„Când punea garouri, o mină a căzut din dronă: răniții au devenit morți”. Batalionul Baikal, zdrobit în Ucraina. Oficialii tac, familiile nu

<< Înainte de a fi declarată „mobilizarea parțială”, autoritățile din diferite regiuni din Rusia – în special din republicile etnice – au creat batalioane care recrutau „voluntari” și le promiteau salarii mari. Un astfel de grup a fost batalionul Baikal, care urma să fie alcătuit din locuitori ai regiunii siberiene Buriația. Cu toate acestea, potrivit surselor Novaia Gazeta.Europa, efortul de recrutare a eșuat: anunțurile care au circulat în toate mass-media locală pro-Kremlin și pe bloguri au arătat că de oferit s-au oferit doar câteva zeci de persoane. Autoritățile regionale spuneau că personalul de comandă al batalionului a fost completat integral, însă persistă „nevoia de soldați pentru a forma unitatea” >>, scrie Novaia Gazeta.Europa (aici, versiunile rusă și engleză).

<< După ce au fost trimiși în prima linie, nu au fost publicate știri oficiale despre starea batalionului, iar rudele lor au aflat de soarta „voluntarilor” doar din frânturi de informații și zvonuri. Unele familii nu au reușit să-și contacteze rudele din batalion de la sfârșitul lunii septembrie, iar autoritățile regionale păstrează tăcerea.

Novaia Gazeta.Europa a aflat că majoritatea componenților batalionului au murit pe 28 septembrie, în timpul bătăliei pentru satul Petropavlivka din regiunea Harkov, din Ucraina, despre care președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a spus că a fost eliberată recent. Am vorbit cu rudele batalionului Baikal.

„Este asta ceva pentru care merită să mori?”

Elena B. nu a reușit să ia legătura cu soțul ei, Kirill, din 26 septembrie [n.r. numele femeii a fost schimbat, la solicitarea ei]. Kirill are 45 de ani. A servit în armată în urmă cu 23 de ani și de atunci, potrivit Elenei, nu a mai ținut niciodată o armă în mână, lucrând în construcții.

„Anul acesta a fost dificil pentru familia noastră: avem trei copii, sunt în concediu de maternitate, iar soțul meu și-a pierdut locul de muncă. În grupul „Buriatia Online”, soțul meu a găsit acest anunț despre recrutarea pentru batalionul Baikal. Am discutat mult timp: erau bani buni, au scris și că ne vor ajuta copiii cu studiile, iar fiica noastră cea mare era pe cale să se înscrie la universitate și nu exista nicio garanție că va primi o bursă, așa că a decis să se ofere voluntar”, își amintește Elena.

Potrivit femeii, a fost o decizie forțată și dacă nu ar fi avut nevoie de bani, Kirill nu s-ar fi dus în Ucraina.

„I-am spus: încearcă să nu omori pe nimeni. Ai grijă de tine – copiii încă au nevoie de tine”.

De când a fost trimis în prima linie, Kirill a încercat să-și sune soția în mod regulat – avea la el doar un telefon cu taste.

„Nu a dat niciun detaliu: ce făceau sau unde se aflau. Uneori, spunea doar că totul este bine și să nu-mi fac griji. Alteori, spunea că îi era frică, că vrea să se întoarcă”, mărturisește femeia.

Ultima dată când Kirill a sunat-o – în dimineața zilei de 26 septembrie – i-a spus că au fost probleme și că nu știa când va mai putea lua legătura. Elena auzise zvonuri, care acum se răspândesc în toată Buriația, că batalionul a fost atacat lângă Donețk și aproape toți membrii săi au fost uciși.

„Am auzit de la o vecină. Și în acel moment pământul mi-a fugit de sub picioare”. Ea a sunat la autorități, însă nu a aflat nimic concret despre soțul ei. „Pe de o parte, vreau să știu ce s-a întâmplat cu el, dar pe de altă parte îmi este frică. Nu vreau să devin văduvă la 40 de ani și nu vreau să rămână orfani copiii mei, îmi vreau doar soțul înapoi. Speranța rămâne eternă”.

Irina Zviaghințeva, 39 de ani, din Ulan-Ude, a publicat o postare pe VK, pe 6 octombrie, în care a cerut să se strângă bani pentru batalionul Baikal.

Irina Zviagintseva a răspuns la mesajul trimis de corespondentul Novaia Gazeta.Europa, spunând că are rude care servesc în batalion: „Soțul meu, am luat legătura astăzi [pe 11 octombrie], dar nepotul meu a murit. Mă refer la Companiile a doua și a treia”.

„Soțul” Irinei este de fapt fostul ei soț, Timofei, un bărbat de 40 de ani căruia, la cererea ei, nu îi dăm numele de familie și cu care are un fiu de 19 ani. Timofei și Irina au fost căsătoriți 16 ani. Potrivit femeii, au „o relație foarte bună și apropiată, este o parte a vieții care nu poate fi ștearsă”. Irina îl așteaptă să se întoarcă din război, în timp ce Timofei le ajută cu bani pe ea și pe mama sa. Înainte de război, Timofei lucrase în cadrul forțelor de ordine.

Timofei, ca și nepotul Irinei, Viktor Viktorov, în vârstă de 31 de ani, s-a alăturat batalionului Baikal, pe ascuns, fără a discuta despre asta cu rudele și prietenii. Ambii bărbați au devenit voluntari în vară – familiile lor au aflat abia când au plecat la instrucția militară.

„La ei totul este în regulă, mă sună soțul din când în când”, așa își începe povestea Irina, în timpul interviului telefonic. După o scurtă pauză, adaugă:

„Au fost zdrobiți în Petropavlivka, nepotul meu a murit, a ars până la moarte într-un tanc, o mină a căzut dintr-o dronă pe 28 septembrie. [Ucraina] i-a zdrobit rău. Conduceau două vehicule de infanterie și au fost loviți [n.r. Irina începe să plângă în timp ce vorbește despre asta]. Au supraviețuit doar 39 de oameni. (…) Soțul meu spune că a învățat să se roage pentru prima dată. Era necredincios, zicea că deja își luase rămas bun de la toată lumea. Au fost mulți răniți, a spus el, și-ar fi dorit să fie mai multe garouri. A zis că unui tip îi fuseseră sulberate ambele picioare și în timp ce aplica un garou la unul dintre ele, o mină a fost aruncată dintr-o dronă și toți 300 de lângă el s-au transformat în 200 (300 este codul militar rusesc pentru răniți, iar 200 este codul pentru morți – n.tr.)”.

Potrivit Irinei, Timofei nu a fost rănit, dar el nu a vrut să-i spună unde se află acum și câți din batalion au mai rămas, deoarece li s-a ordonat să nu vorbească. Întrebată dacă bărbatul intenționează să se întoarcă după aceea, Irina a zis că nu știe, pentru că soțul ei a spus: „voi sta aici până la sfârșit”. El a mai zis: „O să arunc nenorocitul de televizor când mă întorc, doar 10% din [ceea ce spun ei la televizor] reprezintă adevărul”. S-a dus acolo din patriotism, având impresia că va proteja oamenii”.

Nepotul Irinei, Viktor Viktorov, care a murit într-un tanc în timpul luptei din satul Petropavlivka, nu își întemeiase o familie, dar trăiesc părinții săi.

„Părinții lui nu știu încă [de faptul că a murit], nu le-am spus, ne este teamă, așteptăm anunțul oficial, dacă va exista unul. Ieri, când a sunat soțul meu, mi-a trimis un filmuleț cu ei zdrobiți. A spus că pot vedea chiar și numărul de înmatriculare al mașinii în care se afla Viktor. Probabil că aveam ochii înlăcrimați, nu vedeam nimic. I-am trimis o cerere lui [Șeful Republicii Buriate] Țidenov pentru ajutor”, spune Irina.

Femeia a trimis, pentru Novaia Gazeta.Europa, un videoclip pe WhatsApp cu embleme pătate ale unității ucrainene Beșketniki Sirka, iar ele arată echipamente rusești distruse. Novaia Gazeta.Europa a găsit același videoclip pe canalul „Ucrainean Military YouTube” cu titlul „Distrugerea rusă BMP-2M în satul Petropavlivka”, care a fost publicat pe 10 octombrie.

„Armata ucraineană distruge vehicule blindate militare rusești în timpul unei contraofensive în regiunea Harkov. Soldații Brigăzii 92 care poartă numele lui Ivan Sirko și-au prezentat munca. În apropierea satului Petropavlivka, lângă Kupiansk, o unitate a Brigăzii 92 a prins un BMP-2M rusesc. Vehiculul blindat al Corpului 3 de Armată rus a fost oprit la o intersecție, unde a fost bombardat cu drone”, se arată în descrierea video.

„Guvernul nu ne dă nimic. Devine ridicol: am fost azi să încasez salariul lui Viktor, am primit 37.200 de ruble (aproximativ 609 €). Este asta ceva pentru care merită să mori?” — Irina încheie discuția cu aceste cuvinte.

Novaia Gazeta.Europa a găsit contul de social media al lui Viktor – ultima dată a fost activ pe 24 septembrie.

Ce este Batalionul Baikal?

La 27 iulie, ziarul regional, Gazeta Nomer Odin, a anunțat că batalionul Baikal este în curs de formare pentru a fi trimis în Ucraina. „Celor care se alătură li se promit tot felul de bonusuri”, se arată în subtitlul articolului. Omul din spatele articolului, Konstantin Voronov, scria că fusese deja format personalul de comandă, împreună cu partea principală a unității.

„Serviciul militar aflat sub contract este alegerea demnă a unui bărbat adevărat. Aș dori să subliniez că toți militarii care intră în serviciul militar vor avea parte nu numai de beneficiile și de garanțiile sociale stabilite de legea în vigoare, ci și de garanții suplimentare, așa cum a decis guvernul Republicii Buriația”, — erau citate cuvintele lui Piotr Mordovski, viceprim-ministrul Buriației, responsabil de problemele legate de batalion.

Articolul menționa că, în primul rând, cei care doresc să se alăture serviciului militar în baza unui contract cu Baikal pot aplica la birourile militare de înregistrare și înrolare în funcție de locul lor de reședință. Lista cerințelor include o stare de sănătate bună, cel puțin studii medii și fără antecedente penale. Lista conține, de asemenea, „privilegiile” pe care le vor avea voluntarii supraviețuitori: o sumă forfetară de 100.000 de ruble (aproximativ 1642 EUR), transport gratuit pentru o destinație de vacanță, tratament gratuit la spa, tratament medical gratuit în spitalele militare și clinicile din cadrul Ministerul Apărării și beneficii pentru familiile soldaților care au participat la operațiunea specială din Ucraina, precum și pentru înscrierea în grădinițele și institutele de învățământ superior din Buriația.

Din iulie, anunţurile de recrutare pentru batalion au fost publicate o dată pe săptămână pe canalele media regionale pro-guvernamentale. Recrutarea voluntarilor a fost „îmbunătățită” – acum este posibil să te înscrii în batalion în centrele de servicii publice, birourile de înrolare militare și administrațiile locale.

„Batalionul Baikal este o unitate de rezervă motorizată. Acest lucru este necesar pentru a le oferi oamenilor care participă în prezent la operațiunea militară specială, ca parte a Armatei, o șansă la odihnă. Unitatea este dotată cu echipament modern”, a susținut Nikolai Kapinos, șeful comisariatului militar al Buriației pentru districtul Oktiabrski.

Batalionul a avut parte de pregătire militară la Mulino, în regiunea Nijni Novgorod, unde Corpul III de Armată, forțele terestre operaționale și tactice ale Rusiei, fusese format din batalioane regionale de voluntari.

În imaginile publicate de membrii batalionului Baikal, realizate în Mulino, pot fi văzute doar aproximativ 20 de persoane, iar etnicii buriații par a fi o minoritate. Într-o știre publicată pe 5 septembrie, Baikal Daily îl citează pe Nikolai Kapinos spunând că batalionul trebuie să angajeze încă 200 de oameni, care se presupune că reprezintă 30% din personalul total de comandă al Baikalului. O sursă Noiava Gazeta.Europa a spus că e posibil ca alți voluntari din Corpul III de Armată să fi fost recrutați în batalionul din Mulino din cauza lipsei de voluntari din Buriația. Așa au stat lucrurile cu batalionul cecen, Ahmat, care a „recrutat” oameni din toată țara. >>