Republica Moldova funcționează pe două viteze: una a aparatului bugetar umflat, ineficient și hiperprivilegiat, și alta a antreprenorilor sufocați de taxe, controale și corupție. În spatele fiecărei autorizații obținute „legal”, se ascunde o sumă informală care accelerează procesul – sau îl blochează complet.
Administrațiile locale, în multe cazuri, nu mai sunt structuri de utilitate publică, ci extensii ale partidelor aflate la guvernare. Favoritismul în contracte, angajări pe criterii politice și decizii arbitrare sunt regula, nu excepția.
Salariile și pensiile speciale din administrație depășesc de multe ori veniturile din mediul privat. Întreprinzătorii mici și mijlocii ajung să închidă afacerile sau să plece din țară, în căutarea unui sistem fiscal echitabil.
Fiecare promisiune de reformă este anulată de realitatea din teren: reguli stufoase, interpretări contradictorii ale legii și controale inopinate care paralizează activitatea economică. Birocrația nu ajută – blochează.
În lipsa unei voințe politice clare, statul va continua să funcționeze ca o instituție pentru sine, nu pentru cetățeni. Iar antreprenoriatul – motorul oricărei economii sănătoase – va rămâne o poveste de speranță abandonată.
