Buba n-a fost spartă, ea a fost doar oblojită cu frunze verzi de Stejar și cu trei Trandafiri roșii

Tragedia s-a întâmplat pe 23 decembrie 2012. Despre ea s-a aflat pe 6 ianuarie și nu din vreun comunicat al Procuraturii, ci în pofida voinței ei. Vânătoarea din pădurea Domnească ne-a descoperit o guvernare antipopulară, o justiție criminală, controlată de Puterea mafiotizată și o societate insensibilă, egoistă și fără memorie. Deși s-au făcut multe valuri, nimeni atunci n-a ieșit în stradă să protesteze, precum nu a protestat nimeni când, pe 1 ianuarie 2012, lângă Vadul lui Vodă un „pacificator rus” l-a asasinat de tânărul Vadim Pisari, de 18 ani. Asasinul lui Vadim se bucură, în libertate, de dulceața vieții. Nu hrănesc păduchii din pușcărie nici cei vinovați de moartea lui Sorin Panciu. De ochii lumii au fost deschise câteva dosare…

Împușcătura fatală din Pădurea Domnească nu a trezit societatea moldoveană și nu a pus începuturile reformării din temelii a sistemului nostru politic și a justiției. Împușcătura din Pădurea Domnească a dat startul unei etape, și mai mizerabile, a luptei pentru putere, împărțirii sferelor de influență și control asupra resurselor economice și financiare ale RM. Nu a căzut nici un cap pentru moartea lui Sorin Panciu: procurorul Zubco s-a retras în liniște, iar Filat și Plahotniuc, deși au plătit cu funcțiile, continuă să rămână marii păpușari din umbră ai „noii guvernări”…

A avut loc așadar doar o regrupare a forțelor. S-a creat o „noua coaliție” și, deși în față au apărut persoane noi, tot cei „doi Vlazi” dau tonul. Liniștea care s-a așternut peste RM e o liniște înaintea furtunii, fiindcă BUBA n-a fost spartă, ea a fost doar oblojită cu frunze verzi de Stejar și cu trei Trandafiri roșii. În frunze verzi de Stejar și în flori roșii de Trandafir au fost îngropate și dosarele miniștrilor corupți din guvernul Filat. Filat nu mai luptă împotriva lui Plahotniuc. Nici Plahotniuc nu mai luptă împotriva lui Filat. Nici societate nu e deranjată de armistițiul dintre cei „doi Vlazi”.
… Deputații sunt în vacanță, președintele și guvernul pregătesc țara pentru summit-ul de la Vilnius, procurorii și judecătorii sunt ocupați cu facerea dreptății, societatea civilă e ocupată cu lupta pentru respectarea drepturilor omului, presa e absorbită de probleme mai grave, cum ar fi, de exemplu, ce nume va purta prințul moștenitor al regatului britanic… Într-un cuvânt, nimeni nu a avut timp să meargă cu flori la mormântul lui Sorin Panciu. Nici chiar vânătorii din grupa a doua, Zubcu Valeriu și Pleşca Ion, și nici Gheorghe Crețu, din prima grupă – anume, cică, glonțul acestuia l-a băgat în mormânt pe Sorin Panciu.

… Au trecut șapte luni de la moartea lui Sorin Panciu, dar nu s-a schimbat nimic: ca și pe 6 ianuarie, când am aflat despre vânătoarea din Pădurea Domnească, nu mă părăsește sentimentul că R. Moldova e o corabie luată ostatecă de niște pirați, iar cei de pe corabie – din frică, lașitate, oportunism, ș.a.m.d. – s-au solidarizat cu pirații.