De foarte multe ori aceste piste false sunt identificate în zona mereu sensibilă și explozivă a relațiilor naționale. Când la începutul secolului XX țarismul trebuia să găsească un țap ispășitor pentru a abate atenția de la adevăratul vinovat de guvernarea dezastruoasă a guberniei, i-a găsit pe evrei, organizând sângeroasele pogromuri. Asemenea exemple pot fi aduse cu duiumul.
Există și la noi voci care astăzi, bazându-se pe această moștenire istorică, încearcă să învinuiască actuala administrație că, chipurile, pentru a-și justifica eșecurile guvernării, ar crea condiții prielnice pentru tensiuni și vrajbă interetnice. Acest „raționament” e în cel mai bun caz un sofism. Putem să le găsim multe păcate actualilor lideri politici ai RM, numai nu prea mult naționalism și fobii antirusești. Dimpotrivă, în perioada de după Voronin, problema s-a acutizat, minoritarii ruși devenind tot mai intoleranți și mai agresivi. Constatăm, totuși, că tensiunile interetnice există independent de guvernare și culoarea ei politică. Nici în timpul lui Snegur, nici al lui Lucinschi, ba chiar și al lui Voronin relațiile interetnice nu au fost mai armonioase decât astăzi. Pur și simplu s-a simulat că totul e bine în acest domeniu.
Cazul cu profesorul de geografie de la Bălți (vezi un comentariu pe tema respectivă în pag. 10) confirmă concluzia mea. Comportamentul sfidător și provocator al adolescenților care în loc de bună ziua răspundeau bătrânului profesor cu „Belțî russki gorod” („Bălțiul este un oraș rusesc”) este edificator. Asemenea manifestări au loc la fiecare pas și în Chișinău. Chiar ieri am urmărit lângă un chioșc de țigări următoarea scenă: S-au apropiat trei domnișoare, le-am remarcat pentru că vorbeau foarte frumos românește. Una le spune celorlalte că vrea să cumpere o cartelă „ca să-i telefonez tatei”. S-a apropiat, a cerut ce dorea și după vreo două clipe se întoarce spre colegele ei și, roșie la față, a rostit într-o moldovenească admirabilă: Spurcășiunea! Am înțeles că chioșcărița, la solicitarea domnișoarei, i-a răspuns cu celebrul „Ne ponimaiu”… Ea, chioșcărița, a provocat respectiva reacție. Este oare această reacție una naționalistă și xenofobă?
…Da, o ducem prost, avem multă sărăcie, corupție, birocrație ș.a.m.d., dar principalul eșec al actualei guvernări în acești trei ani e altul, și anume: nu a reușit să le redea moldovenilor convingerea că ei sunt la ei acasă. Această guvernare nicidecum nu poate înțelege că umilința se suportă mai greu decât sărăcia.
