Intenția de ghetoizare a bisericii e din ce în ce mai vizibilă: biserica afară din școli, icoanele afară din spațiul public, ironizarea oricăror forme de procesiuni religioase.
Valurile masive de refugiați, majoritar musulmani, au stârnit alte două comportamente extremiste. Ne confruntăm cu ura unor grupuri naționaliste sau declarat religioase, care consideră ajutorul acordat unor oameni, ce fug de război, nu o poruncă a iubirii (pe care creștinii au primit-o fără diferențierea în baza confesiunii – „Și păcătoșii se iubesc și se ajută între ei”!), ci o necesitate de a respinge, erijându-se în cruciați și uitând exact rușinea pe care ar trebui să o simtă pentru orice formă de război ascunsă sub numele unei religii. Acestor grupuri mai mult decât că încalcă porunca lui Hristos, nu am ce să le spun.
Pe de altă parte, la polul opus, sunt grupurile ce se autodefinesc tolerante. Toleranța însă nu presupune devierea. Un soț nemulțumit de escapadele soției, dar care vrea să fie tolerant, o acceptă și încearcă să o înțeleagă, nu o trimite el pe drumuri ca să își demonstreze toleranța.
De necrezut e cum aceste grupuri tolerante față de orice altă manifestare religioasă, întotdeauna montați în apărarea drepturilor minorităților sexuale, ale valurilor de refugiați, ale cui te aștepți și nu te aștepți, demonstrează toleranță zero pentru comunitățile religioase autohtone. Pare rupt din Caragiale să te gândești că același om care cere cu disperare aducerea în cetate a unui grup (prin invocarea egalității și libertății) cum ar fi cel al minorităților sexuale, e capabil să ceară cu aceeași vehemență marginalizarea altui grup, adică a creștinilor. Pe scurt: să fie dreptate, dar nu pentru toți.
E halucinant cum suntem pregătiți ca societate să înțelegem musulmanii și să ne adaptăm nevoilor lor, de la anumite tipuri de alimente la spațiu (ceea ce e corect), dar în același timp să solicităm creștinilor să își închidă convingerile între patru pereți.
Că un supermarket din România a avut o idee atât de idioată încât să șteargă crucea de pe iaurturile grecești, care aveau fotografia unei biserici – e un mecanism exact de tipul despre care vorbeam. Toleranța nu presupune anularea identității, iar globalismul ar trebui să însemne diferiți în unitate, în niciun caz nivelarea tuturor pe modelul George Orwell.
Nu mă afectează că Lidl a avut o reacție atât de proastă, cretină și intolerantă față de modul în care o țară ortodoxă ca Grecia înțelege să își promoveze imaginea. Sunt total împotriva vinurilor cu biserici, colacilor cu binecuvântări, ciocolatelor de Paște cu Măicuța Domnului. Simbolurile credinței mele sunt icoană, nu ambalajul unui produs. Și cred că cinstirea unei icoane ar trebui să ne împiedice să o agățăm printată pe pască cu brânză.
Însă ceea ce mă irită la culme în comportamentele de acest tip poate fi explicat punctual: 1. înțelegerea toleranței ca o anihilare a identității (grecilor în particular și a creștinilor în general – cazul Lidl); 2. convingerea că toleranța se aplică doar dintr-o direcție, fără a înțelege că pentru o adevărată conviețuire ea trebuie să fie reciprocă; 3. modul în care creștinismul e pus la colț exact de marii toleranți ai momentului; 4. clasificarea creștinilor de către aceleași minți deschise în cretini, îndoctrinați și pupători de moaște. (Îmi pare bine să vă anunț că lucrurile stau cu totul altfel!)
În rest, da, eu pot tolera. Câtă vreme nu puneți mâna pe crucea de la gâtul meu, pe cea de pe biserica mea, pe cea din casa mea, dați-vă în spectacol și demonstrați lumii ce înseamnă toleranța față de orice altceva, mai puțin față de creștinii din casele voastre și față de orice noțiune de bun simț.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
