Toată lumea glumește pe seama moldovenilor, care atunci când au un oaspete îl duc în beci și îl servesc cu vin. Nu o dată am auzit lucrul acesta: moldoveanul mai întâi îţi arată beciul, abia după asta te invită în casă.
Aşa fac şi demnitarii noştri. Cum ne trece graniţa un străin, cum e luat pe sus şi dus la crama din Cricova. Zilele trecute am văzut-o pe Catherine Ashton, plimbându-se alături de premierul Iurie Leancă prin beciurile de la Cricova. Sunt ele frumoase, e drept, dar chiar aşa? Parcă nici nu există altceva în Moldova decât o nesfârşită producţie de vin. Ar mai fi câteva locuri care s-ar putea vizita. Mai e şi Orheiul arătat de fală, dar Orheiul Vechi rămâne totuşi pentru turiştii mai mici în rang. Oficialii trebuie neapărat duşi la Cricova.
Asta în timp ce Biserica din Căuşeni, un monument istoric unic, apare doar în cărţi, nu şi în itinerariile oficialilor. Şi cum ar fi să duci acolo un mare demnitar european? Pentru că dincolo de frumuseţea incredibilă a acestei bisericuţe, construită aproape în pământ ca să nu fie descoperită de turci în vremea respectivă, mai sunt câteva probleme.
Eu am vizitat Biserica din Căuşeni, dar nu am intrat înăuntru, fiindcă era încuiată. Sigur, n-a fost o problemă. Sunt nişte „borţi” în uşă, ferestre, ziduri, care îţi permit să inspectezi în linişte interiorul. Dar dacă pentru mine nu a fost o problemă să îmi turtesc nasul de zidurile vechi ca să pot privi înăuntru, nu acelaşi lucru se poate crede despre demnitarii noştri. Oricât m-aş strădui, nu mi-i pot imagina pe Catherine Ashton şi Iurie Leancă lipiţi de zidurile bisericii ca să privească înăuntru. Aţi putea să spuneţi că pentru ei s-ar găsi cheia. Şi aveţi dreptate, s-ar descuia porţile cât ai bate din palme. Dar cine să îndrăznească să intre acolo cu marii demnitari. Un vânticel mai hotărât şi acoperişul le-ar putea cădea în cap. Nu te joci cu siguranţa demnitarilor!
Nu ne jucăm cu siguranţa demnitarilor, spun, dar ne jucăm cu siguranţa puţinelor monumente valoroase pe care le avem. Există beciurile de la Cricova, cine să-şi mai bată capul cu Biserica de la Căuşeni? Vagi şi incomplete lucrări de restaurare s-au mai făcut – se spune – dar de văzut, nu se vede. Între timp, pe alocuri se mai demolează câte o clădire istorică, se mai ruinează câte o biserică veche. Noroc cu beciurile naţionale, că aşa ne putem impresiona oaspeţii. Cei care nu aţi fost la Cricova nu ştiţi că demnitarilor ruşi sau europeni, li s-au dat şi raft cu vinuri la Cricova, iar unde li s-au aşezat vinurile, li s-a pus şi fotografia. Eu am fost şi am văzut.
Până una alta, voi încheia cu gândul la un mare om şi la poezia lui. Mă refer la Pietre vechi a părintelui Alexei Mateevici: „În Bugeac, la Căuşeni/ Dorm strămoşii moldoveni./ Numai pietre de mormânt/ Mai păstreaz-a lor cuvânt”. Se pare că dincolo de pietre nu va mai rămâne mare lucru. „Noroc” cu beciurile naţionale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
