Carol Schmidt (ŞMIDT, Karl-Ferdinand) (25.VI. 1846, Bălţi — 9.IV.1928, Chişinău), a fost primar de Chișinău timp de 25 de ani. A schimbat radical aspectul urbei, pornind de la un orăşel provincial cu relaţii economice subdezvoltate, el a reuşit să dea Chişinăului un aspect european, prefăcându-l într-unul dintre cele mai frumoase capitale guberniale din Rusia.
El a fost unicul primar, pe când era încă în viaţă, orăşenii au cerut ca una dintre străzile centrale să-i poarte numele. Actuala stradă Mitropolit Varlaam, până în 1944 s-a numit Carol Schmidt și chiar dacă în 1918 s-a schimbat regimul, noua administrație românească așa și n-a modificat numele străzii și el până la moartea survenită în 1928 a locuit pe această stradă.
Dispunem de mai multe documente interesante care confirmă calităţile excepţionale ale acestui om. Precum dispunem şi de o serie de mărturii în care ni se relatează despre slăbiciunile care se făceau evidente în unele momente de criză. Dar precum pe noi ne interesează personalitatea lui în întreaga ei complexitate vom face uz de aceste documente pe măsură ce ele ne ajută să ne formăm o imagine clară şi obiectivă despre această personalitate.
Originea lui Carol Schmidt o descoperim în versiunea lui Gheorghe Bezviconi în cartea sa Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru (Bucureşti, 1943) o prezintă astfel:
„… acte 1841, Germani. Urmaşii lui Alexandru Carol (m.1886), medic, tatăl lui Carol (1845-1928), jude de instrucţie, primar-reformator al Chişinăului (1877-1903), căsătorit cu Maria I. Cristi.”
Reținem faptul că mama lui Carol a fost poloneză, iarsoția sa, Maria era fiica lui „… Ioan Cristi, fiul moşierului Vasile Cristi, era căsătorit cu fiica ambasadorului rus la Constantinopol, Alex. Nelidov. Din această căsătorie au venit pe lume: un băiat şi patru fete, din cari una, Maria, s-a măritat după Carol Schmidt, iar băiatul Grigore s-a însurat, la Moscova, cu principesa Trubeţcaia, dând viaţă domnului V. Cristi, fost ministru al Basarabiei, în epoca guvernării Iorga-Argetoianu.
Răposatul Ioan Cristi a condus un deceniu întreg zemstva Basarabiei şi a fost apreciat de toţi contemporanii săi, pentru activitatea rodnică în acest domeniu. Era în acelaşi timp şi moşier, şi proprietar urban, posedând moşia Teleşău în judeţul Orhei şi un mare imobil la Chişinău, pe str. principele Nicolae Nr. 25, care aparţine azi Băncii cooperative (azi str. Mitropolit Petru Movilă, 27, magazinul Aroma–Iu.C.).
Ginerele său, Carol Schmidt, era şi dânsul o figură marcantă ca primar al Chişinăului, ales şi reales consecutiv pe o perioadă trienală de vreo şase-şapte ori. Ca primar era consilier de drept la zemstva judeţeană şi la cea gubernială.
Activitatea lui rodnică s-a imortalizat în analele Chişinăului şi e suficient să adăugăm că oraşul nostru n-a avut niciodată un primar ca neîntrecutul Carol Schmidt. ” ( Din amintirile lui Pavel Cuzminschi, (Viaţa Basarabiei, Nr. 9 1934).
Alt document important semnat chiar de Carol Schmidt este prezentat în volumul lui Nicolae Laşcov Kişinevskaia oblastnaia, vposledstvii gubernskaia, nâne pervaia gimnazia. Istorico-statisticeskii ocerk za 75 letie ee suşestvovania (12 senteabrea 1833 – 12 senteabrea 1908) (Chişinău, 1908):
„M-am născut în 1846. La gimnaziul pe care aveţi onoarea să-l conduceţi am fost primit în 1857 în clasa doua şi am absolvit gimnaziul în 1863 fiind decorat cu medalie de argint. După terminarea cursului de juridică a Universităţii din Odesa în 1868 mi-a fost confirmat titlul de candidat în ştiinţe juridice.
În acelaşi an am fost primit în calitate de candidat în judecătorie, iniţial în judecătoria regională penală, apoi în judecătoria judeţeană Chişinău”.
Și-a început studiile la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Kiev, dar după primul an de studii se decide să-și schimbe profesia și se înscrie la Facultatea de Drept din Odesa. Inițial a făcut carieră de jurist, candidat, apoi ajutor de anchetator la Bender, ulterior șef al sectorului de anchetă a jud. Chișinău, anchetator penal al Judecătoriei de district Chișinău (1870), judecător de pace onorific (1872-1908).
Dar anul 1877 i-a schimbat radical destinul. După ce Climentie Șumanschi, primarul de Chișinău, cumnatul lui Carol Schmidt, a decedat într-un incendiu salvând spectatorii din teatru, consiliul orășenesc a decis să-l aleagă primar pe el.
Momentul era foarte complicat. Rusia țaristă declanșase războiul din Balcani contra Turciei, război încheiat cu eliberarea Bulgariei, independența României și pierderea Basarabiei. În Chișinău erau dislocate forțele principale ale armatei ruse, de la statul major, la spitale de campanie și tot ce ținea de aprovizionarea armatei. Și un tânăr de 28 de ani își asumă răspunderea pentru destinul unui asemenea oraș.
În manuscrisul semnat de Pantelimon V. Sinadino şi intitulat Naş Kişinev (1904-1910) autorul, fost și el primar de Chișinău, îl portretizează pe Carol Schmidt:
„Câteva cuvinte despre C.A. Schmidt, care, timp de mai bine de 25 de ani (iar pentru istoria Chişinăului acest termen este impunător), a fost primar al oraşului, care a apărut în formula actuală abia în 1812. C.A. Schmidt a fost ales în postul de primar al oraşului pe când era un tânăr de treizeci de ani, care până la alegere lucrase anchetator judiciar. Probabil în acele vremi el se deosebea de alţi semeni prin acele calităţi care sunt extrem de preţioase şi folositoare pentru un activist public şi aceste calităţi îl deosebeau radical de alţi locuitori nesemnificativi şi incolori ai Chişinăului din acele vremi. Mai întâi de toate, tânărul primar avea studii superioare juridice, pe când marea majoritate a consilierilor nu beneficiaseră decât de o pregătire şcolară în condiţii casnice. Era foarte energic şi demonstra o mare putere de muncă, ceea ce era foarte important, dacă ne amintim că Chişinăul la 1877 prezenta în plin sens al cuvântului o cloacă de murdărie”.
Ales primar în 1877, a fost reales în mai multe rânduri până în 1901, iar în 1903 după pogromul evreiesc și-a dar demisia nemaidorind să fie în fruntea unui oraș așa de necivilizat.
Să reținem faptul că în timpul pogromului casa lui a devenit loc de refugiu pentru zeci de nenorociți, fapt relatat de doctorul Moisei Sluțki, liderul comunității evreiești, în memoriile sale.
Activitatea de primar și-a început-o constituind o bună echipă în care figura-cheie a devenit arhitectul Chișinăului Alexandru Bernardazzi. Ei au impus arhitecturii orășenești o nouă estetică, iar orașului o dezvoltare pe mai multe planuri, adică de la amenajare până la extindere.
Prima lui realizare a fost o capelă ridicată pe dealul Râșcanu, pe locul unde în 1877 voluntarii bulgari și armata rusă au primit ordinul de plecare la război. Concomitent au fost construite în perioada 1877-1881 case pentru invalizii de război. Și în același context vine azilul pentru oamenii fără căpătâi, înălțat în 1899 și o rețea de ospătării pentru săraci, una dintre care îi purta chiar numele. Membru al Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor, preşedinte al Direcţiei Chişinău a Societăţii de Ajutorare a Tinerilor Studioşi, în testamentul său scris înainte de moarte, ruga să nu se cheltuiască bani pentru coroane pompoase la înmormântare, ci acei bani să fie donați unei ospătarii pentru sărmani.
Pavarea străzilor a fost făcută în paralel cu trasarea primilor linii de tramvai tras de cai (1881-1895). Apeductul orășenesc a înlocuit sacagii, iar orașul și-a construit treptat un sistem de canalizare.
O atenție deosebită a acordat învățământului. În 1881 a fost deschisă Școala de Meserii, din 1894 a început finanțarea din fondurile primăriei a Școlii de desen, fondată în 1887, devenită astăzi Colegiul De Arte Plastice Al. Plămădeală, construit edificii noi pentru: Şcoala Reală (1886), Gimnaziul nr. 2 de băieți, Gimnaziul de Fete al principesei N. Dadiani (1900), Şcoala de Comerţ (1898), transformată ulterior în Liceul Comercial. Și chiar primul muzeu al școlilor a fost deschis tot la inițiativa lui. Așa cum primul monument înălțat de bani publici și donațiile orășenilor a fost bustul lui Alexandru Pușkin, în Grădina Publică (1885).
A construit Amfiteatrul popular Pușkin cu sală mare pentru concerte (1900) și a participat ca fondator la întemeierea Societății Muzicale Armonia, membru al Consiliului Bibliotecii cu săli de lectură gratuite. A fost preşedinte (1900-1904) al Direcţiei, apoi unul dintre directorii Societăţii de Credite din Chişinău (1904-1912).
Prima expoziție de artă plastică din Chișinău a fost organizată tot cu concursul lui Carol Schmidt. El s-a înțeles cu organizatorii expozițiilor itinerante (peredvijnicii) și la 1891 în clădirea primăriei vechi a fost vernisată o expoziție cu vânzare. Și tot el a oferit spațiul primăriei în 1901 pentru unul dintre primele cinematografe deschise în oraș. Cu concursul lui a fost ridicată clădirea nouă a primăriei, a fost deschis mai târziu Muzeul Zemstvei, Banca Municipală, uzina electrică și multe alte fapte frumoase care numai pur și simplu enumerate ocupă foarte mult spațiu.
Și totuși un document suntem obligați să-l cităm.
Formularul de serviciu al lui Carol Schmidt, întocmit în luna august 1903, adică după ce demisionase din funcția de primar şi care se păstrează în Arhiva Naţională a R. Moldova în fondul 78, inv.1., dos. 271:
„Stat de serviciu Al Primarului Oraşului Chişinău, Consilierului de Stat Titular
Karol Alexandrovici Schmidt
Alcătuit 11 august 1903
[Consiliul Municipal F 78]
***
I. Consilierul Titular de Stat, Karol Alexandrovici Schmidt, primarul oraşului Chişinău /57 de ani, de religie luterană, primeşte întreţinere de 6000 rub. Are ordinul Sf. Stanislav de gradul II, medalia de bronz întunecat în memoria războiului balcanic din a. 1877-1878, semnul crucii roşii instituit prin ordinul Maiestăţii Sale la 13 martie 1879, medalia de bronz închis în memoria încoronării sfinte a Împăratului Alexandru al III-lea, ordinul Sf. Ana de gradul II, ordinul Sf. Vladimir de gradul IV, medalia de argint în memoria încoronării Împăratului Nicolae al II-lea, medalia de argint în memoria domniei Împăratului Alexandru al III-lea şi medalia de bronz închis pentru participarea la recensământul populaţiei Rusiei din a. 1897.
II. Provine din nobili de ereditari.
III. Părinţii au casă de piatră cu un singur etaj în or. Chişinău, primită prin moştenire.
IV. Este posesorul unei livezi din or. Chişinău cu costul de 6000 rub. şi împreună cu copiii a 1000 desetine de pământ în ocina Căbăeşti, jud. Chişinău. ”
Acum câțiva ani pe casa în care el a locuit, str. Varlaam la intersecţie cu str. Eminescu, primăria a instalat o placă comemorativă cu un text în două limbi, română şi germană, menţionând că în această casă a locuit fostul primar de Chişinău Carol Schmidt.
Următorul pas trebuia făcut la edificiul din str. Maria Cibotari 4, casă care a fost construită de Carol Schmidt începând cu anul 1879 (arhitect Constantin Kurkovski). Și încununarea operei de rememorare trebuia să culmineze cu inaugurarea bustului lui Carol Schmidt, ce urma să fie donat Chișinăului de Ambasada Germaniei cu ocazia împlinirii în 2014 a 200 de ani de la poposirea pe meleagurile noastre a primilor coloniști germani. Dar n-a fost să fie. O scrisoare semnată de un istoric a făcut să ezite conducerea primăriei în acceptarea darului. Și e mare păcat să pui la îndoială realizările lui Carol Schmidt…
Dimpotrivă, ar fi remarcabil, să se menţină constant viu spiritul devotamentului faţă de acest oraş cu vocaţie europeană – Chişinăul.
Odinioară am căutat mormântul lui Carol Schmidt la toate cimitirele Chişinăului şi nu l-am găsit. Mi s-a părut ceva nefiresc în această dispariţie, ca mai apoi să găsesc o informaţie în revista Din trecutul nostru din 1937, în care Gheorghe Bezviconi scria cu regret că la un deceniu de la decesul acestui ilustru primar al Chişinăului, mormântul lui a rămas neîngrijit şi doar o cruce modestă de lemn străjuieşte la căpătâiul lui. Anii au trecut, crucea a putrezit şi mormântul a fost spulberat în anii 60, ai sec XX, pentru a înălța pe acel loc Cinematograful Gaudeamus… Cine ştie, poate în felul acesta noi arătăm esenţa naturii noastre, uitând să păstrăm respectul şi amintirea neîntinată pentru primarul care a dăruit Chişinăului faţa lui modernă şi 25 de ani din viaţa sa…
