Candidat la funcţia de deputat din partea PLDM, Ion Butmalai a venit împreună cu fiul său în seara de 7 aprilie din Cahul la Chişinău pentru a prezenta la partid raportul despre rezultatele scrutinului în localitatea sa. Oprit în drum spre casă, a fost dus cu forţa la Comisariatul General de Poliţie (CGP). Poliţiştii lui Papuc şi-au bătut joc de el, l-au lovit cu un scaun în cap, iar pe fiul său l-au trecut prin „coridorul morţii”. Deşi i s-au încălcat drepturile asigurate de legislaţia moldovenească şi cea internaţională, el a fost arestat cu ştirea Comisiei Electorale Centrale, care şi-a dat acordul în acest sens printr-o scrisoare semnată de fostul secretar, actualul preşedinte al Comisiei, Iurie Ciocan, propus ulterior la funcţia respectivă tot de către liberal-democraţi.

A doua zi după alegerile din 5 aprilie 2009, fostul comisar al poliţiei din Cahul şi reprezentantul PLDM în acest raion, Ion Butmalai, a adunat procesele-verbale de la secţiile de votare, dar a zăbovit. Nu primise încă procesul-verbal de la Comisia electorală de circumscripţie nr. 7 din Cahul şi a decis să se mai odihnească. Actul aşteptat a ajuns la el a doua zi, pe la ora 16.00, când Chişinăul clocotea în proteste. Atunci s-a pornit şi el spre capitală, ca să prezinte darea de seamă la partid. Spune că a ajuns la Chişinău pe la 20.30, cu o maşină particulară şi însoţit de fiul său, Ion. Era târziu şi n-au mai trecut prin centrul urbei, unde clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei erau deja în flăcări. Pe Filat l-au găsit la partid. La 22.00 au avut o şedinţă, iar după miezul nopţii s-au întors acasă.

Legitimaţia de candidat la deputăţie nu i-a interesat

Dar n-au reuşit să ajungă mai departe de intersecţia străzilor Şciusev şi Alecsandri, unde au fost opriţi de poliţie. I-au coborât din maşină, i-au urcat într-un microbuz plin de oameni şi sânge şi i-au dus la CGP. „Curtea era plină. Vreo 80 de cetăţeni stăteau cu faţa la perete şi cu mâinile în sus. Îi păzeau poliţişti înarmaţi, care îi loveau cu bastoanele de cauciuc pe cei care îşi întorceau capul. Şi fiul meu de 18 ani, care nu mai putea sta nemişcat, a înhăţat câteva bastoane pe spate. I-am rugat să se liniştească, dar m-au ameninţat şi pe mine”, îşi aminteşte Butmalai.

Apoi li s-a poruncit să-şi predea telefoanele şi curelele, fiind invitaţi la o masă din curte, unde li se preluau amprentele digitale şi erau fotografiaţi. Li se cerea să semneze nişte foi, prin care urmau să recunoască că ar fi participat la devastările în masă. Îi acuzau de huliganism. „Am refuzat să semnez. Deşi am prezentat legitimaţia de candidat la deputăţie, poliţiştii n-au reacţionat. M-au condus şi pe mine în izolator, unde ne aştepta coridorul morţii”, mai spune deputatul.

Deşi avea imunitate, l-au bătut cu scaunul în cap

Înainte de a fi băgat în izolator, unde erau chemaţi pe rând, Butmalai a solicitat o întrevedere cu Vladimir Botnari, comisarul oraşului de atunci. „Nu te fă aşa deştept!”, i s-a reproşat. Lucrând în poliţie peste două decenii, a insistat să discute barem cu şeful izolatorului. Şi astfel a scăpat de coridorul morţii… „Am stat de vorbă vreo jumătate de oră cu şeful izolatorului şi i-am explicat că am imunitate. A zis că nu poate să mă ajute, căci primise indicaţii să-i retina pe toţi, fără excepţii. L-am rugat să-l invite pe avocatul meu, Vitalie Nagacevschi, dar m-a sfătuit să mă liniştesc… M-au dus apoi într-o celulă, unde erau vreo 18 persoane şi un medic, care împărţea nişte pastile chiar şi celor bătuţi măr”, afirmă deputatul. Fiul său, de care fusese separat, însă, n-a scăpat de coridorul morţii, care se afla, din spusele parlamentarului, chiar la intrare în izolator. Poliţiştii umpleau un coridor de vreo zece metri lungime şi îi loveau cu bastoanele sau cu picioarele pe cei conduşi în celule.

Butmalai susţine că a doua zi a fost invitat la o discuţie. „Se arătau convinşi că partidele de Opoziţie au organizat evenimentele şi se interesau câţi bani am primit pentru a veni la proteste. Deşi negam hotărât toate aberaţiile lor, au scris că, la 7 aprilie, aş fi trimis oameni la Chişinău în scopul uzurpării Puterii… Pe neprins de veste, un poliţist, Dorel Roşca, m-a lovit puternic cu un scaun în cap. Eram cu mâinile în cătuşe, n-am putut să mă apăr. I-am prevenit să se oprească”.

„Nu pot să fac nimic”, a zis procurorul Dântu

După ce a insistat să beneficieze de serviciile lui Nagacevschi, i s-a răspuns că avocatul, fiind bănuit pe acelaşi dosar, nu avea dreptul să-l apere. Dar tot atunci Nagacevschi se afla la CGP ca avocat al fiului său, pe care a reuşit să-l scoată la libertate. „Într-o zi, ieşeam din celulă şi l-am văzut în alt capăt al coridorului pe fiul meu. Nu mi-au permis nici să mă uit la el. Pe urmă am aflat că Nagacevschi l-a scos de acolo… În jurul meu erau minori bătuţi până la sânge, dar am tăcut în continuare – în fiece celulă erau infiltraţi turnători. După bătaie, i-am rugat să cheme Salvarea, dar nu m-au auzit. Ne-au vizitat şi procurorii, care trebuiau să ne apere. Le-am explicat că mă simt foarte rău, dar ei mi-au spus că n-au dreptul să vorbească. De fapt, ei veneau ca să vadă cât de vineţi şi însângeraţi suntem”.

La 10 aprilie, lui Butmalai i-a fost emisă ordonanţa de arest. Procurorul Grigore Dântu, pe care-l cunoştea de vreo cinci ani, îl acuza că a participat la devastarea şi incendierea celor două clădiri ale statului, cu toate că el a fost reţinut pe 8 aprilie, iar până atunci s-a aflat la Cahul. S-a luat la harţă cu Dântu, dar acela s-ar fi dezvinovăţit: „Nu pot să fac nimic, am primit indicaţii”.

„Nu-s vinovat cu nimic, dle deputat!”

Deşi a refuzat să semneze orice hârtie, pe 11 aprilie 2009, Butmalai a fost pus în faţa magistratului Galben de la Judecătoria Râşcani. În timpul aşa-zisului proces îi cerea lui Dântu să noteze că nu-i de acord cu învinuirea, dar acela „zâmbea şi mornăia sub nas”. A recuzat judecătorul, dar legea atunci nu mai conta – a fost condamnat la 30 de zile de arest. Transferat la Penitenciarul nr. 13, Butmalai a anunţat greva foamei. Şi n-a mâncat nimic timp de şase zile, până la 18 aprilie, în ajunul Paştelui, când fusese anunţat că este eliberat printr-o decizie a de Curţii de Apel. S-a internat imediat la spital, unde s-a tratat timp de aproape o lună. În toamna lui 2009, când dosarul i-a fost clasat din lipsă de probe, nimeni nu l-a anunţat. A apelat la Procuratură, ca să-şi caute dreptatea şi până astăzi, deşi e deputat, bate pragurile Judecătoriei Centru, unde procesul contra lui Dorel Roşca se tot tergiversează. Poliţistul neagă faptul că l-ar fi lovit, iar procurorul Dântu i se tot plânge: „Nu nu-s vinovat cu nimic, dle deputat! Am primit indicaţii”…

Ciocan îşi retrage semnătura?

Totuşi, cum a fost arestat un candidat la fotoliul de deputat şi cine i-a dat indicaţii lui Dântu? Astăzi, Iurie Cecan, preşedintele CEC, spune că Butmalai a fost arestat ilegal, deoarece Comisia nu şi-a dat acceptul în acest sens. „Un candidat la funcţia de deputat nu poate fi tras la răspundere penală fără acceptul CEC. În cazul Butmalai, ni s-a cerut acordul mai devreme, pe un alt caz, care nu avea legătură cu 7 aprilie”, susţine Ciocan. Fie că şi el se spală pe mâini, fie că nu ţine minte, însă acordul scris al CEC de a-l trage la răspundere pe Butmalai pentru participare la dezmăţul din 7 aprilie este semnat de nimeni altul decât Iurie Ciocan…

Şi Valeriu Gurbulea, ex-procurorul general, încearcă să dreagă busuiocul în privinţa refuzului procurorilor de a-l invita pe Nagacevschi la CGP. „Mi-a spus un avocat că Nagacevschi a refuzat să vină la Butmalai. Şi trebuie să fii foarte mărginit ca să crezi că un anume avocat îţi asigură câştigul. Sunt formalităţi”, consideră Gurbulea. Nagacevschi îl contrazice deschis: „Am şi refuzul scris al Procuraturii de a-mi permite să intru la Butmalai. Motivau că figurez şi eu pe acelaşi dosar, deşi nu mi s-a prezentat nici învinuirea, nici bănuiala. Când am intrat la fiul său, n-au zis nimic sau nu şi-au dat seama, dar am reuşit să-l scot din arest”.

„Popa trebuia tras la răspundere”

Dântu s-a arătat destul de deranjat atunci când l-am contactat: „Cu toată stima faţă de ziarişti, nu pot comenta aşa lucruri. Nu cereţi de la procurorul Dântu aşa afirmaţii. Vă înţeleg bine, dar nu comentez astfel de lucru”. Însă Butmalai îşi dă seama că Dântu a lucrat nu din capul său, ci la indicaţiile şefului grupului de urmărire penală pe cazul 7 aprilie, Igor Popa. „După atâta dezmăţ, Popa trebuia tras la răspundere, dar ei îl tot avansează în funcţii. Aici dreptate nu poate să existe, căci procurori care altădată şi-au bătut joc de noi astăzi ne apără. E aceeaşi echipă”, constată Butmalai.

Amintim că Igor Popa, actualul procuror de Râşcani, a instrumentat pe vremea lui Voronin dosarele Urecheanu, Danilescu, Andronic, Pasat, Gabriel Stati şi altele. Tot el a încercat să-i deschidă subsemnatului un dosar penal pentru editorialul „Mâine va fi prea târziu”, publicat în TIMPUL pe 7 aprilie, în care încerca să mă învinuiască de chemare la uzurparea puterii în stat… Vladimir Bornari, ex-comisarul poliţiei de Chişinău, a primit gradul de general de la Voronin după 7 aprilie.