Să cugetăm la flacăra unui boț de lumânare, cu fețele stinse, dacă e mai bine pentru noi și pentru societate să ne vindecăm împreună sau despărțiți?

Fiindcă facem planuri de când ne știm, noi toți, cetățenii Țării Moldovei, am devenit laolaltă organe vitale ale unui buboi. Planificându-ne viitorul nonstop, ca niște roboți, nu mai avem șanse de salvare, deoarece astfel ne trecem pe noi înșine în uitare.
Dar la început cred că țineți minte că unitatea noastră s-a constituit benevol. Ne-am prins în horă, visând inocenți că mâine sau nu se știe când va crește peste noi o grădină cu flori fermecate, aer curat, păsări cântătoare, zâne și prinți purtați ca îngerii pe aripile vântului, care ne vor iubi pe toți.

Am visat, ne-am gândit, am plănuit. Și, în cele din urmă, în loc de grădină, ne-a crescut pe cap un buboi, care ne-a înghițit și astăzi ne simțim în el ca în temnițele veșnicului întuneric. Porțile ne sunt închise nu cu zăvoare, nici cu lacăte, ci cu o sumedenie de bubițe, care reprezintă corp comun cu întreg buboiul.

Ce-i cu balada asta? Nimic mai mult decât realitatea noastră goală, în hainele Evei.

Metastaza este inevitabilă…

Dacă am face o asemănare între Țara Moldovei și un homo sapiens, am constata că omul e plin de cancere și metastaza este inevitabilă. Dar și că fiecare bubiță este un buboi aparte. Nu, bubița nu este o bubă alintată. Este la fel cum i-ai spune unui om drag că e frumușel, chiar dacă pentru tine el este cel mai frumos de pe fața pământului și nu rezistă niciunei comparații.

Dar să revenim la caprele noastre, aici, unde fiecare domeniu al vieții politice, economice și sociale este un buboi aparte și, totodată, o bubiță din buboiul care ne conduce țara. Să luăm drept exemplu justiția, care tot este o bubiță. Iar sistemul penitenciar, care aparține Ministerului Justiției, este bubiță din bubiță.

Ce cunosc moldovenii despre penitenciare? Că mulți oameni nevinovați își ispășesc pedeapsa în locul infractorilor; că cei mai de temut criminali se află la libertate și dau interviuri în ziare și la TV; că deținuții săraci trăiesc în condiții mizere, în comparație cu bandiții avuți, care își cumpără confortul după gratii; că șefii penitenciarelor le satisfac capriciile celor din urmă în schimbul unor sume exorbitante de bani; că în toate închisorile țării se aduc droguri; că toți deținuții au telefoane ș.a.m.d.

Sistemul penitenciar are o importanță enormă în orice stat, deoarece acesta schimbă radical destinele unor oameni. Iar dezordinea din sistem nu ne-o arată numărul deținuților, ci cooperarea criminală dintre aceștia și reprezentanții instituțiilor de forță. Acesta, însă, este un alt subiect, care merită o abordate mai detaliată. Dar pentru a vedea fața sistemului este de ajuns să ne oprim asupra unei situații aparte.

Bani pentru eliberarea lui Țurcanu și reacția ministrului Grosu

Să vedem ce se întâmplă în sistem, când un șef al Departamentului Instituții Penitenciare (DIP) ajunge pe mâna legii. Avem exemplul ex-vicedirectorului acestei instituții, Serghei Țurcanu, care, la 8 aprilie 2015, deținând această funcție, a fost reținut de CNA în cadrul dosarului licitațiilor trucate în sănătate. Potrivit unui document semnat de ministrul de atunci al Justiției, Vladimir Grosu, șeful adjunct al penitenciarului din Soroca, Ruslan Apreutesei, i-a cerut omologului său de la închisoarea din Rezina, Veaceslav Domenco, să adune bani pentru a influența organul de urmărire penală în scopul obținerii unei decizii favorabile lui Serghei Țurcanu. Astfel, Domenco a cerut de la unii colaboratori ai pușcăriei câte o mie de lei, acumulând 8000 de lei.

Ulterior, ministrul l-a eliberat din funcție pe Domenco. A plecat din sistem și Apreutesei. „S-a stabilit că V. Domenco a colectat mijloace financiare în sumă de câteva mii de lei, însă nu s-a aflat cui urmează a fi transmiși banii, fapt care presupune că aceștia au fost estorcați pentru însușire proprie”, se menționează în ordinul ministrului Grosu. Mai bine zis, omul a rămas pe drumuri doar în temeiul unei presupuneri a ministrului, în timp ce surse din procuratură ne-au comunicat că, în total, în toate penitenciarele țării au fost adunate circa 5000 de euro pentru susținerea lui Țurcanu. De ce n-au fost măturați și alți șefi de penitenciare, deocamdată nu se știe…

Se știe că, în ultimii ani, DIP a fost condus oficial sau neoficial de către actualul viceministru de Interne, Veaceslav Ceban. Tot el l-a angajat pe Țurcanu, care este cumnatul lui Igor Druță, un alt vicedirector adus de Ceban de la MAI la DIP. Presa a scris că Druță, activând anterior în poliție, a fost sancționat disciplinar de șapte ori și a fost retrogradat în grad. Mai mult, familiile Druță și Țurcanu au intrat în vizorul CNI, după ce au construit în Durlești două imobile, a căror valoare le depășește cu mult veniturile.

Este imposibil să nu fi cunoscut despre toate astea și ministrul Grosu. Cu toate acestea, deși Țurcanu era învinuit în dosarul penal de depășire a atribuțiilor de serviciu și complicitate la însușirea banilor statului, ministrul nu doar că nu l-a pedepsit, ci l-a și ajutat să-și păstreze postul. S-a întâmplat după ce acuzatul a fost eliberat din arest și, fiind plasat sub control judiciar, s-a întors la serviciu. Atunci procurorul Dorin Compan a cerut Ministerului Justiției să-l suspende din funcție, pentru a nu avea acces la alte persoane implicate în dosar. Orice ministru ar înțelege situația, însă Vladimir Grosu, capul justiției autohtone la acea vreme, a refuzat solicitarea procurorului…

Avem nevoie de o operație urgentă

Ați simțit buba? Și ea coace rău, din același motiv că noi gândim și facem planuri despre averile pe care le vom avea peste câțiva ani, fără să mișcăm în clipa de față barem un deget pentru a schimba țara. În loc să sădim astăzi ceea ce vom culege mâine, ca să putem alege grâul de neghină, noi visăm la feerica clipă în care vom pica în fotolii moi și, ca niște handicapați în scaunul cu rotile, nu vom mai avea chef de nimic. Și, din pură lene, vom fura și astăzi, vom fura și mâine, și în veacul veacului…

Amin. „Timpurile s-au schimbat!”, aud replica. Grosu nu mai e ministru, Ceban nu mai dirijează cu DIP, instituția are un șef nou, clanul „mafiotului Filat” coboară în groapă, iar controlul asupra Ministerului Justiției îl are Partidul Democrat. „Todo perfecto!”, sunt de acord. Dar deși conducerea DIP a fost preluată de un alt director, învinuitul Țurcanu a rămas în sistem, fiind transferat în funcția de șef al Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare a aceleiași instituții. Așa stând lucrurile, nu-mi rămâne decât să repet ca papagalul vechea cântare: „Vin ai noștri, pleacă ai noștri, noi rămânem tot ca proștii”.

Prin urmare, bubița e cogeamite buboi, chiar dacă ea ne arată doar un minuscul detaliu dintr-un sistem. Iar detaliile, pentru a forma viața, îmi spunea un om dulce, trebuie să se combine între ele. Diferența e că omul meu gândea în termeni pozitivi, iar în lumea bubelor totul se face anapoda. În această lume bolnavă, combinația detaliilor umflă buba și apropie metastaza. Și schimbarea nu mai ajută. Avem nevoie de o operație urgentă, dar, din păcate, n-avem doctori. Cei care bat câmpii pe ulițe cu bisturiele în mâini sunt vrăjitori, vindecători falși, sunt niște scursuri din buboi.

Cam așa este viața noastră, doamnelor și domnilor, așa că fiți atenți la picioare și pășiți cu grijă, ca să nu lunecați în vreo băltoacă plină cu puroi și să ajungeți în bubița sănătății. Unde, veți vedea puțin mai târziu, se întâmplă lucruri și mai groaznice.

P.S. pentru Karlik. Nu te-am auzit de mult, scumpul meu, dar am vrut să-ți amintesc un citat din Moni Stănilă: „Planuri. Preocuparea de bază a omului. Cea mai stupidă, mai epuizantă și mai înșelătoare. Nu îți mai folosești prezentul. Te ancorezi într-un cândva”. Și încă unul din Moni: „Începusem să îmi fac calcule pentru ce va fi când voi coborî din nou între oameni. Însă de fiecare dată îmi imaginam altceva. Și dacă în primele faze gândurile astea mă însuflețeau, de la o vreme mă înspăimântau tot mai tare”. Eu zic altfel. Pentru a afla gustul unui măr, mușcă-l! Și nu sta pe gânduri până când mărul se va strica. Mai bine să-l mâncăm împreună astăzi, decât să-l îngropăm împreună mâine…