Pentru ca să supraviețuiască, unii dintre ei cerșesc, alții caută prin gunoi, iar cei mai norocoși se adăpostesc în centre speciale. Ca rezultat, oamenii fără adăpost și-au creat lumea lor, iar de acolo foarte puțini reușesc să revină la o viață normală.
Pentru 100 de grame de tărie, oamenii fără adăpost sunt gata să facă orice. Pe majoritatea, anume această slăbiciune i-a scos de pe drumul cel drept. De acest lucru ne-am convins în timp ce am urmărit îndeaproape cum trăiesc boschetarii din municipiul Chișinău.
Groapa de gunoi de lângă Chișinău. Aici mulți boschetari sortează deșeuri pentru ca să supraviețuiască
Dis-de-dimineață, indiferent de locul unde-și petrec noaptea, o bună parte dintre vagabonzi merge la muncă la o groapă de gunoi care se află la câțiva kilometri de capitală, în apropiere de satul Bubuieci. „Locul de muncă” nu și l-au ales întâmplător. Printre gunoaie, oamenii fără adăpost strâng sticlă, fier sau plastic, iar spre seară le vând, și de pe banii primiți își cumpără, de regulă, alcool.
„Parșivă-i viața asta de boschetar”
Am ajuns la gunoiște când munca era deja în toi. Autospecialele de la Regia „Autosalubritate” descărcau grămezi cu gunoi, iar oamenii se aruncau peste ele în căutarea celor mai „prețioase” deșeuri. Printre aceștia l-am remarcat pe Ion. Un bărbat de 35 de ani, dar care arăta de 50. Cu ochii umflați de băutură și murdar din cap până în picioare, acesta a recunoscut că este originar din Ialoveni, dar acum nu are un loc stabil de trai. „Vezi că am ajuns să ne hrănim din gunoi”, ne zice bărbatul decepționat.
„Eu sunt „bomj” (rus., boschetar), nu trebuiesc la nimeni. Am avut soție, casă, grădină, mașină, dar acum am rămas pe drumuri. Mândra mea s-a dus în Italia și n-a mai venit acasă, dar eu „am intrat în băutură”. Uite că am ajuns să strâng sute de sticle goale pentru una plină. Parșivă-i viața asta de boschetar!”, mărturisește Ion, subliniind că în situații asemănătoare sunt practic jumătate din oamenii care scormonesc printre gunoaie.
Ion strânge sticlă de la gunoi pentru ca să-și asigure existența
Sortarea deșeurilor este o treabă destul de murdară și urât mirositoare, însă oricum se bucură de popularitate și în rândul oamenilor care au acoperiș deasupra capului. „Aici se câștigă între 300 și 500 de lei pe zi. Lunar ajungem și până la 10 mii de lei”, ne-a spus un tânăr, menționând că dacă boschetarii ar munci normal, și-ar putea strânge bani de o locuință, dar ei nu vor acest lucru.
„Eu sunt în trecere pe aici”
La câțiva pași de grămada de gunoi unde „lucra” Ion, am găsit-o și pe Olga, o pensionară care din start ne-a zis că este în trecere pe acolo. Cu toate acestea, ea deja avea geanta plină cu fel de fel de lucruri. Ulterior, femeia totuși a recunoscut că vine aici periodic și se „aprovizionează” cu tot de ce are nevoie. „Trăiesc unde dă Domnul și vin pe jos încoace. Pensia nu-mi ajunge, de aceea gunoiul este unica mea speranță. Se întâmplă să găsesc aici și mâncare: pâine, conserve”, povestește bătrâna, adăugând că nu s-a gândit niciodată că va ajunge la așa viață, mai ales că mulți ani a fost profesoară de geografie.
Ea susține că la începutul anilor 90 i-a decedat soțul, iar la scurt timp și unicul fecior, care a fost omorât în Rusia. În rezultat, tragediile i-au „spălat” mințile și a ajuns în stradă.
O parte dintre boschetarii gunoieri trăiesc în locuințe improvizate chiar în preajma „locului de muncă”. Alții mai norocoși ajung la Centrul de găzduire şi orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil din strada Haltei din capitală.
„Meserie” transmisă din generație în generație
La Centru ei au unde dormi, sunt hrăniți dimineața și seara, beneficiază de ajutor medical, primesc haine și li se pun la dispoziție instrumentele necesare pentru igiena personală. Am găsit oamenii de aici foarte triști, necăjiți, dar mulțumiți că au un acoperiș deasupra capului.
Centrul de găzduire şi orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil de pe strada Haltei din Chișinău
Una dintre persoanele cazate la centrul de găzduire este Natalia. Femeia avea odată un apartament în Chișinău, dar dintr-o prostie l-a vândut, după cum se exprimă chiar ea. Ulterior, pensionara și unicul ei fiu au rămas pe drumuri. „M-au adus aici în urmă cu patru ani și tot atunci venise și feciorul meu care tot era boschetar. Eu sunt invalidă și nu mă prea pot deplasa, dar el într-o zi a plecat și nu a mai revenit”, mărturisește femeia de 61 de ani. Totodată, Natalia își amintește că a trăit și vremuri mai bune. „Eu mi-am făcut studiile la Universitatea Tehnică. Am lucrat la diferite întreprinderi, am fost respectată și lăudată, dar se vede că așa mi-a fost soarta”, subliniază dezamăgită pensionara.
La centru de găzduire oamenii nu au dreptul să stea în timpul zilei, dar pentru cei bolnavi și invalizi, conducerea face excepții.
Din penitenciar direct în stradă
Altă persoană pe care am întâlnit-o în centrul de găzduire este Vasile. Bărbierit și îmbrăcat decent, el ne-a spus că cei care îl întâlnesc pe stradă îl privesc cu dispreț. „Noi tot suntem oameni la urma urmei! Eu sunt de profesie economist. În tinerețe aveam o afacere și câteva mașini în Chișinău. M-am dus cu soția în Israel și mi-am cumpărat acolo casă. Când am venit aici să vând totul, mafia anilor 90 mi-a spus să mă împart cu ei. Unul mă amenința, eu am încercat să mă apăr și l-am omorât”, ne povestește bărbatul.
După acest incident viața lui Vasile a luat o altă întorsătură. Pentru omor el a fost trimis după gratii pentru 22 de ani. Acum aproape trei ani a fost eliberat și a ajuns în stradă. Chiar dacă este plin de forțe, oricum nu se poate angaja nicăieri. „Nimeni nu este scutit de soarta pe care am avut-o eu”, a încheiat el.
Oamenii străzii pot rămâne și ziua la centrul de găzduire doar dacă sunt bolnavi sau invalizi
Potrivit Comisariatului General de Poliție, în sezonul cald, oamenii legii găseau zilnic până la 10 persoane fără adăpost, iar acum, într-o singură noapte, polițiștii pot depista câte 20 de boschetari. Aceştia sunt găsiţi în stradă, în gări sau în construcţii părăsite.
Oamenii legii afirmă că majoritatea boschetarilor vin în capitală din raioanele ţării. Prin urmare, poliţia ia legătura cu administraţia publică locală şi încearcă să-i readucă în familii.
Conform datelor neoficiale, doar în municipiul Chișinău ar fi între 2500 și 3000 de oameni ai străzii, în timp ce în republică numărul este mult mai mare.
