Evident, mă refer la cei care au mai rămas și sunt nevoiți de a se bucura de beneficiile vârstei în numeroasele pub-uri, baruri sau terase dintr-o societate de consum care nu produce mare lucru.
Înainte de a vorbi despre ceea ce au pierdut acești tineri, ar fi incorect să nu precizăm ceea ce le rămâne specific, referindu-ne aici la aspecte precum determinarea, capacitatea formidabilă de adaptare ori inteligența. Dar, dincolo de acestea, cel mai important lucru pierdut pentru tinerii moldoveni, ca generație de sacrificiu într-o țară aflată-n continuă tranziție greoaie, este indiferența față de trecut. Asta poate și pentru că preocupările cotidiene le canalizează atenția către alte probleme, fără de a căror rezolvare traiul de zi cu zi ar fi mult mai greu. Însă o istorie pierdută înseamnă și o identitate pierdută, de aici rezultând și ușurința cu care unii dintre aceștia ajung să creadă că a fi moldovean e diferit de a fi român, că limba, cultura sau istoria – iată, iarăși facem recurs la istorie – sunt diferite, poate chiar antagonice, pe cele două maluri ale Prutului.
Raportarea la politica și geopolitica țării poate fi făcută pe diferite considerente, de necondamnat, dacă intențiile sunt bune. Personal, îl pot înțelege pe un cetățean al R. Moldova care promovează statalitatea țării, fiindcă așa el crede că e mai bine pentru el și restul, dar care rămâne deschis spre dialog și nu are intenții meschine. Dar nu poți, în același timp, să-l iubești pe Ștefan cel Mare și să urăști România. Poți face acest lucru doar dacă nu îți cunoști istoria sau doar dacă ai planuri ascunse.
Din păcate, însă, implicarea politică pentru unii tineri nu reprezintă efectul convingerilor ideologice, ci mai degrabă rezultatul dorinței de a obține anumite avantaje financiare, atât cât ele mai pot exista și sunt realiste. Efectul final constă în slăbirea identității colective a spiritului civic și contemplarea într-o pasivitate latentă. În orice țară occidentală, furtul unui miliard de dolari ar fi fost urmat de ample revolte, unde studenții ar fi, ca întotdeauna, motorul protestelor în masă.
Acest tablou arată doar o stare de fapt, dar nicidecum nu ar trebui să ne pripim, concluzionând că bătălia pentru viitorul pe termen scurt, mediu sau lung este pierdută. Să nu-i uităm pe acei tineri care organizează zeci de proiecte sau manifestații, unele culturale, altele chiar politice. Să-i sprijinim și să-i încurajăm, pentru că ei sunt dovada vie că R. Moldova aparține spațiului european.
