Republica Moldova funcționează pe două viteze: una a aparatului bugetar umflat, ineficient și hiperprivilegiat, și alta a antreprenorilor sufocați de taxe, controale și corupție. În spatele fiecărei autorizații obținute „legal”, se ascunde o sumă informală care accelerează procesul – sau îl blochează complet.
Administrațiile locale, în multe cazuri, nu mai sunt structuri de utilitate publică, ci extensii ale partidelor aflate la guvernare. Favoritismul în contracte, angajări pe criterii politice și decizii arbitrare sunt regula, nu excepția.
Salariile și pensiile speciale din administrație depășesc de multe ori veniturile din mediul privat. Întreprinzătorii mici și mijlocii ajung să închidă afacerile sau să plece din țară, în căutarea unui sistem fiscal echitabil.
Fiecare promisiune de reformă este anulată de realitatea din teren: reguli stufoase, interpretări contradictorii ale legii și controale inopinate care paralizează activitatea economică. Birocrația nu ajută – blochează.
În lipsa unei voințe politice clare, statul va continua să funcționeze ca o instituție pentru sine, nu pentru cetățeni. Iar antreprenoriatul – motorul oricărei economii sănătoase – va rămâne o poveste de speranță abandonată.
Îmi plac CRITICANȚII, dar toți acești ani ați avut curaj că criticați, ați stat ascunși prin vizuine și ați tăcut mălc. Nu vedeți că o bună parte din multe organizații , întreprinderi, primării și al. pur și simplu sunt sabotori deschiși. Nu mai vorbim de justiție. Referitor la justiție trebuia de făcut ca în Giorgia – alungați toți și apoi pe bază de concurs (vetting) sau altă modalitate angajați, ca să activeze numai acei ce merită (onești). Cu regret 35 ani nu s-a făcut nimic (chiar și gazoductul Iași-Chișinău început în 2014 a fost dat în exploatare în 2022 de actuala guvernare) și puțini doresc să pună umărul pentru pentru a redresa situația economică a țării. Reproșați-mi că altă guvernare a făcut mai mult, prezentați exemple.