Primii creștin au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) încă în anii 40 după Hristos. Totuşi, Evanghelia a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii”. Ea a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieţi pentru creştinarea Georgiei (Sakartvelo).În Republica Moldova își sărbătoresc astăzi onomastica peste 37 de mii de femei care poartă numele în cinstea Sfintei Nina.
Sfânta Nina (În limba georgiană Nino) s-a născut la sfârşitul secolului III în Capadocia, unde locuiau mulţi georgieni. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris, fiind chiar verişoara acestuia. Părinţii ei erau membri ai aristocraţiei capadociene şi, după tunderea lor în monahism, educaţia şi grija Ninei a fost încredinţată Patriarhului Iuvenalie. Auzind de poporul georgian care încă zăcea în păgânism, fecioara Nina a călătorit în Georgia unde într-o perioadă scurtă de timp a câştigat iubirea poporului georgian.
Nina a propovăduit în întreaga Georgie în timpul când se dezlănţuiseră deja persecuţiile lui Diocleţian împotriva creştinilor.
Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, Nina se întreba ce s-a întâmplat cu cămaşa Mântuitorului Hristos. Când a aflat că aceasta se găseşte în cetatea Mțsheta din ţinutul Iviriei (Georgiei) a început să se roage să fie învrednicită să se închine acestui veşmânt sfânt. Într-o noapte a visat că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o binecuvintează şi îi dă o cruce făcută din viţă-de-vie împletită. Când s-a trezit, a văzut crucea în propriile mâini. Copleşită de această minune, ea a mers la episcopul Iuvenalie, cerându-i binecuvântare să plece în Iviria. Acesta, după ce a ascultat descrierea visului şi a văzut crucea, i-a dat binecuvântarea şi s-a rugat îndelung ca Nina să reuşească în drumul pe care Dumnezeu i-l pregătise.
”Bucură-te, că te-ai luptat cu rău cinstitorii; Bucură-te, biruință slăvită asupra necredinței; Bucură-te, netrebnicirea obiceiurilor rele și a superstițiilor; — fragment din Acatistul Sfintei Nina. Sfânta Nina a plecat din cetatea Ierusalimului spre Armenia împreună cu alte 30 de fecioare. Printre acestea se număra şi Ripsimia, care era căutată de către împăratul Diocleţian pentru a se însura cu ea. La scurt timp, toate au fost capturate. Nina a fost singura care a reuşit să se ascundă. Din cauza refuzului de a renunţa la credinţa creştină, Ripsimia şi celelalte fecioare care o însoţeau au fost chinuite şi apoi decapitate. Pomenirea lor se săvârşeşte în fiecare an la 17/30 septembrie. Nina şi-a continuat drumul către cetatea Mțsheta. Abia în anul 315 a reuşit să ajungă acolo, după un drum extenuant şi multe primejdii. Era o perioadă în care acele zone erau permanent invadate de către perşi. La un moment dat, îndoielile au cuprins-o. Se temea că nu va ajunge acolo unde Dumnezeu a trimis-o. A visat, la un moment dat, un tânăr care îi dădea un sul de hârtie. Când s-a trezit, l-a descoperit lângă ea. Acesta conţinea versete scripturistice legate de suferinţă şi nădejde. Dumnezeu o îndemna să nu renunţe. În cele din urmă a ajuns în cetatea Urpnisi. Aici a început să înveţe limba gruzină. După o lună a observat că toată lumea mergea spre capitala Mțsheta. Era o mare sărbătoare a idolilor. Sfânta Nina s-a furişat în apropierea statuii zeului Armazi şi s-a rugat lui Dumnezeu să fie distrus acest chip al minciunii. Imediat s-a pornit o furtună mare, iar templul şi statuia au fost dărâmate de grindină.
Prima familie convertită a fost cea la care Sfânta Nina locuia. Sfânta a vindecat-o pe Anastasia, care era stearpă. A continuat să facă minuni şi a început să propovăduiască Evanghelia în popor. A vindecat-o şi pe soţia împăratului, care era demonizată. Împăratul Mirian însă desconsidera creştinismul şi credea că îi va aduce pieirea. Într-o zi, a plecat la vânătoare şi la un moment dat a început din nou o furtună puternică. Un fulger i-a luat vederea şi tunetele i-au alungat pe toţi cei care îl însoţeau. Rămas singur, a încercat să se roage zeilor săi, dar lucrul acesta s-a dovedit lipsit de folos. Şi-a adus aminte de Nina şi a început să se roage lui Hristos. Vederea i-a revenit, iar furtuna s-a potolit. Smerit, i-a cerut iertare sfintei şi s-a botezat. Apoi, a trimis emisari împăratului Constantin cel Mare, pentru a i se aduce un episcop şi câţiva preoţi, pentru creştinarea poporului său. Sfântul Împărat Constantin a primit cu bucurie cererea şi l-a trimis pe arhiepiscopul Antiohiei, Eustatie. Astfel a început creştinarea Iviriei.
Nina a trecut la Domnul în anul 335 după Hristos. Trupul ei este înmormântat în Biserica Catedralei din Mțsheta.
Sursa: regional.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
