăgănează intenţionat.
Exact după două săptămâni de la publicarea materialului „Luxul în ţara sărăciei", conturile redacţiei au fost sechestrate, în timp ce cererea depusă de TIMPUL la Curtea de Apel împotriva Cancelariei de Stat nu a fost examinată de câteva luni.
„Fenomenul Kirtoka” și cenzura presei
Editorialistul Constantin Tănase a descris „Fenomenul Kirtoka” drept un exemplu al relației strânse dintre Putere și Business „Kirtoka a devenit un „fenomen", el e un „simbol" al îngemănării Businessului cu Puterea, o figură emblematică a unei epoci dramatice din istoria noastră modernă când se încearcă restauraţia vechilor practici şi standarde sovietice în domeniul drepturilor omului şi al libertăţii de gândire şi de expresie. Cine e acest Vasile Kirtoka? Răspund: şeful de la „DAAC-Hermes" care, după ce şi-a clădit un imperiu pe bonuri patrimoniale în epoca marelui jaf naţional numit de Voronin „prihvatizaţia", astăzi se hrăneşte din tranzacţii cu automobile şi din alte tranzacţii care mai mobile, care mai imobile… Cu toate că afacerile îi aduc venituri uriaşe, Kirtoka a mai pornit un business, azi foarte profitabil – să stoarcă bani în formă de amenzi de milioane din presă. Astăzi, când relaţiile dintre Putere şi Justiţie sunt aşa cum le ştim, datul în judecată a presei incomode regimului devine o afacere rentabilă. Chiar dacă, până la urmă, nu poţi scoate un ban de la un ziar, îl poţi, totuşi, ruina şi închide, iar aceasta nu-i puţin… „Fenomenul Kirtoka" trebuie odată şi odată să le fie de învăţătură celor care fac politică în ţara aceasta, întâi şi-ntâi, opoziţiei care mai devreme sau mai târziu va prelua conducerea R. Moldova. Aşa cum, potrivit Constituţiei, Biserica e despărţită de stat, la fel şi Businessul trebuie despărţit de… Putere. Primul lucru pe care va trebui să-l facă noua putere e să desecretizeze toate afacerile dintre Putere şi Business, inclusiv ale acestui businessman care a devenit milionar într-o epocă tulbure de jaf naţional, epocă pe care prietenul său, viitorul ex-preşedinte Voronin, a denumit-o atât de plastic: „prihvatizaţia"…”. (Constantin Tănase, Businessul și Puterea. Împotriva presei, 18 iunie, 2004).
Vasile Kirtoka a fost și unul din sponsorii lui Voronin. Ziarul TIMPUL nota în 2004 cum fostul președinte comunist i-a solicitat să-i asigure în plan financiar vizita istorică în Olanda care avea menirea să consolideze relațiile cu această țară europeană.
Potrivit Ziarului de Gardă, în 2008, „DAAC-Auto” a participat activ la tenderele organizate de Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare, obţinând contracte în valoare de circa 3,5 mln. lei din nouă tranzacţii cu automobile şi piese auto importate pentru Ministerul Justiţiei, Ministerul Apărării, Serviciul Pază de Stat, iar întreprinderea-mamă, „DAAC – Hermes”, a vândut şi ea de aproape 2 mln. lei automobile şi piese auto pentru autovehiculele vândute anterior Aparatului Guvernului, Departamentului Vamal, MAI, Ministerului Apărării, Serviciului Pază de Stat.
Jurnalistul ziarului TIMPUL – victima unui atac
În urma investigaţiei radiologice s-a constatat comoţie cerebrală şi fractura antebraţului stâng. Alina Anghel a fost ameninţată, prin telefon, de nenumărate ori. În timp, primele ameninţări coincid cu publicarea articolului „Luxul în ţara sărăciei", în care A. Anghel făcea dezvăluiri vizavi de „Afacerea Skodelor” dintre „DAAC-Hermes” și Cancelaria de Stat. TIMPUL a legat atacul banditesc cu două subiecte investigate de A. Anghel, care se intersectează: primul – maşina de lux „Jeep Nissan XTerra", primită drept cadou de către ministrul de Interne, Gh. Papuc, din partea preşedintelui Companiei „DAAC-Hermes", Vasile Kirtoka, şi al doilea – procesul intentat de Compania „Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI şi a A. Anghel. Merită de menționat că atacul a fost organizat în ajunul examinării la Curtea de Apel în cazul „DAAC-Hermes” împotriva TIMPULUI. Poliția a admis că atacul asupra ziaristei Alina Anghel ar putea avea legătură cu activitatea profesională a acesteia.
Fiind siguri că procesul „DAAC-Hermes” împotriva TIMPULUI e unul comandat politic împotriva presei, ziarul a dat în judecată Guvernul R. Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. CEDO a constatat că decizia instanțelor de judecată din Republica Moldova încalcă dreptul la libera exprimare şi a dat câştig de cauză ziarului TIMPUL cerând guvernului de la Chişinău să-i plătească despăgubiri totale în valoare de aproape 14 mii de euro. „DAAC-Hermes” a insistat că a avut dreptate când a cerut despăgubiri pentru lezarea imaginii sale.
TIMPUL.MD
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
